25 Februarie

1841: Auguste Renoir, pictor francez (d. 1919)

Pierre Auguste Renoir a fost unul dintre cei mai renumiti pictori francezi, creator, împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne, al curentului impresionist.  Dificil de a fi clasificat, a aparţinut o perioada şcolii impresioniste, dar puternic influenţat de lucrările lui Rafael, s-a distantat de ea destul de repede, devenind mai interesat de pictura siluetelor feminine decat de peisaje.

A fost bun prieten cu Claude Monet, colegul sau de atelier, devenind unul dintre membrii de frunte ai grupului de impresionisti din Paris. Creatiile sale din perioada impresionista prezinta natura si realitatea in culori stralucitoare si efecte de lumina, prin tuse mici, pline de culoare.

Datorita fascinatiei sale pentru silueta umana, s-a orientat, indeosebi, spre reprezentarea acestora. Primele sale capodopere au fost Moara de la Galette si Dejunul vaslasilor. Vizita sa in Italia si contactul cu operele lui Rafael, la care remarca forta expresiva a liniilor si a culorilor aplicate uniform, va face ca Renoir sa se indeparteze de impresionism.

Astfel, va adopta o tehnica mai disciplinata si mai formala. Lucrarea Femei la scaldat evidentiaza evolutia stilului sau prin accentuarea volumului, formei si contururilor.

Denumit pe drept cuvant “pictorul bucuriilor vieții”, Renoir va picta cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

1707: Carlo Goldoni, dramaturg italian (d. 1793)

Mai mult…

1740: François Malépart de Beaucourt, pictor canadian

Unul dintre primii pictori canadieni care au studiat în Europa, dar anumite perioade ale vietii sale rămân neclare. Există indicii că tatăl său a fost cel care l-a initiat in pictură.

După ce a trăit în Europa, timp de 15 ani (Germania, Rusia şi Paris) şi s-a intalnit cu marii maestri, i se pierde orice urma in perioada 1784-1792. Este posibil ca Beaucourt sa se fi imbarcat pentru Insulele Antile, Caraibe, la sfârşitul anului 1784. Cel mai bine cunoscut tablou al sau, Sclava cu natura moarta, 1786, este de inspiratie caraibeana după cum reiese din turbanul din tesatura Madras pe care tanara il poartă pe cap, colierul de cereale şi coşul cu fructe exotice pe care il tine in mână.

1778: Jose de San Martin, erou argentinian al Independenței Americii Latine (d. 1850)

1842: Nicolas Camille Flammarion, astronom și scriitor francez (d. 1925)

1842: Karl May, scriitor german (d. 1912)

Unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din Orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte dintre operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru. Printre cele mai renumite volume ale sale, se numără „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura „indianului apaș Winnetou”.

1861: Rudolf Steiner, filosof, sociolog si mistic elvetian de origine austriaca (d. 1925)

A editat lucrarile stiintifice ale lui Goethe si a contribuit la editia operelor complete ale acestuia. A scris lucrarea Filozofia libertatii. Treptat, ajunge sa creada intr-o perceptie de ordin spiritual, independenta de simturi pe care o va numi antropozofie si se va concentra asupra “cunoasterii proprii sinelui superior al omului”.  Va fonda Societatea Antropofizica in 1912, iar in anul urmator a fondat o “scoala a stiintelor spirituale” in Dornach, Elvetia. Alte lucrari: Stiinta oculta, Povestea vietii mele.

1866: Benedetto Croce, filosof idealist, estetician, critic, istoric cultural si politician italian (d. 1952)

Croce nu a posedat o diplomă universitară, iar pregătirea lui a fost în mare parte aceea a unui autodidact.

Primele scrieri ale lui Croce privesc istoria Regatului celor Două Sicilii. La 21 de ani scrie prima sa operă de amploare, La rivoluzione napoletana del 1799. Se dedică filosofiei. În 1903, împreună cu Giovanni Gentile fondeaza si editeaza o revistă care cuprinde studii asupra literaturii italiene contemporane, La Critica. revista influenta a criticismului cultural. La aproape 40 de ani, scrie principala sa operă, Estetica.

Fiind un antifascist vehement, a ajutat la reinvierea institutiilor liberale dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, inclusiv a Partidului Liberal pe care l-a condus timp de 9 ani. In 1947, a infiintat Institutul Italian pentru Studii Istorice.

Lucrarile sale filosofice au avut o mare influenta in estetica si in studierea lui Giambattista Vico, pe care l-a redescoperit. A scris numeroase lucrări de filozofia istoriei și de estetică. A avut o influență notabilă asupra lui Antonio Gramsci.

1873: Enrico Caruso, tenor italian (d. 1921)

Nascut intr-o modestă familie napolitana, Enrico Caruso a devenit unul dintre cei mai renumiti tenori din toate timpurile.

A cantat pentru prima oara in public la 18 ani. La 23 de ani, a interpretat pentru prima data cel mai cunoscut rol al sau, Canio, in Paiatele de Ruggero Leoncavallo. La La Scala a avut un debut dezastruos, dar si-a revenit rapid si in decurs de doi ani a reusit sa atinga notele extrem de inalte care l-au facut o vedeta internationala si o adevarata lgenda. La Opera Metropolitan a interpretat aproape 60 de roluri, devenind cel mai renumit interpret de opera.

A fost unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei. Caruso a fost cel mai popular cântăreț în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 și unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum și vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumusețea și intensitatea sa, atât pentru registrul său vocal, dar și pentru forța și amplitudinea sa, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalități artistice ale timpului său.

Până la moartea sa prematură, în 1921, va interpreta toate rolurile majore ale operei internaţionale. A cântat în franceză, spaniolă, engleză, italiană şi latină. Vocea sa calda, seducatoare, de o extraordinara forta emotionala a facut ca inregistratrile sale sa ramana bestseller ani de-a randul, chiar si dupa moartea sa.

1900: Costache Antoniu, actor român (d. 1979)

1901: Jean Georgescu, regizor român

1917: Anthony Burgess, scriitor, compozitor și critic britanic (d. 1993)

Autor al cartii de succes internaţional “A Clockwork Orange” (Portocala mecanica),  publicata pe 14 mai 1962. Tema recurenta aflata în centrul tuturor scrierilor sale: observarea răului în societate, dar şi de-a lungul istoriei. El dezbate tema liberului arbitru al individului care se confruntă cu posibilitatea de a alege între bine şi rău. Cartea a fost adaptata pentru marele ecran in 1971 de Stanley Kubrick, iar succesul filmului va eclipsa parţial restul carierei sale literare.

1925: Noel Bernard, jurnalist și analist politic (d. 1981)

1939: Virgil Duda, romancier român

1939: Gerald Murnane, scriitor australian

1943: George Harrison, chitarist, compozitor britanic, membru al trupei The Beatles (d. 2001)

După separarea grupului Beatles, in 1970, Harrison a inceput o cariera ca solist şi compozitor. A înregistrat un album care a devenit apoi bestseller-ul numit “All things Must Pass” (1970) care include hit-ul “My sweet Lord”.

Harrison a ajutat la organizarea unui concert in New York, pentru a colecta fonduri destinate naţiunii asiatica din Bangladesh. Acest concert a fost un eveniment major în istoria muzicii rock şi chiar a făcut cunoscut un nou hit al lui Harrison.  A fost ales la Hall of Fame rock and roll in cadrul grupului Beatles, în 1988 şi ca solist în 2004.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.