Aniversari 22 august
1920: Ray Bradbury, scriitor american (d. 2012)
Ray Bradbury s-a născut pe 22 august 1920, în Waukegan, Illinois. Mama lui, Esther (născută Moberg) Bradbury (1888–1966), era o imigrantă suedeză, iar tatăl lui Leonard Spaulding Bradbury (1890–1957), electrician la liniile electrice și de telefonie, de ascendență engleză. I s-a dat al doilea nume „Douglas” după actorul Douglas Fairbanks.
Bradbury a fost înconjurat de o familie extinsă în timpul copilăriei timpurii și în anii de formare în Waukegan. O mătușă îi citea nuvele când era copil. Această perioadă i-a oferit autorului, cât și poveștilor sale decorul în care se desfășoară. În ficțiunea lui Bradbury, Waukegan din anii 1920 devine „Green Town”, Illinois.
Bradbury, absolvent de liceu, 1938
Familia Bradbury a trăit în Tucson, Arizona, în perioada 1926–1927 și 1932–1933, în timp ce tatăl lor își căuta o slujbă, întorcându-se de fiecare dată la Waukegan.
În timp ce se afla în Tucson, Bradbury a urmat liceul Amphi și liceul Roskruge. În cele din urmă, s-au stabilit în Los Angeles în 1934, când Bradbury avea 14 ani. Familia a sosit cu doar 40 USD (echivalentul a 875 USD în 2022), bani cu care a plătit chiria și alimentele până când tatăl său și-a găsit în sfârșit un loc de muncă unde făcea cabluri la o companie de cablu pentru 14 USD pe săptămână (echivalentul a 306 USD în 2022), permițându-le să rămână la Hollywood.
Bradbury a urmat liceul din Los Angeles și a fost activ în clubul de teatru. Adesea patina cu patinele cu rotile prin Hollywood în speranța de a întâlni celebrități. Printre oamenii creativi și talentați pe care i-a întâlnit s-au numărat pionierul efectelor speciale Ray Harryhausen și starul de radio George Burns.
Primii bani încasați de Bradbury ca scriitor au fost la vârsta de 14 ani, pentru o glumă pe care a vândut-o lui George Burns pentru a o folosi la emisiunea de radio Burns și Allen.
De-a lungul tinereții sale, Bradbury a fost un cititor și un scriitor pasionat și a știut de la o vârstă fragedă că „se îndrepta către una dintre arte”. Bradbury a început să-și scrie propriile povești la vârsta de 12 ani (1931), uneori scriind pe hârtie de ambalaj.
În tinerețe, a petrecut mult timp la Biblioteca Carnegie din Waukegan, citind autori precum H. G. Wells, Jules Verne și Edgar Allan Poe. La 12 ani, a început să scrie povești tradiționale de groază și a încercat să-l imite pe Poe până la vârsta de 18 ani. Pe lângă benzi desenate, îi plăceau scrierile lui Edgar Rice Burroughs, creatorul eroului junglei Tarzan, în special foiletonul lui Burroughs, John Carter de pe Marte. Warlord of Mars (Domnul războinic de pe Marte l-a impresionat atât de mult încât la vârsta de 12 ani și-a scris propria continuare. Tânărul Bradbury era, de asemenea, creator de benzi desenate. A scris despre Tarzan și și-a desenat propriile benzi de duminică. Asculta emisiunea de radio Chandu Magicianul (Chandu the Magician) și în fiecare seară, când emisiunea se termina, scria întreg scenariul din memorie.
În adolescență, în Beverly Hills, și-a vizitat adesea mentorul și prietenul, scriitorul de science-fiction Bob Olsen, împărtășind idei și menținând contactul cu acesta. În 1936, la un anticariat din Hollywood, Bradbury a descoperit un ghid care promova întâlnirile Societății Science Fiction din Los Angeles. Încântat să găsească pe alții care îi împărtășeau interesul, s-a alăturat unei adunări secrete de joi seara la vârsta de 16 ani.
Bradbury îi cita pe H. G. Wells și Jules Verne drept principalele sale influențe științifico-fantastice. S-a identificat cu Verne, spunând: „El crede că ființa umană se află într-o situație ciudată într-o lume foarte ciudată și crede că putem triumfa comportându-ne moral.”
Bradbury a recunoscut că a încetat să mai citească cărți de science-fiction la 20 de ani și a îmbrățișat un domeniu mai larg al literaturii care i-a inclus pe poeții Alexander Pope și John Donne.
