Alte evenimente

20 mai

1972: Debutul piesei “Amazing Grace” in topul Hot 100

“Amazing Grace” (“Milostivirea neașteptată”) este un imn creştin, cu versuri scrise de poetul şi clericul englez John Newton (1725-1807), publicat în 1779. Avand mesajul ca iertarea şi mântuirea sunt posibile, indiferent de păcatele pe care oamenii le comit si ca sufletul poate fi salvat cand este fara speranta, prin mila lui Dumnezeu, “Amazing Grace” este una dintre piesele cele mai cunoscute din lumea anglofona (Marea Britanie, Irlanda, SUA).

Newton a scris aceste cuvinte pornind de la experienţa sa personală. A crescut, fără nici o convingere religioasă speciala, dar drumul vieţii sale a fost format dintr-o varietate de răsturnări de situaţii şi de coincidente care au fost adesea puse în mişcare de temperamentul sau nesupus si recalcitrant. A fost inrolat fortat în Marina Regală şi a devenit marinar, participand, în cele din urmă, ca negustor la comerţul cu sclavi. Intr-o noapte, o furtună teribilă i-a lovit nava atat de grav, incat, fiind foarte speriat, a apelat la mila lui Dumnezeu, moment ce a marcat începutul convertirii sale spirituale. Cariera sa în comerţul cu sclavi a mai durat câţiva ani, apoi a renunţat complet la aceasta si a inceput sa studieze teologia. Mai tarziu, va deveni un sustinator proeminent al abolirii sclaviei.

Hirotonisit de Biserica Angliei, în 1764, Newton a devenit preot in Olney, Buckinghamshire, unde a început să scrie imnuri, impreuna cu poetul William Cowper. “Amazing Grace” a fost scris pentru a ilustra o predică pentru ziua de Anul Nou din 1773. Nu se cunoaşte dacă a existat vreo muzica ce însoţea aceste versete, sau daca erau cântate de enoriasi fără acompaniament, a cappella. In 1779, a fost tiparit in colectia Olney Hymns ( Imnurile din Olney) de Newton şi William Cowper, dar au ramas într-o obscuritate relativă înAnglia.

In Statele Unite însă, “Amazing Grace” a fost cantat frecvent în timpul celei de-a Doua Mari Renasteri (miscare a renasterii crestine din SUA) din secolul al XIX-lea. Versurile au fost asociate cu peste 20 de melodii, dar în 1835, imnul a fost cantat pe o melodie numita “New Britain”, care a devenit o versiune cantata din ce in ce mai mult. Astfel,  melodia amintind de muzica veche irlandeza sau scoţiana, a fost atasata definitiv versurilor imnului “Amazing Grace”.

Autorul Gilbert Chase, scria despre aceasta versiune că “Amazing Grace” este “fără îndoială, cel mai faimos dintre toate imnurile populare”, iar Jonathan Aitken, un biograf al lui Newton, estima că aceasta este interpretata de aproximativ 10 milioane de ori pe an.

Mesajul său universal a fost un factor important în trecerea sa în muzica laica. “Amazing Grace” a cunoscut o renaştere a popularitatii în Statele Unite în timpul anilor 1960 şi a fost înregistrată de mii de ori incepand din secolul XX, uneori aparand in topurile muzicale populare.

“Amazing Grace”, pe versurile scrise de Newton si acompaniata de melodia “New Britain”, a devenit cea mai populara versiune, apărand pentru prima dată în colectia de melodii Southern Harmony, realizata de William Walker, în 1847. Cantecul traditional “New Britain” este un amalgam a doua melodii “Gallaher” si “St. Mary”, publicate pentru prima data in Columbian Harmony de Charles H. Spilman si Benjamin Shaw (Cincinnati, 1829). Potrivit autorului Steve Turner, imbinarea dintre versuri si melodia “New Britain” este o uniune cereasca, uimitoare, impresionanta, plina de gratie. Colectia lui Walker a devenit extrem de populara, cu vanzari de aproximativ 600.000 de exemplare în SUA, a carei populaţie totală era de circa 20 de milioane.

Treptat şi în mod neaşteptat, piesa a început să fie difuzata la radio, şi apoi să fie solicitata de ascultatori. A urcat in topul Billboard Hot 100 pe pozitia 15, mentinandu-se timp de 15 săptămâni. In Marea Britanie, s-a clasat de 8 ori, între 1970 şi 1972, ajungând pe pozitia 5, ramanand timp de 75 de saptamani in topurile muzicale populare.

Acest imn a fost înregistrat de mulţi artişti in secolul XX, All Music Guide enumerand peste 1800 de înregistrări.

“Amazing Grace” a fost preluată, ulterior, într-o formă modificată, de diferite formații muzicale. Versiunea instrumentală interpretata de garda imperiala scoțiana, Pipes and Drums and Military Band of the “Royal Scots Dragoon Guards” (formata prin fuziunea regimentului de cavalerie al armatei britanice şi regimentul de seniori scoţieni, pe 2 iulie 1971 la Holyrood, Edinburgh) a reusit, in 1972, sa urce acest cântec până la poziţia a 11-a in topul Hot 100.

