25 Septembrie

1970: Erich Maria Remarque, scriitor german (n. 1898)

Mobilizat în armată, în 1916, și trimis pe front, Erich Maria Remarque s-a întors un an mai târziu, rănit la mâini, ceea ce l-a făcut să renunțe la o carieră de muzician la care aspira.

După ce a predat la școala elementară, a scris câteva reportaje pentru un ziar. În 1920, a publicat prima sa carte „Cuibul visurilor”, care va trece neobservată. Dar nouă ani mai târziu, odată cu romanul său „Nimic nou pe Frontul de Vest”, cariera sa literară a început cu adevărat să se afirme.

Apoi, va fi vizat de naziști care îl acuzau că a scăzut moralul națiunii germane prin scrierile sale. În 1933, cărțile sale au fost arse la Berlin și interzise în biblioteci. La fel ca și lucrarea Catherine devine soldat, 1930, a scriitoarei germane Adrienne Thomas (1897-1980), această carte, Nimic nou pe Frontul de Vest, a fost arsă în timpul autodafé-urilor din Germania din 1933. I s-a retras cetățenia germană de către regimul nazist în iulie 1938.

În 1939, a plecat din Europa, pentru că Gestapo-ul voia să-l aresteze, la New York, de unde a criticat ulterior Noua Republică de la Weimar, considerând că a fost înființată de oameni prea implicați în crimele naziste.

Romanul Nimic nou pe Frontul de Vest a avut un succes internațional imediat, la fel și filmul american realizat în 1930, cu titlul All Quiet on the Western Front, în regia lui Lewis Milestone, care a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Continuarea romanului Nimic nou pe Frontul de Vest, Întoarcerea, 1931, care avea ca subiect prăbușirea Germaniei în 1918, a fost ecranizat cu titlul The Road Back (1937), în regia lui James Whale, avându-i ca protagoniști pe actorii Noah Beery, Jr. și Richard Cromwell.

Naturalizat cetățean american, s-a întors în Elveția, în 1947, și a scris mai multe romane precum „Obeliscul negru”, 1956, sau „Un timp de trăit, un timp pentru moarte” / Soroc de viață și soroc de moarte, roman ecranizat în 1958, cu titlul A Time to Love and a Time to Die în regia lui Douglas Sirk.

Începând din 1963, presa germană a recunoscut importanța operei sale.

Mai mult…

1066: Harald al III-lea al Norvegiei (n. 1015)

1506: Filip I al Castiliei (n. 1478)

1534: Papa Clement al VII-lea (n. 1478)

1591: Christian I, Elector de Saxonia (n. 1560)

1617: Împăratul Go-Yōzei al Japoniei (n. 1572)

1665: Maria Anna de Austria (n. 1610)

1808: Maria Elisabeta a Austriei (n. 1743)

1826: Frederica de Baden, soția regelui Gustav al IV-lea al Suediei (n. 1781)

1849: Johann Strauss tatăl, compozitor, violonist și dirijor austriac (n. 1804)

1933: Paul Ehrenfest, fizician și matematician austriac (n. 1880)

1969: Paul Scherrer, fizician elvețian (n. 1890)

1983: Leopold al III-lea al Belgiei (n. 1901)

1986: Nikolai Semionov, chimist rus, laureat Nobel (n. 1896)

1987: Mary Astor, actriță americană, laureată Oscar (n. 1906)

1994: Mark Alexander Abrams, sociolog britanic (n. 1906)

1996: Nicu Ceaușescu, politician român (n. 1951)

2003: Franco Modigliani, economist italian, laureat Nobel (n. 1918)

2011: Wangari Maathai, luptătoare africană pentru protecția mediului înconjurător și pentru drepturile femeilor (n. 1940)

2012: Andy Williams, cântăreț american (n. 1927)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.