22 Mai

1859: Sir Arthur Conan Doyle, scriitor şi medic britanic (d. 7 iul. 1930)

Scotian de origine, nascut in Edinburgh, a devenit medic şi a practicat această profesie până în 1891, studiind cu medicul Joseph Bill, care i-a fost modelul pentru personajul detectivului Sherlock Holmes. A fost ridicat la rangul de Cavaler de catre regele Edward al VII-lea, pe 24 octombrie 1902, pentru serviciile sale medicale din timpul celui de-al doilea război din Africa de Sud şi pentru faptul că a susţinut public războiul.

Sherlock Holmes de Sidney Paget, 1904

A rămas ce­lebru în special pentru crearea detectivului Sherlock Holmes, personaj apă­rut pentru prima dată în romanul Un studiu în roşu (A Study in Scarlet, 1887) şi pentru aventurile profesorului Challenger. Colecţia povestirilor sale cu Sherlock Holmes a început cu Aventurile lui Sherlock Holmes (The Adventures of  Sherlock Holmes, 1892). Plictisindu-se de Holmes, a con­ceput moartea acestuia în 1893, dar a fost obligat de public să continue seria romanelor care îl aveau drept personaj central pe celebrul detectiv. Romanele si povestirile politiste despre detectivul Sherlock Holmes sunt considerate o inovaţie majoră in romanul politist, constituind o referinta a genului.

A fost un scriitor prolific, opera sa include si povestiri science-fiction, piese de teatru, romane, poezie şi romane istorice. Printre alte romane ale sale se numără Semnul celor patru (Sign of Four, 1890), Câinele din Baskerville (The Hound of the Baskervilles, 1902 şi Valea fricii (The Valley of Fear, 1915). Dintre romanele sale istorice şi de aventuri face parte si Compania White (The White Company, 1890).

In ultima parte a vieţii s-a dedicat spiritismului.

1813: Richard Wagner, compozitor german (d. 13 febr. 1883)

Mai mult…

1844: Mary Cassatt, pictoriţă şi gravoare americană (d. 14 iun. 1926)

S-a nascut in Allegheny City, acum parte din Pittsburgh, Pennsylvania. Şi-a petrecut anii tinereţii călătorind prin Europa, alături de familia ei înstărită. După ce a absolvit Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania (1860-1865), şi-a continuat studiile la Paris. In 1874, a ales Parisul ca reşedinţă permanentă şi şi-a amenajat aici atelierul.

A trăit o mare parte din viata de adult în Franţa, desfăşurandu-si activitatea în Paris, unde s-a imprietenit mai intai cu Edgar Degas. A împărtăşit interesul impresionişulor pentru experiment şi pen­tru culorile aprinse, tehnică inspirată de spaţiile deschise. La cererea lui Degas, ar­tista şi-a expus lucrările alături de cele ale altor impresionişti.

A pictat scene din viaţa cotidiană, creand adesea imagini ale vieţii sociale şi private ale femeilor, cu accent special pe legăturile intime dintre mame şi copii, dovedindu-şi din plin talentul în pictură, dar şi în gravură.

 

 

Alaturi de ilustrarea mamelor cu copii, pe care le reia in cicluri, a pictat si portrete si nuduri feminine in pastel. De altfel, câteva dintre cele mai bune lucrări ale sale au fost executate în pastel.

A fost descrisă de către Gustave Geffroy, în 1894, ca fiind una dintre “cele trei Mari Doamne” ale impresionismului, alături de Marie Bracquemond şi Berthe Morisot.

Datorită contactelor sociale cu colecţionari bogaţi, artista a reuşit să promoveze impresionismul in SUA şi a exercitat o anumita influenţă asupra gusturilor americanilor. Prietenia cu Edgar Degas a facut sa fie adesea asociata cu impresionismul, care a avut o mare influenţă asupra lucrarilor sale timpurii, mai ales datorita lui Degas si Renoir. Cu toate acestea, picturile şi desenele de maturitate, trebuie să fie mai degrabă integrate in productia picturala a pictorilor post-impresionisti: Toulouse-Lautrec sau Nabis, cu care a împărtăşit un interes evident pentru pictorii Ukiyo-e, din perioada japonismului.

***

Ukiyo-e: termen japonez  insemnand “imaginea lumii plutitoare”, mişcare artistică japoneză din perioada Edo (1603-1868), ce include nu numai o pictură populară şi narativă originală, dar, de asemenea, şi mai ales, stampe japoneze pe suport de lemn.