Amazing Grace

325: Are loc primul Conciliu de la Niceea (sinod de episcopi creştini)

Primul conciliu (sinod) ecumenic al Bisericii crestine a avut loc la Niceea în Bitinia (Iznik, acum in Turcia), în anul 325. Acesta a avut ca obiectiv principal definirea credinţei ortodoxe, în urma controversei ridicate de preotul Arie care nega natura divina a lui Hristos. Acest prim sinod ecumenic a fost primul efort de a atinge un consens în cadrul Bisericii, printr-o adunare reprezentând toata creştinătatea.

Realizarile principale ale Conciliului de la Niceea: sinodul a condamnat arianismul, a soluţionat problema cristologica a relaţiei lui Isus cu Dumnezeu Tatăl, a redactat prima parte a Crezului niceo-constantinopolitan (Crezul de la Niceea) – o profesiune de credinţă creştină -, a promulgat dreptul canonic, dar nu a putut stabili o data fixa pentru Paste, ci va defini un mod de calcul al acesteia.

Impăratul roman, Constantin I, a convocat primul conciliu ecumenic la Niceea, cu scopul de a stabili unitatea Bisericii, atât în Est, cât şi în Vest, sperand să pună capăt conflictului cauzat de arianism, care nega natura divina a lui Hristos. După mai multe luni de discuţii, această doctrină va fi condamnata si Fiul lui Dumnezeu va fi considerat “consubstanţial” – adica de aceeasi natură cu Tatăl.

In acelaşi mod, împăratul Teodosie I va promulga, mai târziu (28 februarie 380), Edictul de la Tesalonic. In timp ce împăratul Iulian a încercat, fără succes, sa restabilească păgânismul, Teodosie I a promulgat un edict care a făcut din creştinism religia de stat. De acum inainte, credinţa în divinitatea Sfintei Treimi, va fi obligatorie în cadrul Imperiului. Teodosie susţinea astfel invatatura propovaduita de către episcopii din Alexandria şi Roma împotriva arianismului, care apoi va fi interzis complet. Pentru a consolida aceste dispoziţii, Teodosie va reuni un sinod ecumenic la Constantinopol, Conciliul de la Constantinopol din anul 381, care va defini si mai concret caracteristicile credintei crestine pentru intreg Imperiul.  Creştinismul, prin urmare, va ocupa un loc din ce in ce mai important in cadrul imperiului.

 ***

Arie (Arius, in latina), (256-336): preot, teolog şi ascet creştin libian de origine berbera (Africa de Nord, Magreb) aflat la originea doctrinei care îi poartă numele, arianismul.

Conciliu (sinod): adunare de prelati (catolici) care hotaraste in chestiuni de dogma, de morala si de disciplina bisericeasca.

1285: Consacrarea Papei Honorius al IV-lea (1285-1287)

Giacomo Savelli este ales Papă de către Conclavul din Perugia, în 1285, sub numele de Honorius al IV-lea. In “Profeția Papilor” a Sf. Malachia (unul dintre cei mai mari profeţi ai omenirii), acesta este cunoscut sub sintagma “Ex rosa leonina” (Honoriu al IV-lea avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri).

Descendent al unei neam aristocrat roman, a fost nepotul papei Honorius al III-lea, de la care a preluat prenumele la urcarea pe tronul papal. Se cunosc foarte putine lucruri din viaţa sa înainte de a deveni papa. Giacomo Savelli a studiat la Universitatea din Paris, iar in 1261, a fost numit cardinal de către papa Urban al IV-lea.

Când papa Martin al IV-lea a murit, pe 28 martie 1285, la Perugia, Cardinalul Savelli a fost ales in unanimitate papa, pe 20 mai, luandu-si numele de Honorius IV. Alegerea lui a fost una dintre cele mai rapide din istoria papalităţii. In aceeasi zi în care a fost ales, a fost hirotonit episcop şi încoronat Papă în Bazilica Sf. Petru. Honorius IV era deja la o vârstă avansată şi grav afectat de gută, incat nu putea sta in picioare si nici nu putea sa mearga. Atunci când celebra Liturghia era obligat să stea pe un scaun, iar mâinile trebuiau să-i fie ridicate cu un mecanism conceput in acest scop.

In timpul pontificatului sau, in care nu s-a intamplat nimic deosebit, a continuat politica pro-franceza a predecesorului său, Papa Martin IV si va elimina din statele membre ale Bisericii Papale (Statele pontificale, aflate sub autoritatea temporara a papei) briganzii care o invadasera. A fost ultimul Papa care a fost casatorit inainte de a primi darul preoţiei.

1498: Expediția lui Vasco da Gama a deschis drumul spre India

După descoperirea Americii, următorul pas al portughezilor era să ajunga in India şi la bogăţiile sale. In treacăt, sperau să găseasca regatul mitic al Parintelui Ioan, şi sa încheie o alianţă cu acesta, împotriva otomanilor.

