26 Mai

1954: Descoperirea barcii solare funerare a lui Keops

S-a descoperit o barcă intactă, in marime naturala, în apropiere de complexul piramidal de pe platoul Gizeh, la poalele Marii Piramide, datand din jurul anului 2500 i.e.n.

Barca a fost aproape sigur construita in timpul regelui Keops, al doilea faraon al dinastiei a IV-a a Regatului Vechi al Egiptului. Ca şi alte barci antice egiptene îngropate, aceasta era destinata utilizării în viaţa de apoi, şi nu avea nici un corp in interior, spre deosebire de barcile morminte din nordul Europei.

Barca solara este un obiect simbolic din mitologia egipteană legata de ciclul zilnic al soarelui şi de demiurgul care ii este asociat, Ra. Pentru vechii egipteni, ciclul continuu al răsăritului şi apusului soarelui este asemanator cu ciclul vieţii şi mortii. Astfel, în fiecare dimineaţă, soarele se naste, răsarind în partea de est, creste, ridicandu-se la zenit, apoi imbatraneste in partea de vest, unde dispare în lumea mortilor. Zeul soarelui, Ra, face aceasta calatorie diurna la bordul unui barci numite mandjet. Alegerea unei barci ca mijloc de transport este uşor de înţeles într-o civilizaţie eminamente fluviala în care râul Nil ocupă locul unei axe principale de comunicare şi sursa aproape exclusiva de hrana, ca urmare a inundaţiilor, irigaţiei şi pescuitului.

Periplul perpetuu al lui Ra nu cunoaşte repaus la caderea noptii; dimpotrivă, nu face decat sa o ia de la capat. Astfel, la comanda unei alte barci, numită mesektet, Ra începe călătoria subterana şi traverseaza cele douăsprezece ore ale noptii, înainte de a renaste dimineaţa. In lumea morţilor (noaptea), trebuie să se confrunte cu forţele haosului al căror reprezentant cel mai puternic este şarpele Apophis. Ra este însoţit in barca de alţi zei care, precum Seth, il ajuta sa lupte împotriva haosului.

Egiptenii antici si-au imaginat că asociindu-se cu zeul soare in timpul calatoriei sale  perpetui la bordul barcilor sacre, sufletele lor vor trăi vesnic. Astfel, cultul funerar a fost puternic influenţat de acest mit solar. De exemplu, mormintele se construiau de preferinţa pe malul vestic al Nilului (acolo unde Soarele “moare”), şi la înmormântare se traversa fluviul impreuna cu defunctul în bărci similare cu cea a zeului solar.

Barca solara a lui Keops

Ingropata de aproximativ 4500 de ani, barca funerară a lui Keops a fost descoperita abia în anul 1954, la poalele piramidei lui Keops, pe când se lucra în jurul Marii Piramide.

Barca, din lemn de cedru, dotata cu tot echipamentul – padele, frânghii şi cabină – era formata din 1224 de piese demontate, iar montarea ei a durat zece ani. Cu un deplasament estimat de 45 de tone, aceasta masoara 43,5 m lungime, 6 m lăţime şi 1,75 m adancime, prova are 5 m inaltime, iar pupa, 7 m.

Barca, asamblata, în perfectă stare, în ciuda varstei sale de 4500 de ani, se afla în prezent expusa în muzeul situat la poalele piramidei lui Keops, in partea de sud, aproape de locul unde a fost descoperita.

Potrivit mai multor experţi navali, această barcă este deosebit de îndrăzneţ conceputa; având toate caracteristicile unei nave maritime, cu o prova îndreptata în sus, ca aceea a unei barci viking (drakkar), işi putea permite sa navigheze cu curaj, nu numai prin vartejurile Nilului, dar si prin valurile din largul oceanului.

1488: Construirea bisericii „Sf. Gheorghe” de la Voroneț, ctitoria lui Ștefan cel Mare

1679: A început construirea ansamblului arhitectural Mânăstirea Cotroceni, ctitorie a lui Șerban Cantacuzino, domn al Munteniei (1678–1688 ); biserica mânăstirii a fost demolată în 1984, reconstrucția ei începând în 2003

1805: Napoleon Bonaparte este încoronat rege al Italiei, la Domul din Milano

Gaetano Monti – Napoleon, rege al Italiei, 1807

Regatul Italiei s-a născut pe 17 martie 1805, când Republica Italiană, al cărei preşedinte era Napoleon, a devenit Regatul Italiei, cu Napoleon ca rege al Italiei, şi Eugène de Beauharnais, de 24 de ani, vicerege. In aceasta zi, Napoleon a acceptat incoronarea ca rege al Italiei.