1893: Armand Călinescu, economist, politician român (d. 1939)

1907: Sir Laurence Olivier, baron de Brighton, actor, regizor, scenarist şi producător britanic (d. 11 iul. 1989)

A fost unul dintre cei mai renumiti şi respectati actori ai secolului XX. S-a căsătorit de trei ori, cu actritele Jill Esmond in 1930, Vivien Leigh in 1940, şi Joan Plowright în 1961. Actorul Spencer Tracy afirma că Olivier a fost “cel mai mare actor din lumea anglofona”.

A debutat in 1926 şi a intrat în compania Old Vic in 1937, interpretând numeroase roluri din piesele lui Shakespeare. Impreună cu Ralph Richardson, a condus compania Old Vic (1944-1950) şi a jucat în câteva dintre cele mai importante producţii ale acesteia: Richard al III-lea, Hernic al IV-lea si Oedip rege. In 1947, a fost ridicat la rangul de Cavaler.

Din 1950, a fost regizor si actor în propriile producţii, memorabile ramânând Antoniu şi Cleopatra şi Cabotinul. A fost fondator şi primul director artistic (1962-1973) al Teatrului National al Marii Britanii şi teatrul in care a activat a fost numit în onoarea lui. Una dintre filialele acestuia îi poartă numele. In 1970, a fost innobilat, fiind primul actor care s-a bucurat de această onoare.

Cariera lui Olivier ca actor de teatru şi film se întinde pe mai mult de şase decenii şi a inclus o mare varietate de roluri, de la rolul principal în Othello de Shakespeare şi Sir Toby Belch în Twelfth Night (A douasprezecea noapte) si pana la sadicul dentist nazist Christian Szell în Marathon Man (Maratonistul) şi amabilul, dar fermul vânător de nazisti din The Boys from Brazil (Baietii din Brazilia).

Fiu al unui cleric al Bisericii Anglicane, Olivier, care si-a gasit faima pe scena teatrului din West End, a devenit de timpuriu un maestru al interpretarii rolurilor din piesele lui Shakespeare şi, în cele din urmă, a ajuns să fie considerat drept unul dintre cei mai de seamă interpreţi ai lui Shakespeare din secolul XX. A continuat să joace până la un an înainte de moartea sa, în 1989.

Olivier a interpretat o mare varietate de roluri pe scena si ecran, de la tragedia greacă, piesele lui Shakespeare şi comedia Restauratiei si pana la tragedia moderna americana şi britanica, insumand peste 120 de roluri: Richard al III-lea, Macbeth, Romeo, Hamlet, Othello, Unchiul Vania, şi Archie Rice din The Entertainer (Cabotinul).

Este considerat a fi cel mai mare actor al secolului XX, în aceeaşi categorie cu David Garrick, Richard Burbage, Edmund Kean şi Henry Irving, la vremea lor. Recompensele lui Olivier din partea AMPAS (Academy of Motion Picture Arts and Sciences) sunt considerabile: douăsprezece nominalizari la Oscar, cu două premii (pentru cel mai bun actor şi pentru cel mai bun film al anului 1948, pentru filmul Hamlet), plus două premii onorifice, incluzand o statuetă şi o diploma. I s-au acordat, de asemenea, cinci premii Emmy din cele noua nominalizari primite. In plus, a obtinut de trei ori Globul de Aur si a fost castigator al premiului BAFTA (British Academy of  Film and Television Arts).

Fire over England, Laurence Olivier si Vivien Leigh

A apărut în aproape şaizeci de filme, inclusiv in Wuthering Heights (La rascruce de vanturi) in regia lui William Wyler, Rebecca lui Alfred Hitchcock, Spartacus regizat de Stanley Kubrick, Bunny Lake Is Missing (Bunny Lake a disparut) al lui Otto Preminger, Oh! What a Lovely War (O! Cat e de frumos razboiul) al lui Richard Attenborough, şi A Bridge Too Far (Un pod prea îndepărtat), Sleuth (Detectiv / Jocuri fatale) de Joseph L. Mankiewicz, Marathon Man (Maratonistul) al lui John Schlesinger, The Betsy Un automobil pe nume Betsy de Daniel Petrie, Clash of the Titans (Ciocnirea titanilor) al lui Desmond Davis, şi in propriile sale filme Henric al V-lea, Hamlet şi Richard al III-lea.