Tocmai absolvise liceul când l-a cunoscut pe scriitorul de science-fiction Robert Heinlein, pe atunci în vârstă de 31 de ani. Bradbury își amintea: „Era bine cunoscut și a scris o literatură science-fiction umanistă, ceea ce m-a influențat să îndrăznesc să fiu uman și nu mecanic.”
La începutul vieții de adult, Bradbury a citit povești publicate în Astounding Science Fiction și a citit totul de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke, precum și primele scrieri ale lui Theodore Sturgeon și A. E. van Vogt.
Familia locuia la aproximativ patru străzi de Fox Uptown Theatre de pe Western Avenue din Los Angeles, teatrul emblematic pentru MGM și Fox. Bradbury a învățat cum să se strecoare acolo și urmărea previzualizări aproape în fiecare săptămână. A patinat cu rotilele acolo, precum și în tot orașul, după cum spunea el, „hotărât să obțină autografe de la vedete pline de farmec. Era glorios”. Printre vedetele pe care tânărul Bradbury a fost încântat să le întâlnească au fost Norma Shearer, Laurel și Hardy și Ronald Colman. Uneori își petrecea toată ziua în fața Paramount Pictures sau Columbia Pictures, apoi patina la Brown Derby pentru a urmări vedetele care veneau și plecau la masă. A povestit că i-a văzut pe Cary Grant, Marlene Dietrich și Mae West, care a aflat că veneau regulat în fiecare vineri seara, însoțiți de bodyguard.
Bradbury a relatat următoarea întâlnire (ca adult) cu Serghei Bondarciuk, regizorul seriei de filme epice sovietice, din 1966–1967, Război și pace, la o ceremonie de decernare a premiilor de la Hollywood în onoarea lui Bondarciuk:
“Au format o coadă lungă și, în timp ce Bondarciuk mergea de-a lungul ei, a recunoscut mai multe persoane: „O, domnule Ford, îmi place filmul dumneavoastră”. L-a recunoscut pe regizor, pe Greta Garbo, și pe altcineva. Stăteam chiar la capătul cozii și priveam în tăcere totul. Bondarciuk mi-a strigat: – Ray Bradbury, tu ești? S-a repezit spre mine, m-a îmbrățișat, m-a târât înăuntru, a luat o sticlă de Stolicinaia, s-a așezat la masa lui unde stăteau cei mai apropiați prieteni ai săi. Toți regizorii celebri de la Hollywood din coadă au rămas nedumeriți. S-au uitat la mine și s-au întrebat: „Cine este acest Bradbury?” Și, bombănind, au plecat, lăsându-mă singur cu Bondarciuk…”
La 30 de ani, în 1950, a publicat Cronici marțiene (The Martian Chronicles) și în anul următor Omul ilustrat (The Illustrated Man). În 1952, EC Comics a publicat adaptarea în benzi desenate a două nuvele de Bradbury. Acesta și-a exprimat uimirea editorului, William Gaines, de a nu fi primit niciun ban pentru asta. Gaines și Bradbury vor găsi rapid un acord financiar și multe povestiri scurte (horror sau science fiction) vor fi adaptate de artiștii EC Comics, precum Wally Wood, Joe Orlando sau John Severin în diferite benzi desenate ale EC Comics până în 1954.
Anii 1950 au fost prolifici pantru Bradbury, văzându-și publicate numeroase lucrări: Merele de aur ale soarelui (The Golden Apples of the Sun) și romanul Fahrenheit 451 în 1953, Țara lui octombrie (The October Country) în 1955 și Un remediu pentru melancolie (A Medicine for Melancholy) în 1958. În 1953, a scris scenariul filmului. Moby Dick de John Huston.
Trecerea la teatru
În 1963 a scris prima sa piesă, Cafea irlandeză (Irish Coffee), iar în anul următor și-a publicat romanul Târgul întunericului (The Fair of Darkness). În 1970 a publicat Cânt corpul electric! (I Sing the Body Electric!).
Piesa Madrigale pentru era spațială (Madrigals for the Space Age), cu muzică de Lalo Schifrin, a fost pusă în scenă în 1973 la pavilionul Dorothy Chandler.
În 1986, a publicat Singurătatea este un sicriu de sticlă (Solitude is a glass coffin), Fantoma de la Hollywood (Ghost of Hollywood) în 1990 și Balena din Dublin (The Whale of Dublin) în 1993. Un accident vascular cerebral în 1999 nu l-a împiedicat să-și continue opera pe care i-a dictat-o fiicei sale.
