Aniversari 21 martie
1685: Johann Sebastian Bach, compozitor baroc, organist german (d. 1750)
Muzicianul german Johann Sebastian Bach a creat sute de compoziții muzicale, inclusiv lucrări pentru cor, orchestră și instrumente individuale, în special orga. Multe dintre acestea au fost folosite în biserici sau în instruirea muzicală. Lucrările sale au însemnat apogeul perioadei barocului, în care s-au dezvoltat multe forme și stiluri noi. Combinând elemente ale coralului luteran, stilurile orchestrale franceze și italiene și muzica barocă pentru orgă, Bach a produs Concertele Brandenburgice (1721) pentru orchestră, Clavecinul bine temperat (1722–44) pentru claviatura, Patimile după Sf. Ioan (1723) și Patimile după Sf. Matei (1729), aproape 200 de cantate și Missa în si minor (terminată pe la 1738).
Bach s-a născut la 21 martie 1685, la Eisenach, Turingia (acum în Germania). Rămas orfan la 10 ani, Bach a fost îngrijit de fratele său mai mare. În 1700 a devenit parte dintr-un cor select de băieți săraci de la școala Michaelskirche, Lüneburg. Când a plecat doi ani mai târziu, era un organist și compozitor iscusit.
Primele sale funcții majore, ca organist oficial pentru un duce la Weimar și ca organist la Neue Kirche (Biserica Nouă) din Arnstadt, ambele au început în 1703, când era încă adolescent. Îndatoririle sale au inclus compunerea de cantate sacre, un tip de muzică folosit în timpul slujbelor bisericești.
În 1707, Bach a părăsit Arnstadt și a obținut un post la Mühlhausen. Acolo a mai produs câteva cantate bisericești, toate turnate într-un model conservator, bazate pe texte biblice și corale; acestea nu au arătat influența formelor operei italiene „moderne” care urmau să apară în cantatele sale ulterioare.
Celebra sa piesă pentru orgă Toccata și Fuga în Re Minor, scrisă în stilul rapsodic nordic, și Preludiul și Fuga în Re Major au fost probabil compuse în această perioadă. În 1708, Bach a demisionat din postul de la Mühlhausen și a luat un post la Weimar, Turingia.
La Weimar, Bach a fost organist de curte și membru al orchestrei. Aceștia au fost anii în care stilul său a suferit o schimbare profundă. A fost influențat de noile stiluri și forme ale operei italiene contemporane și de inovațiile unor compozitori italieni de concerte precum Antonio Vivaldi.
Printre alte lucrări compuse aproape sigur la Weimar se numără cele mai multe dintre Orgelbüchlein (Cărticica de orgă), toate, cu excepția ultimei dintre așa-numitele 18 preludii corale „Mari”, cele mai vechi triouri de orgă și majoritatea preludiilor și fugi pentru orgă. De-a lungul anilor petrecuți la Weimar, Bach a atins în mod constant poziții mai solicitante, în 1714 devenind concertist, cu obligația de a compune o cantată în fiecare lună. Doi ani mai târziu, însă, când directorul muzical de la Weimar a murit, Bach a fost trecut cu vederea pentru această funcție, ceea ce a dus la plecarea lui din Weimar în anul următor.
Din 1717 până în 1723 Bach a fost director muzical la Köthen. În acest timp, s-a preocupat în principal de muzica de cameră și orchestrală. Chiar dacă unele dintre lucrări au fost compuse mai devreme și revizuite mai târziu, la Köthen multe dintre sonatele sale au fost puse într-o formă asemănătoare cu cea actuală. Bach a terminat Concertele Brandenburgice, precum și prima carte (1722) a Clavecinului bine temperat, care va consta în cele din urmă din două cărți, fiecare cu 24 de preludii și fugi în toate tonurile și cunoscute sub numele de „Cele patruzeci și opt”.
În 1723 Bach a devenit directorul muzicii bisericești pentru orașul Leipzig și a fost responsabil de muzica a patru biserici. În primii doi sau trei ani, a produs un număr mare de cantate noi, uneori în ritmul de una pe săptămână. Ca urmare a creării acestei supraabundențe de piese muzicale bisericești, care avea să satisfacă pentru o vreme nevoia sa viitoare de slujbe, după 1726 Bach și-a îndreptat atenția către alte proiecte.
Timp de mulți ani a fost director muzical onorific la Weissenfels, precum și director la Leipzig Collegium Musicum (societate muzicală). Pentru concertele pe care le-a produs în această perioadă, a adaptat unele dintre concertele sale anterioare drept concerte pentru clavecin, devenind astfel unul dintre primii compozitori – dacă nu chiar primul – de concerte pentru instrument cu clape și orchestră.