Portughezii au dorit să găsească o altă rută spre India, astfel incat vor trimite doi exploratori, unul pe ruta terestra, Pero da Covilhã, şi celălalt pe ruta maritima, Vasco da Gama.

Exploratorul portughez, Vasco da Gama s-a imbarcat pe 8 iulie 1497, la conducerea a patru nave, pentru o lunga expeditie, plecand din Lisabona spre India, pe calea maritima a Sudului. Pe 22 noiembrie 1497, a ajuns la Capul Bunei Sperante. După periplul spectaculos de-a lungul Capului Bunei Sperante (primul european care a ajuns in India, inconjurand Capul Bunei Sperante), dupa aproape un an (309 zile) de navigat, a acostat pe Coasta Malabar din India, în apropiere de Calicut.

 ***

Părintele Ioan (Prezbiterul Johannes) a fost un personaj fictiv. In Evul Mediu, au circulat zvonuri, venite din Armenia şi Veneţia, despre un misterios regat creştin, cel al Parintelui Ioan, situat în Africa sau India, atat de confuze erau datele  geopolitice. In anul 1165 a fost răspândita în Europa o scrisoare fictivă a Părintelui Ioan, adresată împăratului bizantin Manuel I Comnen. In aceasta scrisoare, conform legendei, Parintele Ioan spunea ca domneste asupra Babilonului antic şi asupra uneia dintre cele trei Indii. Pe atunci se credea ca cele trei Indii corespundeau mai mult sau mai puţin Chinei, Indiei actuale si Etiopiei.

Legendele Parintelui Ioan erau populare în Europa, intre secolele XII – XVII, despre un patriarh creştin şi împărat care domnea peste o naţiune creştină, pierduta în mijlocul musulmanilor şi păgânilor, în Orient. Povestile scrise despre acest regat reprezinta variate colecţii ale fanteziei populare medievale. Se presupunea ca Parintele Ioan ar fi fost un descendent al unuia dintre cei Trei Magi, un conducator generos si un om virtuos, prezidând un tărâm plin de bogăţii şi creaturi stranii, în care locuia Sfântul Toma, Patriarhul creştinatatii.

Impărăţia lui cuprindea minuni precum Portile lui Alexandru (Portile Caspice, in Derbent, Rusia) şi Fântâna tineretii, şi era mărginită chiar de Paradisul terestru. Printre comorile sale se afla o oglindă prin care putea fi vazuta fiecare provincie, legendarul original “speculum literatura” (gen medieval al literaturii speculare, popular intre sec. XII-XVI, inspirat de nevoia de a cuprinde cunoştinţele enciclopedice într-o singură lucrare; speculum = oglinda, in latina) din Evul Mediu târziu şi cel derivat al Renasterii si chiar Sfântul Graal.

Regatul Părintelui Ioan a fost localizat, la început, în India, ca urmare a poveștilor despre succesul evengheliștilor nestorieni acolo, și ca urmare a scrierilor apostolului Toma. După invazia mongolă în lumea occidentală, regatul a fost plasat în Asia Centrală, iar mai apoi exploratorii portughezi l-au localizat în Etiopia.

Impărăţia Parintelui Ioan a fost obiectul multor cautari, aprinzand imaginaţia generaţiilor de aventurieri, dar ramanand de negasit. A fost un simbol, pentru creştinii europeni, al universalităţii Bisericii, depăşind granitele culturale şi geografice, într-un timp când tensiunile etnice şi inter-religioase au făcut ca o astfel de viziune sa para a fi îndepărtata.

1521: Are loc bătălia de la Pamplona în timpul războiului dintre Spania și Franța

Bătălia de la Pamplona (capitala istorica a Navarrei, in Spania, Regatul Navarra), a avut loc pe 20 mai 1521, între francezii susţinuti de navarrezi şi trupele spaniole, în timpul cuceririi spaniole a Navarrei Iberice şi în contextul războiului italian din perioada 1521-1526. Cele mai multe oraşe navarreze s-au ridicat împotriva spaniolilor, care au invadat Navarra, în 1512. Spaniolii au rezistat asediului, adăpostiti în interiorul castelului, dar, în cele din urmă, s-au predat şi navarrezii au preluat controlul asupra oraşului şi a castelului din Pamplona.

In această batalie, Inigo Lopez de Loyola, cunoscut sub numele de Sfântul Ignaţiu de Loyola, a suferit rani grave, o ghiulea a unui tun francez zdrobindu-i piciorul. Se spune că după bătălie, francezii, admirandu-i curajul, l-au dus la casa lui din Loyola. Meditaţiile sale, din timpul perioadei lungi de recuperare, l-au determinat sa treaca de la viaţa de soldat la cea de preot.

