Aniversari 21 decembrie
1917: Heinrich Böll, romancier și autor de nuvele german, laureat al Premiului Nobel (d. 1985)
“Am vrut să scriu dintotdeauna, am încercat de timpuriu, însă cuvintele le-am găsit abia mai târziu,” mărturisește Heinrich Böll. A inceput să scrie din copilărie, a publicat prima carte abia la 30 de ani, iar în 1972, la 55 de ani, a primit Premiul Nobel pentru literatură.
Heinrich Böll, pe numele complet Heinrich Theodor Böll, 21 dec. 1917 – 16 iul. 1985, scriitor german, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972. Romanele ironice ale lui Böll despre tribulațiile vieții germanilor în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial surprind psihologia în schimbare a națiunii germane.
S-a născut în Köln, Germania, ebenist (tâmplar care execută lucrări de tâmplărie fină sau obiecte de tîmplărie de lux, în special de abanos), Böll a absolvit liceul în 1937.
A fost chemat în serviciul de muncă obligatoriu în 1938 și apoi a servit șase ani ca soldat și apoi caporal în armata germană, luptând pe frontul rus și pe alte fronturi. Experiențele lui Böll din timpul războiului – fiind rănit, dezertând și devenit prizonier de război – au fost esențiale pentru arta unui scriitor care își amintea de „soarta înfricoșătoare de a fi soldat și de a-ți dori să pierzi războiul”. După război s-a stabilit în Köln-ul natal.
A cunoscut primul său succes odată cu apariția nuvelelor, dintre care prima a fost publicată în 1947; acestea au fost colectate ulterior în Wanderer, kommst du nach Spa (1950; Străine du vorba Spartanilor).
În primele sale romane Der Zug war pünktlich (1949; Trenul a ajuns la timp) și Wo warst du Adam? (1951; Și tu unde ai fost, Adame?), Böll descrie tristețea și disperarea vieții soldaților.
Îngrijoraea față de realitățile vremii este explorată în viața unui mecanic în Das Brot der frühen Jahre (1955; Pâinea anilor de început) și într-o familie de arhitecți din Billard um halb zehn (1959; Partida de biliard de la nouă și jumătate), care, cu monologurile și flashback-urile sale interioare, este cel mai complex roman al său. În popularul Ansichten eines Clowns (1963; Opiniile unui clovn), protagonistul decade din cauza consumului de alcool fiind un animator bine plătit de un muzician de stradă cerșetor.
Printre celelalte scrieri ale lui Böll se numără Und sagte kein einziges Wort (1953; Să nu mai spui nici-un cuvânt) și Ende einer Dienstfahrt (1966; Sfârșitul unei misiuni), în care procesul dintre un tată și fiul său dezvăluie caracterul orășenilor.
În cel mai lung roman al său, Gruppenbild mit Dame (1971; Fotografie de grup cu doamnă), Böll a prezentat o panoramă a vieții germane de la războaiele mondiale până în anii 1970, prin relatările multor oameni care au figurat în viața „doamnei” sale de vârstă mijlocie, Leni Pfeiffer.
În Die verlorene Ehre der Katharina Blum (1974; Onoarea pierdută a Katharinei Blum) a atacat etica jurnalistică modernă, precum și valorile Germaniei contemporane.
Was soll aus dem Jungen bloss werden?; oder, Irgendwas mit Büchern (1981; Ce se va alege de băiatul asta ?; sau Ceva de făcut cu cărțile) este un studiu al perioadei 1933–37.
Romanul Der Engel schwieg (Îngerul tăcut) a fost scris în 1950, dar a fost publicat pentru prima dată postum în 1992; în el, un soldat german se luptă să supraviețuiască în Kölnul devastat de război, după Al Doilea Război Mondial.
Der blasse Hund (1995; Câinele nebun) a colectat nuvele nepublicate anterior, în timp ce un alt roman timpuriu, Kreuz ohne Liebe („Crucea fără dragoste”), a fost publicat pentru prima dată în 2003.