A interpretat, de asemenea, rolul lui Othello si in film. Pentru televiziune, a jucat în The Moon and Sixpence (Luna şi doi bani jumate), John Gabriel Borkman, Long Day’s Journey into Night (Lungul drum al zilei catre noapte), Brideshead Revisited (Intoarcere la Brideshead), The Merchant of Venice (Negustorul din Venetia), Cat on a Hot Tin Roof (Pisica pe acoperisul fierbinte), si King Lear (Regele Lear), printre altele.

Alte filme remarcabile: I Stand Condemned, Fire Over England, 21 Days Together (21 de zile), 49th Parallel (paralela 49), Pride and Prejudice (Mandrie si prejudecata), The Bounty (Revolta de pe Bounty), That Hamilton Woman (lady Hamilton), The Shoes of the Fisherman (Sandalele pescarului), Romeo and Juliet (1968), David Copperfield (1970), Lady Caroline Lamb, A Little Romance (Mica romanta), Dracula, Wagner: The Complete Epic (1983), The Jigsaw Man (1983), Peter the Great (Petru cel Mare),

A regizat: Henric al V-lea (1944), Hamlet (1948), Richard al III-lea (1955) și The Prince and the Showgirl (Prinţul şi dansatoarea) (1957).

In 1999, Institutul American de Film l-a numit pe Olivier printre cele mai mari staruri masculine din toate timpurile, figurand al 14-lea pe lista.

1924: Charles Aznavour, cântăreț, actor, compozitor, actor de cinema şi diplomat francez

Născut Shahnour Vaghenag Aznavourian, de origine armeana. Pe langa faptul ca este unul dintre cei mai populari şi longevivi şansonetisti din Franţa, este si unul dintre cântăreţii cei mai cunoscuti din lume. Charles Aznavour are o voce de tenor unica, al carei timbru  este usor de recunoscut, o voce clară, ce urca spre notele inalte cu accentele grave si profunde ale notelor joase. Dintre melodiile sale : “Hier encore”, “La bohème”, “Je m’voyais déjà”, “Mourir d’aimer”, “Tous les visages de l’amour” etc.

A apărut în peste şaizeci de filme, a compus aproximativ o mie de cântece (incluzand cel puţin 150 în limba engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă, şi 50 în germană), şi a vândut peste 100 de milioane de înregistrări.

A jucat in filmele Nu trageti in pianist si Diavolul si cele 10 porunci.

In 1998, Charles Aznavour a fost numit Amfitrionul Secolului de catre CNN şi de utilizatorii Time online din întreaga lume. A fost recunoscut ca interpretul remarcabil al secolului, cu aproape 18% din totalul voturilor, surclasandu-i pe Elvis Presley si pe Bob Dylan. Aznavour a cântat pentru presedinti, papi şi membrii familiei regale, precum şi la evenimente umanitare, fiind fondatorul organizaţiei de caritate Aznavour for Armenia (Aznavour pentru Armenia), impreuna cu prietenul si impresarul sau, Levon Sayan.

Locuieste in Geneva, Elvetia. In 2009, a fost numit ambasador oficial al Armeniei în Elveţia, precum şi delegat permanent al Armeniei pentru Naţiunile Unite de la Geneva.

Si-a început noul său turneu, Aznavour en Toute Intimité, în 2011.

1935: Nicolae Corjos, regizor și scenarist român

1939: Răzvan Teodorescu, critic și istoric de artă, politician român

1942: Vasile Andru, scriitor român

1964: Marius Oprea, poet și eseist român

1970: Naomi Campbell, top model, cantareata si actrita britanica

S-a nascut la Londra, avand ascendenta jamaicana si chineza. Mama sa, de origine afro-jamaicana, a fost dansatoare de balet. A studiat la Academy For Performing Arts din Londra.

A aparut pentru prima data pe coperta unei reviste în 1986, în versiunea britanica a revistei Elle. A fost primul manechin de culoare care a aparut pe coperta revistelor Time şi Vogue. A aparut de trei ori (1987, 1995 şi 2005), în celebrul calendar Pirelli.

Campbell a fost una dintre cele şase modele din generatia sa care au fost declarate “supermodele” de către lumea modei. Fiind cel mai renumit model de culoare al timpului sau, Campbell s-a declarat in mod deschis, de-a lungul carierei sale, împotriva prejudecatilor rasiale existente în industria modei. Viaţa ei personală a fost foarte mediatizata, în special relaţiile sale cu boxerul Mike Tyson şi actorul Robert De Niro.

A fost selectata de revista People drept una dintre cele mai frumoase 50 de persoane din lume, în 1991.

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.