Astfel, a fondat Societatea lui Isus (iezuiţii), congregaţie catolica recunoscuta de către Papa Paul al III-lea în 1540 şi care a avut o importanţă considerabilă în confruntarea Bisericii Romano-Catolice, în secolele al XVI-lea şi al XVII, cu Reforma protestantă. A fost foarte activ în lupta împotriva Reformei protestante și pentru promovarea Contrareformei. Este autorul Exerciţiilor spirituale, care reprezinta baza ideii de “reculegere”, ca o experienţă a rugăciunii practicate în Biserica Romano-Catolică.

A fost un extraordinar conducator spiritual, indreptand congregatia sa catre opera misionara, în special înIndiaşiChina. A fost beatificat, apoi canonizat, primind titlul de Sfânt pe 12 martie 1622.

1595: Delegația munteană încheie la Alba Iulia tratatul de suzeranitate a principelui Transilvaniei Sigismund Bathory asupra Țării Românești

1799: A doua batalie de la Acra (in prezent Akko, în Israel)

Asediul de la Acra, un loc de importanţă strategică semnificativă, datorită poziţiei sale privilegiate pe ruta dintre Egipt şi Siria, inceput pe 18 martie, s-a incheiat prin esuarea celei de-a doua tentative de cucerire a francezilor, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Asediul esuat al francezilor impotriva otomanilor, care aparau orasul-cetate Acra, a fost punctul de cotitură al invaziei lui Napoleon in Egipt şi Siria.

Bonaparte dorea să captureze portul-cheie din Acra, în urma invaziei sale in Egipt. Francezii au încercat să-l asedieze, pe 20 martie, folosind doar infanteria. Napoleon credea ca oraşul va capitula repede. In corespundenta sa cu unul dintre ofiţerii subordonati, şi-a exprimat convingerea că doar două săptămâni i-ar fi necesare pentru a captura cetatea care il va conduce spre cucerirea Ierusalimului.

Cu toate acestea, trupele crudului, dar capabilului Ahmed Paşa, refuzau să se predea. Cetatea era apărata de turci, sub comanda lui Ahmed Paşa, şi de o flotila a Marine Regale Britanice, compusa din doua nave, comandate de Sir William Sidney Smith, care au consolidat apararea otomana, furnizand oraşului tunuri suplimentare, marinari şi puşcaşi marini. Atacurile repetate ale francezilor au fost respinse.

Pe 21 mai, Napoleon a incetat asediul din Acra, ordonand retragerea trupelor sale, atunci când soldatii au devenit victime ale ciumei: 2200 de francezi si-au aflat sfarsitul din cauza epidemiei.

1865: A fost inaugurată, la București, prima expoziție națională de produse agricole și industriale românești, organizată din inițiativa lui Ion Ionescu de la Brad și a lui Petre S. Aurelian

1873: Levi Strauss şi Jacob Davis au primit un brevet de invenţie pentru niturile de cupru ale blue-jeans-ilor

1875: A fost semnată, la Paris, Convenția Metrului, tratat prin care s-a promovat Sistemul Internațional de Unități de Măsură (tratat la care România va adera la 10/22 martie 1883)

1882: Se formează „Tripla Alianță” între Germania, Austro-Ungaria și Italia

1883: Vulcanul Krakatau: încep semnele prevestitoare ale celei mai distrugătoare erupții din istoria omenirii

Vulcanul Krakatoa, aflat in stare latenta incepand din 1680, a inceput sa emane coloane de fum, dar nu exista nici un indiciu asupra marii catastrofe din 26 şi 27 august 1885.

Timp de câteva săptămâni, activitatea sa incepuse sa scada, dar, pe 19 iunie, s-au produs noi explozii. Ambarcatiunile continuau să intre în strâmtoarea Sunda. Cea care a trecut pe 14 august, a navigat prin întuneric timp de patru ore, atat erau de dense emisiile de cenusa.

A urmat explozia din 27 august 1883, una dintre cele mai violente din istoria omenirii, cand a ucis cel putin 40 000 de oameni şi a dat naştere unui tsunami ale cărui valuri au fost vizibile până in Europa. Zgomotul exploziei este considerat a fi cel mai puternic sunet auzit vreodată în istoria modernă, semnalandu-se ca acesta a fost auzit pana la o distanta de 4 800 km, din punctul său de origine. Unda de şoc a exploziei a fost înregistrată pe barografele din întreaga lume. Acest dezastru a inspirat multe productii in literatura, film, televiziune şi muzică.

Krakatau este un vulcan gri – vulcan de tip exploziv – din Cercul de foc al Pacificului si formează un arhipelag de patru insule principale în strâmtoarea Sunda, în Indonezia, între Java şi Sumatra. Numele Krakatau este utilizat pentru grupul de insule, insula principala (numita, de asemenea, Rakata), şi pentru vulcan.

Topografia sa a fost bulversata de cel puţin două ori în timpul celor două erupţii majore din anii 416 sau 535 şi 1883. In pofida acestor evenimente, arhipelagul gazduieste o flora  si o fauna bogata, mai ales datorita climatului tropical de care beneficiaza. Arhipelagul face parte din Parcul Naţional din Ujung Kulon, fiind inscris pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO.