Napoleon, rege al Italiei, Muzeul Risorgimento, Milano

Napoleon a fost încoronat în catedrala din Milano pe 26 mai, cu Coroana de Fier a Lombardiei. Titlul lui Napoleon era “Impărat al Frantei şi rege al Italiei”, ceea ce arată importanţa Regatului Italiei pentru el.

După o intrare triumfală în Milano, pe 8 mai 1805, Napoleon, avand-o alaturi pe Josephine, a fost încoronat pe 26 mai 1805 de către cardinalul Caprara.

Incoronarea regelui Italiei a avut loc în Catedrala Sf. Ambrozie (Domul) din Milano. Ritualul care a urmat a fost aidoma cu cel de la incoronarea din Catedrala Notre-Dame, (2 dec. 1804) doar ca, de data aceasta, au fost prezenti arhiepiscopul de Milano şi reprezentantul papei la Paris, Caprara, cardinalul care a oficiat ceremonia.

In timp ce arhiepiscopul de Milano, voia să-i aseze coroana pe cap, Napoleon, la fel ca la Paris, a luat Coroana de Fier (Corona Ferrea) a regilor lombarzi, pe care o purtase Carol cel Mare (Charlemagne, 742/748 -814), incepand din anul 774 -, si-a asezat-o singur pe cap, iar deasupra a asezat coroana imperială, pronunţând cuvintele sacramentale: “Dumnezeu mi-a dat-o, sa fie păzit cel care o poarta” care a devenit motto-ul Ordinului Coroanei de Fier – pe care Napoleon l-a instituit dupa modelul Legiunii de Onoare- in care regii Italiei vor fi mari maestri ai acestui Ordin.

  Corona Ferrea

Legătura sacramentală ce unea coroana cu cei care o purtau nu era numai aceea de semn regal, ci, de asemenea, un simbol al consacrarii regale de drept divin. Ea conferea o putere specială, deoarece primele încoronari, care au avut loc cu mai multe secole inainte, s-au făcut cu această coroană, şi cu aprobarea Papei, care a legitimat luarea efectivă in posesie a Lombardiei de catre purtătorul sau. Acest lucru va fi unul dintre motivele pentru care a fost folosita de Napoleon şi apoi de împăraţii Austriei, si până la ultimii regi din Italia, care au facut din ea o coroana naţionala.

Napoleon a rostit apoi jurământul constitutional (pe care il rostise si pe 2 decembrie 1804): “Jur să menţin integritatea regatului, să respect şi să aplic religia de stat, să respect şi să pun în aplicare egalitatea drepturilor, libertatea politica şi civila, irevocabilitatea vânzărilor de bunuri naţionale, sa nu maresc nici un impozit, sa nu stabilesc nici o taxa decat în temeiul legii, sa guvernez numai pentru interesul, fericirea şi slava poporului italian.”

Impăratul l-a numit pe fiul sau vitreg, printul Eugene de Beauharnais, vicerege al Italiei şi a parasit orasul  Milano pe 10 iunie 1805. Napoleon s-a întors la Paris pe 1 august, pentru a se alătura taberei din Boulogne. Soarta Italiei a fost legată de cea a Frantei timp de nouă ani. Incepând din ianuarie 1814, tradarea lui Joachim Murat (cumnatul lui Napoleon) si alianta sa cu austriecii, apoi cu englezii, pentru a-si păstra regatul Neapolelui, a dus la pierderea Italiei. Printul Eugene, în ciuda unei apărari eroice, nu a putut împiedica prăbuşirea regatului, după pierderea  Mantovei. Pe 11 aprilie 1814, Napoleon a abdicat.

***

Corona Ferrea: Coroana de Fier a Lombardiei este atât o relicvă (cercul de fier care se afla pe partea interioara a coroanei se spune ca ar fi fost forjat dintr-un cui cu care a fost rastignit Isus pe cruce in timpul Patimilor), cat şi unul dintre cele mai vechi însemne regale din Europa. Cuiul a fost introdus în Italia de către Sfanta Elena, mama împăratului Constantin, care s-a dovedit în mai multe rânduri, nu numai un crestin devotat, dar, de asemenea, si un cercetător al marilor relicve (ea a găsit si Sfanta Cruce – ramasitele crucii pe care Iisus a fost crucificat.). Coroana a devenit unul dintre simbolurile Regatului Lombardiei şi, mai târziu, al Regatului medieval al Italiei. Este păstrata în Catedrala din Monza, in apropiere de Milano.

