26 Februarie

1802: Victor Hugo, poet, romancier si dramaturg francez (d. 1885)

Victor Marie Hugo a fost scriitor, și uneori pictor, politician şi intelectual angajat al secolului al XIX-lea francez, considerat cel mai important dintre scriitorii romantici de limba franceza. Desi in Franta a fost si este considerat unul dintre cei mai mari poeti ai acestei tari, in afara ei este cel mai bine cunoscut pentru romanele Notre-Dame de Paris si Mizerabilii.

A fost “pair” al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze incepand din 1841. Simpatizant al Republicii, a fost exilat, din 1851 până în 1870, pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea “trădător”. În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai renumite la adresa lui Napoleon al III-lea : “Napoleon cel mic” și “Istoria unei crime”. Deși au fost interzise în Franța, pamfletele sale au avut o puternică influență în țările învecinate. Hugo a scris în exil și Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.

Opera lui este foarte diversă: romane, poezii lirice, piese de teatru în versuri şi proză, discursuri politice în Camera superioara a Parlamentului din Paris (La Chambre des Pairs), o vasta corespondenţă. Productia literara enorma a lui Hugo este unica in literatura franceza. Se spune ca scria in fiecare dimineata 100 de versuri sau 20 de pagini de proza. In 1830, era descris drept “cea mai puternica minte a miscarii romantice”, fiind poetul care si-a dat numele cate unei strazi din fiecare oras al Frantei.

Din vasta sa productie literara:

Poeme, ode și balade: Ode și poezii diverse, Orientalele, Frunze de toamnă, Cântecele crepusculului,Vocile lăuntrice, Razele și umbrele, Pedepsele – capodoperă a poeziei satirice franceze, Contemplațiile, Legenda secolelor, două volume – capodoperă a poeziei franceze.

Drame și tragedii: Cromwell – cu celebra-i Prefață, Hernani, Marion Delorme, Regele petrece, Angelo, Ruy Blas – capodopera sa dramatică, Burgravii.

Hugo a scris noua romane, primul fiind Han din Islanda, în 1823, la numai 21 de ani. Alte romane: Bug-Jargal, Ultima zi a unui condamnat la moarte, un adevărat rechizitoriu pentru abolirea pedepsei capitale, Notre-Dame de Paris, Claude Gueux, Mizerabilii, Oamenii mării, dedicat locuitorilor insulei Guernsey, Omul care râde, roman filozofic ce condamnă aristocrația și monarhia, Anul ’93.

Romanele sale se aseamănă cu romanele istorice, în voga la inceputul secolului al XIX-lea, dar sunt mai mult de atat, fiind in acelasi timp, atât romane istorice, cat şi sociale si, mai ales, angajate în lupta pentru abolirea pedepsei capitale care depăşeşte cu mult cadrul ficţiunii. Succesul popular fenomenal al acestora va pune in dificultate criticii, deoarece Hugo a oscilat mereu între melodrama populara, tabloul realist si eseul didactic…

Pamflete: Napoleon cel mic, Istoria unei crime, Legenda secolelor, ciclu de poeme in care este înfățișată istoria omenirii

Studii: William Shakespeare

1564: Christopher Marlowe, traducator, poet și dramaturg englez din epoca elisabetană (d. 1593)

Desi provenea dintr-o familie modesta, a obtinut o diploma la Universitatea Cambridge. Incepand cu 1587, a scris piese pentru teatrele londoneze. In prima sa piesa, Tamerlan cel Mare, a creat versul dramatic liber. Au urmat alte piese: Dido, regina Cartaginei, Masacrul din Paris, Eduard II, Evreul din Malta.

Piesa Tragica istorie a doctorului Faust este una dintre cele mai admirate drame englezesti scrise vreodata. A scris si un lung poem Hero si Leandru pe care nu l-a terminat. Cunoscut pentru viata sa dezordonata, a murit prematur, la 29 de ani, in imprejurari misterioase. Se crede ca a fost asasinat datorita activitatilor sale de spionaj in slujba guvernului.

Remarcabilele sale scrieri il fac cel mai important contemporan al lui William Shakespeare din dramaturgia engleza. Marlowe este cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă, înainte de Shakespeare, fiind cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru protagoniștii săi care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte. Date fiind inconsistențele de nepătruns cu privire la povestea morții lui Marlowe, a apărut continuu în prim-plan o teorie a conspirației centrată pe faptul că Marlowe ar fi putut să-și însceneze moartea și apoi să continue să scrie sub pseudonimul de William Shakespeare.

1587: Stefano Landi, compozitor italian (d. 1639)

1715: Claude Adrien Helvétius, polemist si filosof francez, reprezentant de seamă al materialismului și senzualismului. (d. 1771)

S-a remarcat printr-o atitudine hedonista, prin negarea bazelor religioase ale eticii si prin teoria educatiei.

Lucrarea Despre spirit a devenit cunoscuta datorita atacului lansat asupra tuturor formelor de moralitate bazate pe religie. A afirmat ca toti oamenii au in aceeasi masura capacitatea de a invata, teza opusa celei exprimate de Jean-Jacques Rousseau in lucrarea sa didactica Emile si a sustinut ca posibilitatile de a rezolva problemele umane prin educatie sunt nelimitate.