In secolul XX, vulcanul a dat naştere unei noi insule, Anak Krakatau sau “copilul lui Krakatau”, oferind un nou domeniu de studiu specialistilor. Vulcanul este încă activ, dar riscul unui nou eveniment important pare a fi relativ limitat.

1902: Cuba, aflata in aria de influenta a SUA, își câștigă independența

Pe 20 mai 1902, forţele armate ale Statelor Unite au evacuat cea mai mare parte a teritoriului cubanez şi RepublicaCubaa fost creata in mod oficial. Pentru prima dată în istoria lor, independenţa cubanezilor a fost recunoscuta oficial, dar în conditiile Amendamentului Platt, al senatorul american Hitchcock Platt, SUA menţinandu-si bazele navale – Guantanamo şi Bahia Honda – şi ramanand garantii Constituţiei, cu dreptul de a interveni în treburile ţării, în caz de colaps constituţional.

Americanii s-au retras din insulă, dar investiţiile lor in zona au ramas considerabile, iar comerţul Cubei a fost în mare măsură îndreptat spre SUA, cu exporturi de trestie de zahăr şi importuri industriale. Amendamentul Platt a fost in vigoare până în 1933, iar influenţa Statelor Unite a ramas puternică până în 1959.

Democraţia cubaneza era încă în faza incipientă. La cererea liderilor cubanezi, patru intervenţii militare americane au avut loc în 1906, 1909, 1917 şi 1919. Aceste intervenţii au raspuns unor crize constituţionale cubaneze reale.

In 1906, primul preşedinte cubanez, Tomás Estrada Palma, a dorit să-si reprezintetarain totalitatea prerogativelor functiei sale, iar Constituţia sa nu mai aiba aceasta prevedere în mod explicit. A urmat un protest puternic din partea opoziţiei. In 1913, a preluat puterea generalul Mario Garcia Menocal.

Monocultura zahărului, beneficiind de tarife preferenţiale din partea SUA, a creat prosperitate rapidă in tara, dar, de asemenea, o dependenţă economică in creştere în raport cu clientul său. A urmat cresterea imigratiei haitiene, stimulată de antreprenori dornici de mana de lucru mai ieftina.

In urmatoarele cinci decenii ce au urmat, puterea economică şi financiară va rămâne în continuare in Statele Unite, până la sosirea lui Fidel Castro.

1920: S-a inaugurat Opera Română din Cluj, cu opera Aida, de Giuseppe Verdi

1927: Charles Augustus Lindberg, pilot din Detroit, a efectuat primul zbor fără escală peste Oceanul Atlantic, la bordul unui avion monoplan

Fiul unor imigranti suedezi, la varsta de 25 de ani, pilotul US Air Mail, Charles Lindbergh, a trecut brusc din obscuritate la o faima mondiala instantanee, dupa ce a devenit castigatorul Premiului Orteig, pentru zborul fara escala de pe 20-21 mai 1927, cand a decolat de pe domeniul Roosevelt, situat în Garden City, din Long Island, New York, ajungand pe Campul Le Bourget în Paris, Franţa.

Astfel, “Vulturul solitar” (“The Lone Eagle”), cum era supranumit, a intrat in legenda, devenind primul pilot care a zburat singur, fara escala, pe ruta New York – Paris, în 33 de ore şi 30 minute, la bordul avionului monoplan Spirit of  St. Louis, pe o distanta de 5 800 km. Lui Lindbergh, ofiţer in rezervă al Armatei SUA, i-a fost acordata, de asemenea, cea mai înaltă decoraţie militară a naţiunii, Medalia de Onoare, pentru realizarea sa remarcabila si istorica.

In anii 1920 şi începutul anilor 1930, Lindbergh, pionier al aviaţiei americane, si-a folosit celebritatea pentru a ajuta la promovarea dezvoltării rapide a aviaţiei comerciale americane şi a serviciilor Air Mail. Cu toate acestea, in martie 1932, fiul său, Charles, Jr., a fost răpit şi ucis, în ceea ce a fost numit “Crima secolului”. Acest eveniment a determinat familia Lindbergh să plece “în exil voluntar” din Statele Unite, în decembrie 1935, stabilindu-se în Europa. Au plecat in secret dinNew York, sub alte nume decat cele reale, pentru a “căuta o reşedinţă în condiţii de siguranţă, izolata, departe de isteria publica dinAmerica”. Familia Lindberg nu s-a mai întors în Statele Unite până în aprilie, 1939.

Inainte de intrarea oficiala în Al Doilea Război Mondial a Statele Unite ale Americii, pe 8 decembrie 1941, Lindbergh a fost un susţinător deschis al menţinerii SUA in afara conflictului mondial, ca şi tatăl său, congresman-ul Charles Lindbergh, în timpul Primului Război Mondial, şi a devenit liderul miscarii impotriva războiului, America First. Cu toate acestea, a sustinut, apoi, efortul de război, după Pearl Harbor, şi a participat la mai multe misiuni de luptă în teatrul de razboi al Pacificului, in calitate de consultant civil, chiar dacă preşedintele Franklin D. Roosevelt a refuzat să-l reinstaleze in Corpul Armatei Aeriene din care a demisionat în aprilie 1941.