Renumit pentru sinceritatea sa, a folosit-o până la sfârșitul vieții, vorbind despre necesitatea reformării modului de guvernare sau susținând greva autorilor de la Hollywood.
Bradbury și știința
Ray Bradbury a scris despre supraviețuirea spirituală a omenirii împotriva materialismului societății. Deși a fost adesea prezentat ca un scriitor de science fiction, Bradbury însuși nu s-a cantonat niciodată într-un singur tip de povestire:
“În primul rând, nu scriu science fiction. Am scris o singură carte științifico-fantastică și este Fahrenheit 451, bazată pe realitate. Science fiction-ul este o descriere a realității. Fantasticul este o descriere a irealului. Deci Cronicile Marțiane nu este science fiction, este fantezie.”
Premiul Ray Bradbury este acordat de grupul de autori americani de science fiction Science Fiction and Fantasy Writers of America pentru a evidenția excelența unei opere dramatice, prezentate la cinema, la televizor, pe internet, la radio sau la teatru. . A fost acordat în 1992, 1999, 2001 și 2008. În 2009, Premiul Ray Bradbury a înlocuit oficial Premiul Nebula pentru cel mai bun scenariu, care exista din 1973 și acum este acordat anual.
1647: Denis Papin, fizician și inventator francez (d. 1714)
1760: Papa Leon al XII-lea, al 252-lea Papă (d. 1829)
1802: Ecaterina Varga, luptătoare pentru drepturile românilor din Munții Apuseni (d. 1858)
1820: Manolache Costache Epureanu, politician român (d. 1880)
1834: Samuel Pierbont Langley, fizician și astronom american (d. 1906)
1854: Regele Milan I al Serbiei (d. 1901)
1860: Paul Gottlieb Nipkow, inventator german, a inventat reflectorul parabolic asimetric de baleiaj, precursorul televizorului (d. 1940)
1862: Claude Debussy, compozitor, pianist și critic muzical francez (d. 1918)
1874: Max Scheler, filosof și sociolog german (d. 1928)
1881: Ewald von Kleist, feldmareșal german (d. 1954)
1882: Augustin Maior, fizician român (d. 1963)
1884: Panait Istrati, scriitor român (d. 1935)
1884: Raymonde de Laroche, prima femeie pilot din lume
1887: Johann Ludwig Graf Schwerin von Krosigk, ministrul de finanțe sub Hitler
1892: Victor Daimaca, astronom român (d. 1969)
1893: Dorothy Parker, scriitoare americană (d. 1967)
1897: Constantin A. Sandu-Ville, inginer agronom, fitopatolog, profesor român (d. 1969)
1902: Leni Riefenstahl, dansatoare, actriță și regizoare germană (d. 2003)
1904: Gheorghe D. Anghel, sculptor român, autorul sculpturii „Eminescu” din fața Ateneului Român (d. 1966)
1904: Deng Xiaoping, om politic chinez (d. 1997)
1908: Henri Cartier-Bresson, fotograf și pictor francez (d. 2004)
1917: Alexandru Piru, critic și istoric literar român (d. 1993)
1917: John Lee Hooker, cântăreț și chitarist american (m. 2001)
1921: Michael Yeats, politician irlandez
1926: Mihai Constantinescu, violonist român (d. 1987)
1928: Karlheinz Stockhausen, compozitor german (d. 2007)
1933: Alexandru Drăgulescu, regizor român de film documentar
1933: Sylva Koscina, actriță italiană de origine croată (d. 1994)
1933: Petăr Mladenov, politician bulgar (d. 2000)
1954: George Ceaușu, scriitor român, eseist, publicist, critic și redactor de science-fiction
1957: Hiltrud Breyer, politician german
1963: Tori Amos, cântăreață americană
1963: Bogdan Teodorescu, scriitor și jurnalist român
1964: Mats Wilander, tenismen suedez
1967: Adewale Akinnuoye-Agbaje, actor și fotomodel britanic
1968: Sorin Adam, pictor și grafician român
1971: Richard Armitage, actor britanic
1973: Kristen Wiig, actriță americană
1974: Marat Bașarov, actor rus
1979: Natalia Barbu, cântăreață din Republica Moldova
1991: Irina Rimes, cântăreață din Republica Moldova
1995: Diana Bulimar, gimnastă română
1995: Dua Lipa, cântăreață britanică