Helvétius a fost atât materialist, cât și senzualist, fiind puternic influențat de John Locke. Concepția sa fundamentală era că toate cunoștințele și reprezentările decurg din senzațiile pe care obiectele le produc asupra simțurilor.

1808: Honoré Daumier, pictor, sculptor, caricaturist politic şi litograf francez

Nascut intr-o familie de artisti, si-a castigat singur existenta de la 13 ani, lucrand pentru un aprod la tribunal, apoi ca muncitor intr-o librarie, unde a observat si a analizat tinuta si comportamentul oamenilor provenind din diferite clase sociale. Dupa ce a studiat litografia, a publicat in diverse periodice caricaturi si desene in care satiriza politica si societatea franceza a secolului al XIX-lea, ajungand sa se bucure de o mare reputatie. A realizat peste 4000 de litografii si 4000 de ilustratii. Tablourile sale, inspirate de teme literare ce descriu viata si obiceiurile contemporane, erau executate intr-un stil viguros, asemenea schitelor. In sculptura, s-a specializat in caricaturi de capete si figuri.

În 1828, Daumier a realizat primele sale litografii, pentru ziarul “Silhouette”. Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici.

În 1830, a desenat primele caricaturi pentru “La Caricature”. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului “La Caricature”, cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public.

Sarcasmul, combinat cu arta desăvârşită a desenului, ii aduc caricaturilor lui Daumier o celebritate imediată. Acest succes reaprinde scandalul iscat de caricatura publicată de Daumier cu trei luni în urmă, care-l reprezintă pe regele francez, Ludovic-Filip, intitulată Gargantua. Pentru aceasta litografie, în 1832, Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist.

În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea.

1829: Levi Strauss, creatorul jeans–ilor (d. 1902)

Loeb Strauss s-a născut pe 26 februarie 1829, la Buttenheim în Bavaria, Germania, într-o familie de negustori evrei. La moartea lui Jakob, tatăl său, afacerile din comerţ ale familiei se prăbuşesc, iar mama lui, Rebecca, decide să vândă proprietatea şi să se alăture celor doi fii mai mari care se stabilisera în New York. In 1853, la 18 ani, Loeb devine cetăţean american, isi “americanizeaza” numele din Loeb in Levi şi pleaca la San Francisco, în tânărul stat California.

Levi se gandeste sa profite de oportunitatea pe care o ofereau cautatorii de aur din acea epoca a goanei dupa aur (Gold Rush) prin vânzarea de ustensile de bucătărie, şei, haine de blană, corturi şi prelate pentru camioanele acestora. Curând, a realizat faptul că minerii nu aveau pantaloni rezistenti şi că stocul său de panza groasa ar fi mai bine valorificat dacă l-ar folosi pentru îmbrăcăminte. Acest material a fost vopsit in albastru de Genova (in engleza: blue Genua sau Genua), cuvant pe care minerii il pronuntau atunci blue jeen’s sau jeen’s. Foarte repede, imbracamintea Levi’s a capatat reputaţia de a fi  indestructibila. Levi a fondat o companie mica de textile care a devenit o afacere înfloritoare în următorii douăzeci de ani.

1842: Camille Flammarion, astronom francez

Nicolas Camille Flammarion s-a născut pe 26 februarie 1842 la Montigny-le-Roi in Franţa. A fost un membru foarte activ al multor societăţi de savanţi şi asociaţii pentru popularizarea ştiinţelor pozitive. Descoperirile sale stiintifice l-au plasat şi il mentin si in secolul XXI în fruntea propagatorilor de cultura din Franta. Astfel, el a pus la dispozitia publicului larg, facandu-le accesibile, problemele referitoare la astronomie, atmosfera terestra si schimbarile climatice.

Camille Flammarion a scris cincizeci de cărţi, printre care: Locuitorii celeilalte lumi, Pluralitatea lumilor, Lumile imaginare si lumile reale, 1864, Necunoscutele forte ale naturii.

1861: Nadejda Krupskaia, revoluționară marxistă, soția lui Lenin (d. 1939)

1877: Carel Steven Adama van Scheltema, poet olandez (d. 1924)

1880: Apcar Baltazar, pictor român de etnie armeană (d. 1909)

1889: Mariska Ady, poetă maghiară (d. 1977)

1930: Lazar Berman, pianist rus (d. 2005)

1932: Johnny Cash, actor si cantaret de muzica country

Dintre piesele sale muzicale: A Boy Named Sue, The Ring Of Fire, I Walk the Line.

Din filmografia sa: A Gunfight, The Last Days Of Frank and Jesse James.

A primit 9 premii Grammy între 1968 şi 2000; Hall of Fame pentru muzica country, in 1980 şi pentru rock and roll, in 1992.

1940: Alexandru Repan, actor român de teatru și film

1947: Irina Gărdescu, actriță română

1955: Virgil Popescu, compozitor român

1958: Michel Houellebecq, scriitor francez

1962: Liviu Nedelcu, pictor român

1962: Elena Cârstea, compozitoare, textieră și interpretă română de muzică ușoară

1973: André Tanneberger, producător și DJ german

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.