In ultimii săi ani, Lindbergh a devenit un autor prolific, premiat, explorator internaţional, inventator, şi ecologist.

1932: Amelia Earhart, prima femeie aviator care a traversat Oceanul Atlantic

Pionier remarcabil al aviaţiei americane şi autor, Amelia Earhart, la 34 de ani, a efectuat primul zbor transatlantic, din Newfoundland (Canada), pana in Irlanda, la bordul unui avion Lockheed Vega, fiind prima femeie aviator care a zburat singura peste Oceanul Atlantic.

Earhart a fost prima femeie care a primit în SUA, Distinguished Flying Cross (Crucea pentru Distincție în Zbor, medalie militară americană care se atribuie acelor ofițeri sau membri înrolați în forțele armate ale Statelor Unite ale Americii care s-au distins în operațiunile militare prin “eroism sau realizări extraordinare în timpul participării la o luptă aeriană, după data de 11 noiembrie 1918”).

A stabilit multe alte recorduri, a scris cele mai bine vândute cărţi, despre experienţele sale de zbor, şi a avut un rol esenţial în formarea organizaţiei pentru piloţii de sex feminin, The Ninety-Nines. Earhart s-a alaturat Departamentului de Aviaţie al Universitatii Purdue, în 1935, ca membru invitat al facultatii, pentru consilierea femeilor privind cariera şi pentru a le inspira si pe alte femei cu dragostea ei pentru aviaţie. A fost, de asemenea, membru al Partidului Naţional al Femeii, şi un susţinător timpuriu al Amendamentului privind Egalitatea Drepturilor.

In timpul unei încercări de a face un zbor in jurul globului, pe 2 iulie 1937, Earhart a dispărut în Oceanul Pacific, in arhipelagul Insulelor Phoenix (in prezent, Kiribati), aproape de Insula Howland. Fascinatia vieţii, carierei şi dispariţiei sale continuă si in prezent.

1940: Holocaust: Primii prizonieri sosesc în noul lagăr de concentrare la Auschwitz

1940: Igor Ivanovich Sikorsky, inginer de aeronave american de origine rusă, pionier al aviației, a facut prima demonstratie de zbor cu elicopterul Vought-Sikorsky VS-300

In 1939, Sikorsky a proiectat primul elicopter american viabil, Vought-Sikorsky VS-300,  realizand pentru prima data configuraţia rotorului care este utilizat de cele mai multe elicoptere de astăzi. Sikorsky i-a modificat designul, realizand elicopterul Sikorsky R-4, care a devenit apoi primul elicopter din lume produs in serie dupa 1942.

1942: Inceputul Bataliei din Creta (20 mai – 31 mai 1941)

Bătălia din Creta a opus trupele britanice şi aliaţii (neo-zeelandezi, australieni şi greci), paraşutiştilor germani, timp de 10 zile, intre 20 si 31 mai 1941, fiind ultima bătălie a campaniei din Balcani.

In dimineaţa zilei de 20 mai 1941, Al Treilea Reich a lansat o invazie aeriana in Creta, sub numele de cod “Operaţiunea Merkur”. 17.000 de paraşutişti germani, sub comanda generalului Kurt Student au fost lasati în trei puncte: Maleme, Heraklion şi Rethymnon. Scopul lor era sa captureze aceste trei aeroporturi, pentru a permite sosirea întăririlor aduse pe calea aerului de armata aeriana germana, Luftwaffe, care detinea controlul aerian (în timp ce Royal Navy detinea controlul maritim, impiedicand orice debarcare) si apoi cucerirea insulei.

Timp de aproape două săptămâni, batalia a facut ravagii : cel puţin 4.000 de paraşutişti germani au fost ucişi şi 500 capturati. Trupele britanice şi neo-zeelandeze ale generalului Bernard Freyberg au inregistrat 3500 de morti, 1900 răniţi, şi o mare parte a trupelor au fost capturate (12.000 soldati). Hitler a concluzionat: “Creta a fost mormântul paraşutiştilor germani”

In pofida victoriei germanilor, nici o altă operaţiune aeriana majoră nu va mai fi lansata de germani până la sfârşitul războiului, iar parasutistii (Fallschirmjäger) vor fi folositi ca trupe de elită pe toate fronturile.

1960: Premiul Palme d’Or este acordat controversatului film “La Dolce Vita”

Premiul Palme d’Or la cel de-al XIII-lea Festival de Film de la Cannes a revenit filmului “La Dolce Vita” de Federico Fellini. O tragi-comedie a anilor 1960, filmul este scris si regizat de catre apreciatul regizor Federico Fellini.