1896: Nicolae al II-lea devine țarul Rusiei (ultimul ţar încoronat în Rusia)

26 mai 1896 este ziua încoronării sale ca împărat al Intregii Rusii şi conducator al Bisericii Ortodoxe Ruse. Imagini din actualitatea vremii prezinta încoronarea lui Nicolae al II-lea al Rusiei. Ritualul, de inspiratie bizantina, are loc la Moscova, a treia Roma.

Incoronarea tarului Nicolae al II-lea

La Moscova, se aflau ingropati strămoşii săi şi acest oraş mare, care era centrul Imperiului (Rossia), întruchipa tradiţia rusa, vechea Rusie. Respectand traditia încoronarilor anterioare, Nicolae al II-lea si-a făcut intrarea triumfală în oraşul Moscova, pe un cal alb, urmat de două imparatese.

Pe data de 26 mai 1896, încoronarea oficială a lui Nicolae ca ţar al Rusiei a avut loc în Catedrala Uspensky, situata în Kremlin. Pentru celebrarea evenimentului s-a decis organizarea, pe 27 mai 1896, a unui festival mare, cu alimente, bere gratis si cupe daruite ca suveniruri, pe domeniul Khodynka, în afara Moscovei.. Khodynka a fost ales ca locaţie, fiind singurul loc suficient de mare din Moscova unde sa incapa cetăţenii orasului.

In ziua acestei ceremonii foarte importante, a avut loc o busculada în mulţime, pe domeniul Khodinka, provocand moartea a cateva sute de oameni care au fost călcati în picioare. Mai mult…

Khodynka, utilizat în principal ca teren de antrenamente militare, era impanzit de tranşee. Inainte ca alimentele şi băuturile sa fie distribuite, in randul multimii s-au răspândit zvonuri că acestea nu ar fi suficiente pentru toată lumea. Mulţimea s-a imbulzit sa-si obţina partea şi oamenii s-au călcat în picioare, sufocandu-se în noroiul de pe câmp. Se estimează că au murit 1389 persoane şi aproximativ 1300 au fost răniţi.

Tragedia de la Khodynka a fost vazuta ca un semn rău şi Nicolae considera ca va fi greu sa recâştige încrederea populara pe care o avusese la început. Ţarul se gandea sa anuleze ceremoniile oficiale, dar nu îndrăznea să anuleze balul contelui de Montebello, ambasadorul francez, planificat pentru acea noapte. Din cauza acestei catastrofe, daca participa la bal, se gandea ca oamenii vor începe să o urască pe ţarină pe care si asa o numeau “germana”. Acum, toţi cei care o vor întâlni isi vor da seama repede că ea urăşte Imperiul german şi vorbeşte limba engleză, limba ei maternă. Ţarul dorea cu disperare să rămână la el acasa şi să se roage pentru vieţile pierdute, dar unchii sai considerau că absenţa sa de la bal ar tensiona relaţiile cu Franţa, în special Alianţa franco-rusa din 1894. Nicolae a participat la petrecere si, desigur, populatiei nu i s-au spus dorinţele reale ale ţarului Nicolae, aceasta considerandu-l frivol şi nepăsător.

Putin pregătit să îşi asume atribuţiile, Nicolae al II-lea era, în general, considerat de istorici ca un barbat neavând nici imaginaţia creatoare, nici energia de a concepe un alt curs al evenimentelor. Acesta se afla în mod constant sub influenţa soţiei sale, pentru care nutrea o mare dragoste si a anturajului sau (inclusiv Rasputin). Tarul visa la o existenţă burgheză cu Alix şi copiii lor, la partide de tenis sau de scăldat în apele îngheţate ale Mării Baltice. De altfel, la trei zile după căsătorie, scria în jurnalul său: “Sunt extrem de fericit cu Alix. Din pacate, treburile statului imi rapesc mult timp.As prefera sa petrec alaturi de ea toate aceste ore.” Ţarul parea sa ignore complet intrigile de la Curte, coruptia şi afacerismul unora dintre consilierii săi. Aproape incapabil de un refuz, era prea delicat si binecrescut pentru a fi transant şi, decât sa refuze, prefera să tacă. Soţia lui scria spre sfârşitul vieţii sale, în 1917, unei prietene: “Daca ai sti cu preţul carui efort a putut să-si învingă această tendinţă spre furie, proprie tuturor Romanovilor!…Cel mai maret dintre invingatori este acela care se invinge pe sine însuşi.”

