Comemorari 26 ianuarie
1855: Gérard de Nerval, poet si scriitor francez (n.1808)
Poet și scriitor francez, Gérard de Nerval este unul dintre cei mai importanți autori romantici ai secolului al XIX-lea. A scris colecțiile de poezii Odelete (ode de proporții mai mici), Odelettes și Fiicele focului, Les Filles du feu.
Gérard de Nerval s-a născut pe 22 mai 1808, sub numele de Gérard Labrunie. Tatăl său, medic militar în Armata Rinului, era o prezență rară în familie. Prin urmare, tânărul Gérard a crescut alături de mama sa până în 1810, anul în care aceasta a murit. Gérard nu a avut ocazia să o cunoască, având doar doi ani la moartea mamei sale. Bunicul matern a fost cel care l-a crescut și s-a ocupat de educația sa, până când tatăl său, eliberat de îndatoririle militare, s-a întors în 1814. Și-a petrecut copilăria în Valois, un loc care mai târziu îl va inspira, în mod special, servindu-i ca fundal pentru multe dintre lucrările sale.
Pe băncile colegiului l-a întâlnit pe Théophile Gautier. Acolo a început să scrie primele sale poezii. După studiile la Paris, s-a dedicat scrisului și, atras de Germania, a produs o traducere de succes a lui Faust a lui Goethe în 1828.
Va deveni prietenul lui Théophile Gautier şi al lui Victor Hugo. Din 1830, Gérard a făcut parte din cenaclul lui Victor Hugo, unde s-a întânit cu ceilalți mari romantici, printre care Alfred de Vigny, Charles Nodier și Honoré de Balzac.
Poeziile și colecțiile de poezii ale lui Gérard de Nerval
Pentru a-și semna piesele pe care tocmai le scrisese, Gérard Labrunie și-a luat definitiv psudonimul literar Gérard de Nerval. Sub acest nume, a scris în 1834 colecția de poezii Odelettes, conținând poeziile O alee în Luxemburg (Une allée au Luxembourg) și Notre-Dame de Paris.
După ce a început o carieră de jurnalist, s-a îndrăgostit pasional de actrița Jenny Colon, în 1837, ajungând să o idolatrizeze, mai ales dupa dispariția acesteia, ca pe prototipul mamei pierdute dar și al femeii ideale. Aceasta l-a respins și s-a căsătorit cu un alt bărbat. Nerval, fascinat de ea, a transformat-o apoi într-una dintre muzele sale. Dar spiritul scriitorului a început să se clatine. Din 1841, a traversat o perioadă de halucinații și accese de nebunie din care s-a inspirat pentru scrierile sale.
Ediția colecției de nuvele și poezii, Les Filles du feu de Gérard de Nerval, 1854
După multe călătorii, Nerval a abordat și genul memorialistic, publicând Călătorie în Orient (Voyage en Orient), 1851, apoi Fiicele focului (Les Filles du feu), 1854. În această din urmă colecție, fiecare poezie poartă un nume feminin, autorul căutând să ajungă la imaginea femeii inaccesibile. Colecția conține o dedicație pentru Alexandre Dumas, precum și opt nuvele și douăsprezece sonete, inclusiv El Desdichado, grupate sub titlul Himerele (Les Chimères). Este una dintre cele mai mari opere ale scriitorului. Cartea a fost publicată în 1854, în timp ce scriitorul era internat în clinica din Passy, din cauza problemelor de sănătate. Colecția
În anul următor, Gérard de Nerval a fost găsit spânzurat de o poartă, în rue de la Vieille-Lanterne, lângă Place du Châtelet, din Paris, pe 26 ianuarie 1855. Lipsit de bani și victima halucinațiilor sale, și-a luat viața la 47 de ani. Nerval suferise de crize de halucinații și delir încă din 1841.
După moartea sa, a apărut o ultimă lucrare: Aurelia, sau Visul și viața, care marchează dorința autorului de a fugi de realitate prin intermediul visului.
Îndurerat de moartea mamei sale în copilărie, a acordat un loc preponderent în viața și în opera sa mitului feminin. Fantezii (Fantaisies), 1832), Fiicele focului (Les Filles du feu), 1854, dar și Aurelia sau visul și viața (Aurélia ou le rêve et la vie), 1855, publicate după moartea lui, sunt mărturii edificatoare în acest sens.
Figură emblematică a romantismului, creația sa este romantica, de la proza explorând straniul, magicul și misticul (Fiicele focului, Aurelia) la poemele de factură onirică (Iluminații, Himerele), care anunță simbolismul și suprarealismul, distingându-se prin bogăția imaginației, sugestivitatea limbajului si perfecțiunea formei.
1795: Johann Christoph Friedrich Bach, compozitor german (n. 1732)
1823: Edward Jenner, medic britanic, inventatorul vaccinului antivariolic (n. 1749)
1824: Theodore Gericault, pictor și grafician francez, unul dintre inițiatorii romantismului (n.1791)
Indrumat de Pierre Guérin a deprins construirea si compunerea personajelor, iar ca discipol al lui Joseph Vernet si-a insusit modul de surprindere al miscarii animalelor. S-a inspirat din paleta coloristica a lui Rubens si din subiectele contemporane ale lui Antoine-Jean Gros. A devenit un admirator al lui Michelangelo si al barocului dupa ce va intreprinde o calatorie in Italia. Intors la Paris, va picta o panza imensa, Pluta Meduzei, care va starni mari controverse.
Spre sfârşitul vieţii, va pleca in Anglia, unde se va dedica pasiunii sale pentru cai, pasiune pe care a avut-o inca de la inceputul carierei. Aici, va crea un mare numar de litografii, acuarele si picturi in ulei, reprezentand jochei si cai. Acest animal va deveni centrul mitologiei sale personale, mesager al meditaţiilor artistului asupra pasiunii, suferinţei şi mortii.
Lucrarile sale au exercitat o enorma influenta, in special asupra lui Eugène Delacroix si asupra dezvoltarii ulterioare a romantismului in Franta.
1870: Cesare Pugni, compozitor italian (n. 1802)
1873: Amélie de Leuchtenberg, a doua soție a împăratului Pedro I al Braziliei (n. 1812)
1891: Nikolaus August Otto, inginer și industriaș german, care în anul 1876 a realizat motorul în patru timpi (n. 1832)
1893: Abner Doubleday, ofiter al armatei americane, erou in Razboiul de Secesiune
1902: Iosif Năniescu (Ioan Mihalache), mitropolit, cărturar, membru de onoare al Academiei Române (n. 1820).
1944: Maica Smara (pseudonimul Smarandei Gheorghiu), scriitoare, publicistă, militantă activă în mișcarea feministă a epocii (n.1857)
1965: George Enacovici, compozitor (n. 1891)
1973: Edward G. Robinson, actor american de origine română (n. 1893)
1979: Nelson Alderich Rokefeller, om politic american (n. 1908)
Politician american, membru al Partidului Republican. A fost guvernator al statului New York şi al 41-lea vicepreşedinte al Statelor Unite, din 18 decembrie 1974 până în 20 ianuarie 1977, sub preşedinţia lui Gerald Ford. Născut în Maine, Nelson Rockefeller a fost un membru al familiei Rockefeller, fiul miliardarului John D. Rockefeller, Jr. şi nepotul magnatului petrolului John D. Rockefeller
1993: Robert Jacobsen, sculptor și pictor danez (n. 1912)
2004: Eva Behring, unul dintre cei mai buni specialiști străini în domeniul literaturii române (n. 1937)