Acest film marcheaza un punct de cotitură în cariera regizorului italian: a renuntat la intriga clasica, realizand un mozaic de episoade, fara nici o altă legătură intre ele decat un personaj in rol de spectator (Marcello Mastroianni). In general, filmul este citat ca fiind cel ce a marcat tranziţia între filmele timpurii, neorealiste, ale lui Fellini şi filmele sale de artă, de mai târziu, acesta fiind considerat unul dintre cele mai mari realizări din lumea cinematografiei.

Lansat iniţial în Franţa, sub titlul La Douceur de vivre, va fi urmat de alte trei filme de factura apropiata neorealismului: La Strada (1954), Il bidone (1955) şi Nopţile Cabiriei (Le Notti di Cabiria) (1957), purtand marca filmelor de maturitate, “Fellini”.

La Dolce Vita este compus dintr-o serie de episoade deconectate în aparenţă. Structura scenariului aminteste de filmele cu schite (sketches) dragi cinematografiei italiene si la care Fellini însuşi a recurs de mai multe ori.

Fontana di Trevi, cea mai cunoscută și probabil cea mai frumoasă fântână arteziană din Roma. Acest monument impresionant domină micuța piață Trevi situată in cartierul Quirinale. 

Plasat în Roma, în anii 1950, filmul urmareste, în acest mod aparent incoerent, peregrinările lui Marcello Rubini (Marcello Mastroianni), un tanar provincial cu aspiraţii literare, devenit editorialist la un jurnal de stiri de senzatie (tabloid). Este povestea unui jurnalist care petrece o saptamana la Roma, cautand fericirea si iubirea care nu vor veni niciodată.

Fellini a explorat in mod sistematic, pornind de la propria biografie, alegerile existentiale  disponibile unui tanar talentat: căsătoria şi familia, credinţa, exigentele intelectului, facilitatea hedonismului. Lipsit de prejudecăţi, filmul evocă partea întunecată şi partea luminoasă a fiecărui parcurs posibil, lasandu-l in final pe Marcello in fata alegerii inocentei sau decaderii.

Filmul a fost condamnat de Vatican şi blamat de publicul din Cannes. Astăzi, scena în care Anita Ekberg face baie în Fântâna din piața Trevi este una dintre cele mai faimoase secvențe ale cinematografiei.

1983: Virusul HIV a fost identificat, rezultatele fiind publicate in revista Science

Echipa sectiei de Oncologie virala de la Institutul Pasteur a confirmat faptul că virusul identificat la pacientul suspectat de limfadenopatie nu este HTLV-1. Acest nou retrovirus a fost numit Virus asociat limfadenopatiei (LAV, Lymphadenopathy Associated Virus), iar rezultatele au fost publicate în revista Science pe 20 mai 1983.

In acest stadiu, legătura dintre LAV şi SIDA nu era stabilită in mod clar de către echipa profesorului Luc Montagnier. Luc Montagnier şi David Klatzmann au descoperit faptul că virusul distruge limfocitele T4 (LT4), atunci cand sunt puse intr-o cultura comuna. Se cunostea deja faptul că numărul de LT4 era mult diminuat la pacientii ce contractasera SIDA. LAV era, prin urmare, agentul cauzator al SIDA.

Echipa lui Robert Gallo a publicat pe 4 mai 1984, în revista Science, rezultatele izolarii unui virus pe care il considera responsabil de SIDA şi l-a numit HTLV-3, care se va dovedi mult mai târziu, ca provenea de la un eşantion trimis de Institutul Pasteur. Echipa lui Jay A. Levy din San Francisco, a făcut acelaşi lucru pe 24 august 1984, gasind mai multe retrovirusuri, pe care le-a numit retrovirusuri asociate SIDA (ARV).

Pentru un timp, cele trei denumiri HTLV-3, LAV si ARV au coexistat. In 1986, a fost ales acronimul HIV.  Virusul imunodeficienţei umane (HIV, Human immunodeficiency virus) este virusul care provoaca SIDA. Acesta induce o stare de slabiciune a sistemului imunitar uman, ceea ce determina vulnerabilitatea organismului fata de multe boli responsabile pentru infecţii grave.

1989: Masacrul din Piața Tiananmen: Autoritățile chineze declară legea marțială în fața demonstrațiilor pro-democrație

1990: Au avut loc primele alegeri libere și democratice în România de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Electoratul s-a pronunțat asupra președintelui țării (prin vot direct) și a celor două Camere ale Parlamentului, Camera Deputaților și Senatul (vot proporțional pe liste)

1999: Fluturele Monarh in pericol

Un studiu publicat de revista Nature arată că polenul, provenind din culturile modificate genetic, este letal pentru fluturii Monarh. Fluturele Monarh (Danaus plexippus) este un fluture din familia Nymphalidae.

