25 Iulie

1905: Elias Canetti, prozator, dramaturg și eseist evreu de limbă germană, de origine bulgară, laureat al Premiul Nobel pe 1981 (d. 1994)

Elias Canetti, 25 iul. 1905 – 14 aug. 1994, romancier și dramaturg de limba germană ale cărui opere explorează emoțiile mulțimilor, psihopatologia puterii și poziția a individului în contradicție cu societatea din jur. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1981.

Canetti s-a născut în Rusciuk (actualul Ruse), Bulgaria, tatăl său fiind un comerciant evreu, descendent din evreii sefarzi spanioli. A scris în germană, a treia limbă, primele două fiind ladino (iudeo-spaniolă) și engleză. Acesta din urmă a învățat-o când părinții lui s-au stabilit în Anglia. După moartea tatălui său în 1913, s-a mutat cu mama sa la Viena. Educat la Zürich, Frankfurt și Viena, Canetti a obținut un doctorat în chimie la Universitatea din Viena în 1929.

Interesul lui Canetti pentru mulțimi s-a cristalizat după ce a asistat la revolte de stradă din cauza inflației din Frankfurt în anii 1920 și la arderea de către o gloată furioasă a Palatului de Justiție din Viena în 1927. O saga planificată cu opt romane ale tulburărilor pe care le-a văzut în jurul său a fost redusă la Auto-da-Fé sau Turnul Babel, 1935 (Die Blendung), povestea degradării și distrugerii unui erudit în lumea interlopă grotescă a unui oraș.

În 1938, Canetti a emigrat în Anglia, dedicându-și timpul cercetării psihologiei maselor și a atracției față de fascism. Lucrarea sa majoră, Masele și puterea, 1960 (Masse und Macht), reprezintă o creștere a acestui interes, care este evident și în cele trei piese ale lui Canetti: Nunta, 1932 (Hochzeit), Comedia vanității, 1950 (Komödie der Eitelkeit), și Numerotatul, 1964 (Die Befristeten). Primele două au fost reprezentate pentru prima dată în Braunschweig, Germania de Vest, în 1965. A fost reprezentată și a treia în Oxford, Anglia, în 1956. Au fost publicate sub titlui Drame (Dramen) în 1964.

Pe lângă romane și piese de teatru, Canetti a publicat și Provincia Umană: înregistrări, Die Provinz des Menschen: Aufzeichnungen 1942–1972; Inima secretă a ceasului, Das Geheimherz der Uhr: Aufzeichnungen 1973–1985 și Agonia muștelor, Die Fliegenpein (1992), toate extrase din caietele sale; și Martor auditv: cincizeci de personaje, Der Ohrenzeuge: Fünfzig Charaktere (1974), o carte de schițe de personaje.

Canetti a publicat trei volume autobiografice: Limba eliberată, Die gerettete Zunge (1977), Facla în ureche, Die Fackel im Ohr (1980) și Jocul ochilor, Das Augenspiel (1985)

Un al patrulea volum, scris la începutul anilor 1990, a fost publicat postum sub numele Petrecere în Blitz, Party im Blitz (2003).

Mai mult…

1797: Prințesa Augusta de Hesse-Cassel (d. 1889)

1818: Ignazio Paoli, primul arhiepiscop romano-catolic de București (d. 1885)

1848: Arthur James Balfour, filosof și politician britanic (d. 1930)

1860: Prințesa Luise Margarete a Prusiei (d. 1917)

1864: Ioan Bogdan, istoric și filolog român, membru și vicepreședinte al Academiei Române (d. 1919)

1867: Max Dauthendey, scriitor și pictor impresionist german (d. 1918)

1869: Prințul Ferdinand Pius, Duce de Calabria, șeful Casei de Bourbon-Două Sicilii (d. 1960)

1876: Elisabeta de Bavaria, regină consort a Belgiei (d. 1965)

1876: Mihai Codreanu, poet român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1957)

1893: Imre Nagy, pictor român de etnie maghiară (d. 1976)

1894: Andrei Oțetea, istoric român, membru al Academiei Române (d. 1977)

1911: George Ivașcu, gazetar și critic literar român (d. 1988)

1911: Isao Yamagata, actor japonez (d. 1996)

1926: Theodor Grigori, compozitor român

1932: Vasile Boghiță, actor român (d. 1999)

1935: Monique Wittig, romancieră și eseistă franceză (d. 2003)

1941: Mircea Druc, politician român din Republica Moldova

1948: Nelu Bălășoiu, cântăreț român de muzică populară (d. 2020)

1958: Varujan Vosganian, economist, scriitor și politician român de etnie armeană

1967: Matt LeBlanc, actor american

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.