Comemorari 25 martie
1914: Frédéric Mistral, poet francez de limbă provensală, filolog, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1904. (n. 1830)
Lider al renașterii limbii provensale în secolul al XIX-lea, Mistral a fost membru fondator al unei asociații ce avea drept scop păstrarea tradițiilor și a limbii din Provence și din tot sudul Frantei, numită Félibrige. Pentru aceasta, și-a dedicat 20 de ani din viața scrierii unui dicționar al limbii provensale (felibri).
Faima lui Mistral s-a datorat parțial lui Alphonse de Lamartine care l-a elogiat în cea de-a 40-a ediție a periodicului său Cours familier de littérature (Curs familiar de literatură), în urma publicării lungului poem Mirèio (Mirela) al lui Mistral. Alphonse Daudet, cu care a păstrat o lungă prietenie, l-a elogiat în „Poetul Mistral”, unul dintre articolele din colecția sa Scrisori din moara mea (Lettres de mon moulin).
Și-a dedicat 20 de ani din viață scrierii unui dicționar al limbii provensale. Creația sa literară include versuri și povestiri, precum Originile mele, 1906, cea mai cunoscută lucrare a sa și lungi poeme narative, de ex. Miréio, 1859 și Poemul Ronului, 1897, cele mai bune creatii ale sale.
752: Papa Ștefan al II-lea
1801: Novalis, poet romantic si teoretician german (n. 1772)
Pe numele real Friedrich Leopold Freiherr (Baron) von Hardenberg, nascut intr-o familie de nobili, Novalis este un pseudonim preluat de la un nume de familie anterior. A facut studii de drept si apoi de exploatari miniere, devenind inspector minier.
Frumoasele sale poeme, din volumul Imnuri inchinate noptii (Hymnen an die Nacht,1880), exprimand durerea resimtita la moartea tinerei sale logodnice, reprezintă cea mai înaltă realizare a creației sale poetice, dar și în cadrul liricii germane din perioada romantismului timpuriu. Acestea sunt poeme în proză, remarcabile prin muzicalitatea și ritmul interior al limbajului liric, închinate iubitei defuncte, în care dragostea e întrevăzută ca o forță cosmică și sufletească.
Motivul de bază îl constituie interpretarea romantică a vieții și a morții. Nu lipsesc misticul și iraționalul. Trecerea de la viață la moarte este simbolizată de noapte. Ca influențe, se pot menționa piesele Romeo și Julieta a lui Shakespeare (tradusă în germană de August Wilhelm Schlegel în 1797) și Unsichtbare Loge (1793) a lui Jean Paul Richter.
Romanul mistic in versuri Heinrich von Ofterdingen, 1802, descrie cautarile mistice si romantice ale unui tanar poet. Romanul are ca temă formarea personalității, dar și a universului artistic ce, în concepția romantică, transfigurează în oniric realul prozaic.
Atat fragmentele de roman Heinrich von Ofterdingen cat și Ucenicii din Sais (Die Lehrlinge zu Sais) reflectă ideea posibilității relizării unei armonii universale prin intermediul poeziei.
A trait doar 28 de ani, iar in ultimii ani de viata a scris cele mai importante opere si a schitat un sistem filosofic bazat pe idealism.
Novalis ramane unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, a cultivat idealismul magic și extazul mistic.
Alte lucrari: nuvela alegorică-fantastică Ucenicii din Sais (Die Lehrlinge zu Sais) (1798); eseul Creștinătatea sau Europa (Die Christenheit oder Europa) (1799).
1918: Claude Debussy, compozitor francez (n. 1862)
S-a nascut intr-o familie foarte modesta, dovedind inca de mic inclinatii pentru pian. La 11 ani, a intrat la Conservatorul din Paris si, la scurt timp, a fost angajat ca pianist de catre Nadejda von Meck, protectoarea lui Piotr Ceaikovski. Fiind influentat de poetii simbolisti si de pictorii impresionisti, a creat un stil compozitional de o mare originalitate, respingand strictetea contrapunctului si a armoniei traditionale in favoarea obtinerii unor efecte noi, de o mare subtilitate, prin folosirea neobisnuita a vocii si a culorilor timbrale, evocand imagini picturale si stari de spirit dominate de hedonism si de langoare.
Este considerat fondatorul impresionismului in muzica. A influentat profund caracterul experimental al muzicii secolului XX si compozitori precum Maurice Ravel, Igor Stravinski, Béla Bartók, A. Berg. De asemenea, este considerat a fi cel mai important compozitor de muzica pentru pian, de după Frederic Chopin, al doilea dupa Wagner dintre personalitatile muzicale ale epocii sale si cel mai important compozitor fracez din ultimele trei secole.
Dintre lucrarile sale: opera Pelléas si Mélisande, 1902, lucrarile orchestrale Preludiu la dupa-amiaza unui faun, 1894, Marea, 1905, Preludiile pentru pian, 1910, 1913.
1938: Ettore Majorana, fizician italian (n. 1906)
1940: Ion Nonna Otescu, compozitor român (n. 1888)
1954: Emil Isac, poet român (n. 1886)
1958: Ștefan Bezdechi, filolog și traducător român, membru corepondent al Academiei Române (n. 1886)
1958: Constantin Ramadan, actor român (n. 1896)
1973: Edward Steichen, fotograf, pictor si administrator american de galerie de arta si muzeu.
Edward Steichen a devenit interesat de fotografie de la vârsta de 16 ani, şi activitatea sa a fost remarcata la Londra în anul 1900, in cadrul expoziţiei The New School of American Photography. Pictorialist, foloseste lumina, mai degrabă, intr-un mod poetic. Compozitiile sale foarte elaborate, precum şi sinteza pe care o operează asupra subiectului, il disting de ceilalti fotografi.
Dintre genurile abordate: autoportrete, peisaje, nuduri, portrete (portretul lui Rodin – Gânditorul, 1902, portretul lui Brancusi), fotografii ale operelor unor sculptori celebri ca Rodin, Brancusi: Balzac de Rodin, 1908. Atelierul din America al lui Brancusi este imortalizat fotografic de Steichen.
Edward Steichen – Brancusi
Edward Steichen – Atelierul lui Brancusi, 1920
Înrolat în armată în 1917, a trebuit să facă fotografii simple, realiste şi clare. Începand din 1919, a abandonat efectele picturale în favoarea eficienţei clarobscurului si a incadrarii restranse. A lucrat pentru revistele Vogue şi Vanity Fair, specializandu-se in portrete (Greta Garbo, 1928, Loretta Young, etc.) şi in moda.
1999: Valentin Lipatti, cărturar de elită, ilustră figură a diplomației românești (n. 1923)
2006: Buck Owens, cântăreț și chitarist american(n. 1929)