Comemorari 20 noiembrie
1910: Lev Nicolaevici Tolstoi, scriitor rus (n. 1828)
Lev Tolstoi, un scriitor realist și genial, unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, este renumit pentru capodoperele sale Război și pace, 1865-1869 și Anna Karenina, 1877. Impregnate de reflecții profunde, cărțile sale descriu, cu realism, societatea rusă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii majori din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).
Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase, filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoianism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.
Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniul educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească.
Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere precum Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru, au avut un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Mahatma Gandhi și Martin Luther King, sau, înainte de aceștia, poeți precum Rabindranath Tagore ori Maitreyi Devi.
Lev Tolstoi s-a născut pe 9 septembrie 1828, pe domeniul unde se afla casa părintească, la Iasnaia-Poliana, lângă orașul Tula din Rusia, într-o familie străveche aparținând nobilimii ruse. Și-a pierdut părinții foarte devreme, când era doar un copil, și a fost crescut de o mătușă.
Deși cariera sa universitară nu a fost strălucită, era interesat de literatură. În adolescență, a descoperit lucrările lui Jean-Jacques Rousseau și Voltaire, care i-au întărit pasiunea pentru lectură.
Prima sa nuvelă, Copilăria, a fost publicată în 1852 și a avut un mare succes. În aceeași linie autobiografică, a scris Adolescența, 1854 și Tinerețea, 1857.
Înrolat în armată cu câțiva ani mai devreme și după ce a trăit conflictele din Caucaz, a decis să o părăsească în 1856 pentru a călători în Europa. Când s-a întors în orașul natal, a fondat o școală unde a predat.
În 1862, la 34 de ani, s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova, o tânără cu șaisprezece ani mai tânără decât el și cu care a avut treisprezece copii.
Lev Tolstoi a publicat, în 1869, unul dintre principalele romane ale operei sale, Război și pace, pe care l-a dedicat conflictelor napoleoniene. Succesul său internațional a fost consolidat în continuare de Anna Karenina, care a apărut în 1877. A doua zi după apariția romanului, Tolstoi a decis să se convertească la creștinism. A publicat noi lucrări care mărturisesc convingerile sale religioase târzii, Învierea, 1899.
Prin cărțile sale, ce combină reflecții filosofice și morale, Tolstoi susține antimaterialismul (care se opune materialismului) și face apologia non-violenței. Ca scriitor angajat, ia poziție, de asemenea, față de toate formele de nedreptate, denunță ipocrizia religioasă și socială și luptă pentru a îmbunătăți starea iobagilor.
Lev Tolstoi va scrie până în 1904 (Părintele Serghei, Hadji Mourat). Protestând împotriva atitudinii Bisericii Ortodoxe care era indulgentă față de război și de pedeapsa cu moartea, scriitorul va fi excomunicat în 1901.
Copleșit de o profundă criză spirituală, Tolstoi renunțase la viața sa materială, când și-a părăsit familia și casa din Iasnaia Poliana, pe 10 noiembrie, intenționțnd să ajungă în Caucaz cu trenul. Dar boala l-a împiedicat să-și atingă scopul. A murit de pneumonie, pe 20 noiembrie 1910, într-o stație de gară din mediul rural, din Astapovo, Rusia. În timpul înmormântării sale, Lev Tolstoi va fi condus, în lacrimi, de mii de ruși.
Cărțile lui Lev Tolstoi
După trei ani de luptă în Caucaz, Lev Tolstoi, în vârstă de 22 de ani, decide să își noteze amintirile din copilărie. În 1852, a publicat prima sa nuvelă Copilăria, 1851. Bazându-se pe succesul acesteia, lucrarea a fost urmată de alte două cărți: Adolescența, 1854, apoi Tinerețea, 1855.
Totuși, începuturile sale promițătoare ca scriitor nu l-au convins pe Lev Tolstoi să renunțe la cariera militară. În 1854, a luat parte la bătăliile de la Sevastopol. Deosebit de dureros, acest episod i-a inspirat lucrarea Povestiri din Sevastopol, o colecție de trei nuvele care descriu experiența pe care a trăit-o în război. Începînd de atunci, Tolstoi s-a dedicat scrisului. În 1859, a publicat Fericirea conjugală urmat de Cazacii, 1863 și în cele din urmă Război și pace, 1865-1869, o lucrare care reconstituie cu mare realism istoria Rusiei de pe vremea lui Napoleon I. Capacitatea sa de a recreea cu exactitate viața poporului rus în timpul domniei țarilor i-a adus un renume considerabil.
