Aniversari 22 februarie
1864: Jules Renard, romancier și dramaturg francez (d. 1910)
Jules Renard, 22 febr. 1864 – 22 mai 1910, scriitor francez, cel mai bine cunoscut pentru lucrarea Morcoveață, 1946 (Poil de carotte, 1894).
Tinerețea
Fiul lui François Renard și al Annei-Rose Colin, Renard s-a născut în Châlons-du-Maine, Mayenne, unde tatăl său lucra la construcția unei căi ferate. Renard a crescut în Chitry-les-Mines, (Nièvre). A avut trei frați mai mari, inclusiv Amélie (născută în 1858), care a murit la o vârstă fragedă. O a doua soră a fost numită tot Amélie (născută în 1859). Un al treilea copil, Maurice, s-a născut înainte de Pierre-Jules în 1862.
Copilăria lui Renard a fost dificilă și tristă (un grand silence roux sau „o mare tăcere roșcată”). Deși a decis să nu frecventeze prestigioasa École normale supérieure, dragostea pentru literatură avea să-i domine în cele din urmă viața. Din 1885–86, a servit în armată la Bourges.
În liceu, a studiat retorica și filosofia, iar dupa absolvire a colaborat la diverse reviste și a frecventat boema literară pariziană întâlnită în cafenelele Cartierului Latin.
Viața și cariera
Pe 28 aprilie 1888, Renard s-a căsătorit cu Marie Morneau. Renard și soția sa locuiau la 43 rue du Rocher din Arondismentul 8 din Paris. A început să frecventeze cafenelele literare și să colaboreze la ziarele pariziene.
Se implica tot mai mult în viața artistică a capitalei și frecventa spectacolele epocii în compania prietenilor săi Maurice Barrès, André Gide, Marcel Schwob. Prin intermediul lui Alphonse Daudet, i-a cunoscut pe Auguste Rodin și Edmond de Goncourt.
A publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris. In 1894 i-a apărut romanul autobiografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a cărei versiune teatrală a obținut un mare succes în 1990. Datorita lui Edmond Rostand, o va intalni pe Sarah Bernhardt. Printre prietenii săi statornici s-au numărat Alfred Capus și Lucien Guitry.
Jules Renard a scris poezii, nuvele, piese de teatru scurte, romane și faimosul său Morcoveață (Poil de carotte).
A ocupat funcțiile de consilier municipal și primar, a fost decorat cu Legiunea de Onoare și a fost ales membru al Academiei Goncourt. A fost ales primar al localității Chitry pe 15 mai 1904, fiind candidat socialist și a devenit membru al Academiei Goncourt în 1907, grație lui Octave Mirbeau, jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier și autor dramatic francez, una dintre figurile cele mai originale din literatura perioadei “Belle Époque”.
Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) și Huit jours à la campagne (1906). Jurnalul său intim, o capodoperă de introspecție, ironie și umor, îi domină opera.
1403: Regele Carol al VII-lea al Franței (d. 1461)
Carol al VII-lea al Franţei, supranumit “Carol cel Victorios”, membru al Casei de Valois, a fost rege al Franţei intre 1422 – 1461.
Fiu al regelui Carol al VI-lea, succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă datorita ocupației engleze din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims, în 1429, prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.
A pus capat, în 1453, Războiului de 100 de Ani, victoria revenind francezilor. Numele lui rămâne asociat, în primul rând, epopeei Ioanei d’Arc care a eliberat Orleans şi l-a condus pe Carol, nu fără reticenţă sau ezitare din partea sa, la ceremonia de incoronare de la Reims. Carol al VII-lea a fost adesea criticat de către posteritate pentru ca a încetinit recucerirea Franţei, iniţiata de Ioana d’Arc, şi pentru ca a abandonat-o după capturarea ei la Compiegne (1430). Cu toate acestea, el a reabilitat-o solemn, în 1456, şi a inlaturat orice acuzatie de erezie. A fost, de altfel, un conducător eficient, alungandu-i in cele din urma pe englezi din regatul sau.
1732: George Washington, primul președinte american (d. 1799)
George Washington s-a născut în Virginia. A rămas orfan de la vârsta de 11 ani şi a trebuit să-si castige singur existenta de la vârsta de 16 ani. Mai târziu, a fost militar si ofiţer. Ulterior, s-a căsătorit cu o văduvă bogată, care i-a permis să devină unul dintre cei mai bogati proprietari de plantatii din Virginia. A fost unul dintre artizanii independenţei americane. Experienţa sa militară l-a ajutat să fie şef al forţelor de independenţă impotriva Marii Britanii. Independenţa Statelor Unite, de pe 4 iulie 1776, a făcut din el un erou. In 1789, a fost ales primul presedinte american. Capitala tarii si un stat american poarta azi numele sau.