Romano-catolic și pacifist, Böll a dezvoltat o viziune extrem de morală, dar individuală, asupra societății din jurul său. O temă frecventă a sa a fost acceptarea sau refuzul responsabilității personale a individului.
Böll a folosit proza austeră și satire frecvent ascuțită pentru a-și prezenta punctul de vedere nonconformist împotriva -războiului. A fost considerat pe scară largă ca un remarcabil interpretul umanist al experiențelor națiunii sale din cel de-al Doilea Război Mondial.
1401: Tommaso Masaccio, pictor italian, precursorul Renașterii în pictură (d. 1428)
“Deoarece anticii nu au lăsat în urma lor nimic în privința clarobscurului, culorilor și perspectivei, Masaccio este mai mult creatorul decât inovatorul picturii” (Stendhal, 1817). Masaccio este poate singurul artist, care a păstrat o poreclă aparent disprețuitoare, peiorativul numelui de Tommaso, cu care s-a făcut celebru în istoria artei. “Toată lumea îl chema Masaccio, nu pentru că ar fi fost plin de defecte, fiind de o bunătate naturală…dar era deosebit de distrat și de stângaci, o persoană a cărei minte și voință se îndreptau către artă, fiind prea puțin preocupat de sine.” (Giorgio Vasari, 1568).
1118: Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury (d. 1170)
Arhiepiscop de Canterbury din 1162 până în 1170, în timpul regelui Henric al II-lea Plantagenet. Este venerat ca sfânt și martir și de Biserica Catolică și de Biserica Anglicană. Ridicându-se împotriva limitării drepturilor bisericii de către puterea regală, a fost ucis din ordinul regelui.
1597: Petru Movilă, teolog și om de cultură român, mitropolit al Kievului (d. 1646)
1639: Jean Racine, dramaturg francez.
Este considerat egalul lui Pierre Corneille, amandoi fiind cei doi mari dramaturgi clasici francezi.
Opere: Tebaida (1664), Alexandru cel Mare (1665), Andromaca (1667), Britannicus (1669), Bérénice (1670), Baiazid (1672), Mitridate (1673), Ifigenia (1674), Fedra (1677, Esther (1689), Athalia (1691)
1879: Iosif Stalin, conducător al Uniunii Sovietice (d. 1953)
Joseph “Iosif” Vissarionovici Djougatchvili, numit “Stalin”, om de stat sovietic, născut în Gori (Georgia). Se lanseaza în mişcarea revoluţionară în 1898. Redactor sef al ziarului Pravda (Adevărul) in 1917. A devenit secretar general al partidului comunist în 1922 si asigură succesiunea lui Lenin, prin eliminarea lui Troţki în 1927. Isi execută ultimii adversari (marile procese de la Moscova în 1936). Devine preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului în 1941. A devenit comandant suprem în 1942 şi maresal în 1943. A incheiat pactul germano-sovieticdin 1939. A condus lupta împotriva Germaniei intre 1941-1945.
1933: Dan Zamfirescu, istoric literar și scriitor român
1934: Denis Buican, filozof român
1935: Stela Popescu, actriță română de teatru și film
1937: Jane Fonda, actriță americană
Jane Fonda actrita, feministă şi pacifista americana. A fost nominalizata de 7 ori pentru cea mai buna actrita si a primit Oscarul de 2 ori. Si-a incheiat cariera artistica la începutul anilor 1990, dar apare din timp în timp în foiletoane de televiziune.
1938: Adela Mărculescu, actriță română de teatru și film
1938: Frank Moorhouse, scriitor australian
1940: Frank Zappa, instrumentist și compozitor american (d. 1993)
1954 : Chris Evert, jucatoare americana de tenis
1966: Kiefer Sutherland
Kiefer Sutherland actor canadian născut pe 21 decembrie 1966 în Londra. Cariera sa a fost marcată de filmul fantastic Dark City de Alex Proyas.