După acest succes imens, Tolstoi a scris câteva povești, povestioare într-un stil simplu și popular destinate învățământului primar. Câțiva ani mai târziu (1873-1877), a publicat un alt mare roman, Anna Karenina, relatând povestea de dragoste adulterină și soarta tragică a Anei, o tânără aparținînd nobilimii rusești. Deși aflat în culmea gloriei sale literare, preocupările religioase și sociale ale lui Tolstoi nu au fost neglijate, ci s-au accentuat.
În 1885, a scris Moartea lui Ivan Ilici, urmat în 1889 de Sonata Kreutzer, Stăpân și servitor, 1895 și în cele din urmă Diavolul, publicat postum în 1911.
Bogate în analize psihologice și reflecții morale, lucrările sale reușesc să înțeleagă esența ființelor și a lucrurilor. În 1899, a publicat Învierea, un roman lung care condensează toată teoria sa socială și filosofică. Considerată ostilă Bisericii Ortodoxe, această carte i-a adus excomunicarea printr-un decret al Sfântului Sinod.
Război și pace de Lev Tolstoi
Între 1864 și 1869, Lev Tolstoi și-a publicat capodopera sa: Război și pace. Publicat sub formă de foileton, în ziarul Mesagerul rus, romanul spune povestea poporului rus în timpul invaziei Rusiei de către trupele lui Napoleon în 1812. Ilustrând un număr mare de personaje, Tolstoi pictează un portret istoric și realist al tuturor claselor sociale din această perioadă critică a vieții națiunii ruse. Impregnată de numeroase reflecții personale și filozofice ale autorului, lucrarea examinează locul omului în istorie și violența în viața umanității, dar evocă și multe subiecte precum problema iobăgiei și a războiului.
Încă de la publicare, romanul a stârnit entuziasmul publicului, precum și al criticilor. Considerat un roman major în literatura rusă atât pentru bogăția și realismul detaliilor, cât și pentru descrierile psihologice ale personajelor sale, Război și pace, care a avut un succes răsunător, a consacrat definitiv gloria lui Lev Tolstoi.
Anna Karenina de Lev Tolstoi
În timpul anului 1869 și, cu tot succesul operei sale titanice, Război și pace, Lev Tolstoi a trecut printr-o criză existențială. Dominat de un sentiment de vid existențial, autorul visa la o viață mai simplă și își dorea să se apropie de oameni. La începutul anilor 1870, lectura textelor lui Alexander Pușkin, precum și o știre tragică, au stimulat imaginația scriitorului. În 1872, o tânără pe nume Anna Stepanovna, respinsă de iubitul ei în favoarea alteia, se sinucide aruncându-se sub roțile unui tren de marfă. Inspirat de această dramă pasională, Lev Tolstoi a scris romanul intitulat Anna Karenina.
Publicată în 1877, lucrarea povestește drama Annei Karenina, o tânără din înalta societate din Sankt Petersburg, căsătorită cu Alexis Karenin și mama unui băiat. Îndrăgostită de contele Vronski, întâlnit întâmplător, ea cedează tentației și își abandonează soțul și copilul pentru a-și urma iubitul. Sfârșitul tragic al poveștii, care tratează tema adulterului, evocă rolul distructiv al pasiunii.
Veritabilă frescă socială a Rusiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, opera lui Tolstoi analizează în mod critic nobilimea rusă din vremea sa, sfîșiată între tradiție și modernism. Juxtapunând considerații filosofice cu aventuri romantice, romanul lui Tolstoi a primit elogii imediat după publicare. Cunoscând un mare succes, acest roman a marcat intrarea triumfală a literaturii ruse în cultura europeană.
1737: Carolina de Ansbach, soția regelui George al II-lea al Marii Britanii (n. 1683)
1894: Anton Rubinstein, pianist și compozitor rus
1925: Alexandra a Danemarcei, soția regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1844)
1938: Edwin Hall, fizician american (n. 1855)
1938: Maud de Wales, regină a Norvegiei, soția regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei (n. 1869)
1947: Wolfgang Borchert, scriitor german (n. 1921)
1957: Mstislav Dobujinski pictor rus-lituanian (n. 1875)
1964: Sabin Manuilă, statistician, medic, demograf, membru fondator al Academiei de Medicină. A emigrat în SUA după cel de-al Doilea Război Mondial (n. 1894)
1984: Faiz Ahmas Faiz, poet pakistanez (n. 1911)
2010: Roxana Briban, soprana Opera din Viena, Opera Romana (n. 1971)