1788: Arthur Schopenhauer, filosof german (d. 1860)
Fiu al unui bancher si al unei romanciere, a calatorit mult cu tatal sau prin Europa, acesta dorind sa-i urmeze ca profesie. După moartea acestuia, în 1809, începe sa studieze medicina la care renunta pentru studiul filosofiei. La Berlin, va audia cursurile lui Friedrich Schleiermacher și ale lui Johann Gottlieb Fichte, iar la Jena isi va lua doctoratul in filosofie.
Il va întâlni la Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor. In legatura cu acest subiect, va scrie lucrarea “Despre vedere și culori”, conceptia lui fiind în contradicție cu opiniile lui Goethe. Ca profesor si coleg al lui Hegel la Universitatea din Berlin, il va critica vehement pe acesta.
Teoria sa asupra primatului “voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman, isi va gasi reflectarea in lucrarea sa principala, Lumea ca vointa si reprezentare, 1819, ce consta in doua siruri ample de reflectii, dedicate, pe de o parte, teoriei cunoasterii si, pe de alta, filosofiei naturii, esteticii si eticii. Intorcand spatele spiritului si ratiunii, in favoarea intuitiei, a creativitatii si a irationalului, el a influentat, partial prin intermediul lui Nietzsche, ideile si metodele vitalismului, ale filosofiei vietii, ale existentialismului, precum si pe cele ale antropologiei. Considera drept fundamentale pentru sistemul sau filosofic, o doctrina metafizica a vointei, conceputa ca o reactie impotriva idealismului lui Hegel, Upanisadele, lucrarile lui Platon si pe cele ale lui Kant.
Renunta la catedra de filosofie si se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trai ca filosof liber, studiind filozofia budista și hinduista, precum și pe cea a misticilor creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme.
Alte lucrari: Despre vointa in natura, Doua mari probleme de etica, aforismele grupate în Parerga und Paralipomena.
Fiind un om nefericit si solitar, si-a dobandit supranumele de “filosoful pesimismului”. Operele sale nu s-au bucurat de o atentie deosebita la aparitia lor, dar mai tarziu multi se vor revendica de la ideile sale, acestea exercitand o influență deosebită asupra gândirii filosofilor Friedrich Nietzsche, Henri Bergson, Ludwig Wittgenstein sau Emil Cioran; în literatură se recunoaște influența lui Schopenhauer asupra operelor lui Lev Tolstoi, Mihai Eminescu, Marcel Proust, Thomas Mann sau Michel Houellebecq, iar in psihologie ideile sale au fost preluate de Eduard von Hartmann și Sigmund Freud.
1810: Frederic Chopin, pianist și compozitor polonez (d. 1849)
Compozitor si pianist romantic polono-francez, celebru pentru piesele sale pentru pian solo si concertele pentru pian. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru acest instrument.
Frédéric (Fryderyk Franciszek), Chopin s-a născut pe 1 martie 1810, dupa afirmatiile compozitorului şi ale familiei sale, dar, dupa certificatul de naştere, care a fost emis la câteva săptămâni după naştere, ar fi 22 februarie.
Tanarul Chopin primește prima lecție de pian din partea Ludwikăi, sora sa mai mare. Datorită talentului său muzical ușor de remarcat, reputația lui Chopin îi aduce aprecierea de „al doilea Mozart”. La vârsta de șapte ani era deja autorul a două poloneze (Sol minor și Si bemol major), prima dintre acestea fiind publicată în atelierul părintelui Cybulski, directorul unei Școli de Organiști și unul dintre puținii editori de muzică din Polonia.
Articole despre copilul minune apar în presa din Varșovia, iar „micul Chopin” devine o atracție în cadrul recepțiilor ținute de aristocrația capitalei. Tot în jurul acestei perioade începe să susțină concerte publice de caritate. Se spune că odată, întrebat ce consideră că apreciază publicul cel mai tare în privința sa, Chopin, în vârstă de șapte ani, ar fi răspuns: „Gulerul cămășii mele”. Prima apariție ca pianist are loc la vârsta de opt ani.
Desi a compus aproape numai lucrari dedicate pianului, multe dintre ele fiind scurte, este considerat unul dintre marii poeti ai muzicii, datorita imaginatiei de un mare rafinament si perfectiunii sale artistice.
Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică.
A inventat forme muzicale precum balada, însă cele mai semnificative inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționaliste poloneze.
1814: Grigore Alexandrescu, poet și prozator român (d. 1885)
1817: Carl Wilhelm Borchardt, matematician german (d. 1880)
1819: James Russell Lowell, poet și eseist american (d. 1891)
1832: Gerzson Ádám, scriitor, și istoric literar maghiar (d. 1906)
1849: Nikolay Yakovlevich Sonin, matematician rus (d. 1915)
1857: Heinrich Rudolf Hertz, inginer si fizician german (d. 1894)
Hertz a demonstrat în 1888 existenţa undelor electromagnetice imaginate de James Maxwell în 1873. A donat numele său undelor radio, zise si unde hertziene, şi a descoperit fotoelectricitatea.