Căsătorit de două ori, Bach a avut 20 de copii, dintre care 10 au supraviețuit până la maturitate. Câțiva dintre fiii săi au devenit, de asemenea, compozitori de succes, printre care Wilhelm Friedemann Bach, Carl Philipp Emanuel Bach și Johann Christian Bach. După o carieră productivă, Johann Sebastian a murit la Leipzig pe 28 iulie 1750.
Deși muzica sa a fost ignorată ca fiind de modă veche timp de câțiva ani după moartea sa, aceasta a suferit o revigorare la începutul anilor 1800. Opera sa a avut o influență profundă asupra geniilor muzicale precum Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven, precum și asupra multor muzicieni de atunci, iar muzica lui Bach a rămas populară în secolul XXI.
1768: Jean Baptiste Joseph Fourier, matematician francez (d. 1830)
1806: Benito Juárez, primul preşedinte autohton al Mexicului
Benito Juárez a fost primul lider al Mexicului care nu a avusese anterior carierei politice o pregătire militară, fiind simultan și primul amerindian care a devenit președinte al Mexicului, respectiv lider al unei țări din emisfera vestică după mai bine de 300 de ani de la venirea europenilor în Lumea Nouă.
Amerindian de origine zapotecă, s-a născut în mica comunitate zapoteca din Guelatao, la nord de oraşul Oaxaca. Intre 1847 – 1852, Juarez a fost guvernator de Oaxaca, după care a fost exilat in Statele Unite de preşedintele mexican de atunci, Santa Anna, din cauza ideilor sale liberale. A luat parte la revoluţia din Ayutla, de asemenea, cunoscuta sub numele de Războiul Reformei şi atunci când grupul de care aparţinea a ajuns în cele din urmă la putere, Benito Juarez a devenit şef al ţării timp de cinci ani până la moartea sa în 1872.
Datorită reformelor sale progresiste si numeroaselor sale realizări interne, așa cum au fost rezistența opusă ocupanților francezi, răsturnarea imperiului, restaurarea republicii si modernizarea țării, Juárez este considerat adesea cel mai bun lider al Mexicului. Numeroase localități, școli, parcuri, străzi și monumente au fost numite în onoarea sa şi aproape fiecare localitate din stat are o strada care ii poarta numele.
1839: Modest Petrovici Musorsgki, compozitor rus (d. 1881)
Inca din adolescenta ii placea sa compuna improvizatii pentru pian, pe cand nu avea inca nici o instruire sau educatie muzicala. A format, impreuna cu alti compozitori, Grupul celor Cinci, grup care isi propuneau crearea unei scoli nationale a muzicii rusesti. La 18 ani, va lua primele lectii de compozitie cu Mili Balakirev si, foarte curand, va incepe sa compuna piese pentru pian.
A demisionat din regimentul militar in care era incorporat, a detinut diferite functii in guvern si, odata cu maturizarea sa artistica, a scris cele mai importante piese: poemul simfonic O noapte pe muntele plesuv, 1867, celebra opera Boris Godunov, 1868, si faimosul ciclu pentru pian Tablouri dintr-o expozitie, 1874. Cele 65 de cantece ale sale descriu scene vii din viata ruseasca si reproduc in mod realist si fidel inflexiunile limbii ruse vorbite. Lucrarile i-au fost publicate postum, slefuindu-i-se armoniile distinctive, rigide si neortodoxe. Versiunile originale au fost publicate la 47 de ani de la disparitia sa, in 1828.
1866: Octavian Smigelschi, pictor și grafician român (d. 1912)
1880: Hans Hofmann, pictor german
În 1915, a deschis o scoala de arta la München si pana in 1936 s-a dedicat educaţiei, în special în Statele Unite. A influenţat dezvoltarea expresionismului abstract, deşi s-a concentrat mai mult spre formalismul cubist. A introdus a treia dimensiune în picturile sale, transformându-le în câmpuri de forţă dinamică.
1886: George Topîrceanu, poet român (d. 1937)
1871: N. Gr. Mihăescu-Nigrim, epigramist român (d. 1951)
1910: Ștefan Ciubotărașu, actor român de teatru și film (d. 1970)
1915: Călin Gruia, prozator și poet român (d. 1989)
1917: Frank Hardy, scriitor australian (d. 1994)
1923: Shri Mataji Nirmala Devi, creatoarea și fondatoarea Sahaja yoga»
1925: Peter Brook, regizor britanic de teatru
1927: Hans-Dietrich Genscher, politician german
1928: Valentin Gheorghiu, compozitor și pianist român
1956: Ioan Lăzureanu, pictor român
1957: Youssef Rzouga, poet tunisian
1978: Rani Mukerji, actriță indiană