2005: La cea de-a 58-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, filmul lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lăzărescu” a obținut premiul „Un Certain Regard”

2006: Nouri Kamel al-Maliki este ales prim-ministru al Irakului

Cunoscut si sub vechiul nume folosit in timpul razboiului, Jawad al-Maliki, pe care a decis să nu il mai folosească dupa venirea la putere, a devenit prim-ministru al Irakului in fruntea unui guvern de 37 de membri, succedandu-i şiitului, Ibrahim al-Jaafari, pe care nici sunnitii, nici kurzii nu il mai doreau. Mandatul său constituţional se încheie în 2010.

Al-Maliki şi guvernul său au venit la putere dupa guvernul irakian de tranziţie. Al-Maliki si-a început cariera politică ca disident şiit, sub administraţia lui Saddam Hussein de la sfârşitul anilor 1970, şi a devenit o figura proeminenta după ce a fugit din tara pentru a se sustrage condamnarii la moarte. In timpul exilului în străinătate, a devenit lider senior (secretar-general) al Partidului Islamic Dawa, coordonand actiunile de gherila impotriva lui Saddam şi construind relaţii cu oficiali iranieni şi sirieni cu ajutorul cărora dorea sa-l inlature pe Saddam.

2006: Inaugurarea Barajului celor Trei Defileuri

Un proiect de mare anvergura, extrem de controversat, a carui necesitate isi gaseste justificarea in beneficiile sale majore: preîntâmpinarea inundatiilor din regiune, asigurarea necesarului de energie electrică, îmbunătățirea sistemului de navigție. In schimb, adversarii proiectului erau convinsi ca barajul va produce catastrofe ecologice si va fi periclitat sistemul socio-cultural al regiunii.

Fluviul Yangtze are o lungime de 6380 km, fiind cel mai lung din China, si pe locul trei în lume. In curgerea sa, parcurge Podișul Tibet, Depresiunea Roșie, cele Trei Defileuri, traverseaza Câmpia Yichang, iar la Shanghai, se varsa în Marea Chinei de Est. Bazinul de colectare a apelor sale este de aproape 2 milioane de km patrati, reprezinta 25 % din suprafa agrara a Chinei si aici traiesc circa 1,3 miliarde de locuitori.

Ideea de a construi un baraj a fost pentru prima oara lansata în anul 1919 de Sun Yat-sen, un lider revolutionar chinez, primul presedinte al „Republicii Chineze”.

Barajul celor Trei Defileuri este un baraj hidroelectric care se întinde pe fluviul Yangtze din oraşul Sandouping , situat în Districtul Yiling Yichang, pana în provincia Hubei. Este cea mai mare staţie de putere în termeni de capacitate instalata (20 300 MW ), dar a doua dupa Barajul Itaipu, în ceea ce priveşte generarea anuala de electricitate.

Corpul barajului a fost finalizat în 2006. Cu excepţia unei instalatii de ridicare a navelor, componentele planificate iniţial ale proiectului au fost finalizate pe 30 octombrie 2008, atunci când cele 26 de turbine aflate în instalaţia de la ţărm a început exploatarea comercială. Fiecare turbina are o capacitate de 700 MW. Ultimele două turbine din subteranul centralei vor deveni pe deplin operaţionale până în mai 2012.

Cuplarea celor 32 de turbine principale ale barajului cu două generatoare mai mici (de 50 MW fiecare), care sunt folosite pentru functionarea barajului in sine, va duce la o capacitate electrica totala a barajului de circa 22 500 MW.

Pe langa producerea de energie electrica, barajul este destinat creşterii capacitatii de transport a fluviului Yangtze, şi reducerea potenţialului de inundaţii în aval prin furnizarea de spaţiu de stocare a apei.

Guvernul chinez considera proiectul ca fiind un succes istoric ingineresc, social si economic, datorita turbinelor de mari dimensiuni de ultima generatie, concepute pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cu toate acestea, barajul a inundat deja situri arheologice şi culturale şi a fost necesara strămutarea unui numar de aproximativ 1,3 milioane de locuitori, provocand modificări ecologice semnificative, inclusiv un risc crescut de alunecări de teren. De altfel, barajul a fost un subiect controversat, atât în China, cat şi în străinătate.

După treisprezece ani de munca titanica pe un santier de proportii faraonice, China a pus ultima piatra la temelia noului Mare Zid Chinezesc, Barajul celor Trei Defileuri, cel mai mare proiect hidroelectric din lume. In timpul unei ceremonii foarte simple, retransmisa în direct la televiziunea publică, s-a putut urmari ultima operatie de turnare de beton la partea de sus a barajului. Sambata, pe 20 mai 2006, Li Yong’an, directorul general al societatii care a realizat constructia, a anuntat poporul chinez ca barajul este, in mod oficial, finalizat. Barajul va deveni complet operaţional în 2008, după instalarea celor 26 de turbine pentru producerea energiei electrice.

2009: Prima tentativă de alegere a președintelui Republicii Moldova a eșuat.

2009: Peste 10 000 de cazuri de gripă A la nivel mondial

2010: Insurgenţii afgani au atacat baza NATO de la Kandahar