1900: Luis Buñuel, regizor spaniol (d. 1983)
1903: Tudor Mușatescu, poet, epigramist, prozator, dramaturg și publicist român (d. 1970)
A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenea din familia unui avocat, fiind “contaminat” de înclinațiile artistice ale mamei sale.
Piesele de teatru ale lui Mușatescu, in special comediile “Titanic-Vals”, “…escu” și melodrama “Visul unei nopți de iarnă”, au avut succes și în străinătate.
Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.
1904: Nagy István, scriitor român (d. 1977)
1910: Kovács György, actor român (d. 1977)
1914: Karl Otto Götz, pictor german
1915: Eugen Popescu, memorialist român (d. 1998)
1921: Giulietta Anna Masina, actriță italiană de film (d. 1994)
Soţia regizorului italian Federico Fellini. Portretizarea ei in roluri de hoinare inocente, i-a servit lui Fellini ca punct central emoţional pentru unele dintre cele mai bune filme ale sale: La strada, Noptile Cabiriei. Masina este adesea numita “Chaplin feminin”.
1923: François Cavanna, autor francez și redactor de ziare satirice (d. 2014)
Provenind dintr-un tată italian, François Cavanna și-a petrecut copilăria în cadrul comunității de imigranți italieni. Căldura pe care a găsit-o acolo, o dezvăluie în Macaronarii (Les Ritals), 1978.
De la 16 ani înmulțește micile slujbe: sortator de scrisori la PTT, vânzător de fructe și legume, ucenic de zidar.
În 1945 și-a început cariera de jurnalist, participând chiar la ziarul Liberation cu desene de caricaturist. A fondat apoi reviste umoristice de știri false printre care și Hara-Kiri (care apoi a devenit Charlie Hebdo: „un ziar prost și răutăcios”) descoperind talente care au marcat peisajul umoristic francez de astăzi: Cabu, Gébé, Wolinski…
Din 1985, Cavanna s-a dedicat scrierii de autobiografii: Macaronarii (Les Ritals) referitoare lacopilăria sa, Ruskovii (Les Russkofs) evocând amintirile despre războiul din Rusia, datorită căruia a câștigat Premiul Interallié în 1979.
De asemenea, a scris romane, eseuri, cărți de „umor”. Jurnalist de avangardă, Cavanna a inspirat mulți artiști.
1923: Zephi Alșec, actor român (d.1992)
1926: Gheorghe Adoc, sculptor și grafician român
1932: Edward Kennedy, senator american
1932: Aurel Grigoraș, dirijor român (d. 2000)
1936: Adam Bodor, scriitor român
1949: Niki Lauda, pilot austriac de curse (Formula 1)
1950: Miou-Miou (Sylvette Hery), actriță franceză
1961: Cristina Anghelescu, violonistă română
1962: Steve Irwin, naturalist australian și personalitate TV (d. 2006)
Stephen Robert, supranumit “Steve” Irwin, a fost gazda unei emisiuni la televiziunea australiana şi proprietar al gradinii zoologice Queensland. A fost cunoscut în întreaga lume pentru rolul său de vanator de crocodili in emisiunea sa, The Crocodile Hunter.
Tatal sau, Bob Irwin, era pasionat de reptile şi atunci când familia s-a mutat, Bob şi Lyn Irwin au lansat grădina zoologică Queensland Reptile and Fauna, în care Steve a crescut inconjurat de crocodili şi alte reptile.
Pasiunea sa pentru crocodili era filmata în timpul unui program asupra vieţii sălbatice, moment in care a întâlnit-o pe viitoarea sotie, Terri. In timpul lunii lor de miere, au capturat un crocodil, eveniment, de asemenea, filmat, care va servi la crearea primului episod, difuzat în 1996, The Crocodile Hunter, un amestec de divertisment şi imagini din flora australiana. In 2004, a declansat o intensa reactie de dezaprobare, cand a aparut in ipostaza in care hranea un crocodil, ţinandu-si copilul în braţe.
Pe data de 4 septembrie 2006, Irwin a fost rănit mortal de o pisica de mare, in timpul unei filmari la Batt Reef, in largul Port Douglas-ului, în Queensland. Moartea lui Steve Irwin a fost filmata în întregime, dar Terri Irwin, sotia lui Steve, a declarat, pentru canalul american Access Hollywood, ca documentul a fost distrus, pentru a preveni difuzarea lui publica.
1975: Drew Barrymore, actriță americană
S-a nascut in Culver City, California (SUA), intr-o familie de actori. Este nepoata actorului John Barrymore. Acest lucru explică inceputul carierei sale: Drew si-a facut prima aparitie la televiziune la 11 luni, într-o reclamă pentru alimentele pentru câini. La 6 ani, a jucat în filmul ET (Extra-Terrestrial) de Steven Spielberg caruia ii este fina. A produs mai multe filme, inclusiv Îngerii lui Charlie, acesta fiind cel mai popular şi continuarea acestuia. Drew apare ca actriţă in numeroase comedii romantice lejere dar si in roluri dramatice, ca de pilda in Confessions of a Dangerous Mind, un film in care, de asemenea, este producator executiv.