In pofida unei vizite în Marea Britanie, înainte de accederea sa la tron, unde s-a interesat de modul in care functioneaza Camera Comunelor, asistand la dezbaterile acesteia, si parand impresionat de mecanismul democraţiei, Nicolae al II-lea a respins orice notiune de preluare a puterii de catre reprezentanţi aleşi, s-a opus parlamentarismului, şi chiar unei extinderi a competenţelor adunărilor locale, zemstvelor.

La scurt timp după ce a fost incoronat, o delegaţie a ţăranilor şi muncitorilor din diferite adunari locale ale oraşelor (zemstve) au venit la Palatul de Iarnă propunand unele reforme, cum ar fi adoptarea unei monarhii constituţionale, reforme care sa îmbunătăţeasca viaţa politică şi socială a ţărănimii.

Deşi propunerile trimise în prealabil au fost formulate în termeni moderati şi loiali, Nicolae s-a supărat şi a ignorat sfatul Consiliului de Familie Imperial. Tarul apăra principiul autocraţiei absolute. In ianuarie 1895, si-a expus in mod clar  programul: el era depozitarul unei tradiţii, aceea a Romanovilor. Autocraţia era un principiu sacru, legitimat prin legi care nu sunt vremelnice. Si a repetat in fata rusilor: “V-ati făcut vise fara rost.”

Primii ani ai domniei sale au insemnat continuarea şi dezvoltarea politicii urmate de către tatal sau, Alexandru al III-lea. Nicolae a alocat bani pentru expozitia de industrie si arta ‘Intreaga Rusie’ din Nijni Novgorod, 1896. In anul 1897, stabilirea etalonului aur pentru rubla ruseasca de către Serghei Witte, ministrul de Finanţe, a completat seria de reforme financiare, iniţiata cincisprezece ani mai devreme. Prin 1902, traseul feroviar Trans-Siberian a fost aproape finalizat, ceea ce a ajutat comerţul ruşilor cu Extremul Orient, dar calea ferată necesita in continuare cantităţi uriaşe de muncă.

In relaţiile externe, Nicolae a urmat politicile tatălui său, consolidand Alianţa franco-rusa şi urmand o politică de pacificare europeana generala, ce a culminat cu celebra conferinţă de pace de la Haga. Această conferinţă, sugerata şi promovata de Nicolae al II-lea, a fost convocata cu scopul de a pune capăt cursei înarmărilor şi pentru stabilirea unor mecanisme in vederea soluţionarii paşnice a diferendelor internaţionale. Rezultatele conferinţei au fost mai slabe decât se aştepta, din cauza neîncrederii reciproce existente între marile puteri. Totuşi, Convenţiile de la Haga au fost printre primele declaratii formale ale legilor de război. In 1901, Nicolae al II-lea (şi faimosul diplomat rus Friedrich Martens) a fost nominalizat la pentru Premiul Nobel pentru Pace – pentru iniţiativa de a convoca Conferinţa de Pace de la Haga şi de a contribui la punerea sa în aplicare.

Revoluţia din februarie 1917 a semnalat sfârşitul dominaţiei imperiale. Dominat de împărăteasa Alexandra (detestata de supusi din cauza originii sale germane), guvernul a pierdut sprijinul poporului rus, a carui revolta de la Petrograd s-a soldat cu moartea a  1300 de rusi.

Nicolae al II-lea a abdicat pe 2 martie 1917 (dupa calendarul iulian), fiind arestat de guvernul provizoriu pe 10 martie si ucis, impreuna cu familia sa, pe 17 iulie 1918, de un grup de bolşevici, probabil, din ordinul lui Lenin.

1896: Indicele Dow Jones este publicat pentru prima data

 

Bursa de valori din New York

Dow Jones Industrial Average (abreviat DJIA sau prescurtat Dow Jones) este cel mai vechi indice al bursei din NewYork (NYSE, New York Stock Exchange) şi cel mai vechi indice bursier din lume. Acest indice este proprietatea Dow Jones Indexes, un joint-venture detinut in proportie de 90% de Grupul CME şi 10% de Dow Jones and Company.

Este unul dintre cei mai cunoscuți indici bursieri din lume si reprezinta o medie a valorii actiunilor bursiere, calculata de Dow Jones & Co., companie fondata in 1882 de catre jurnalistii Charles H. Dow, Eduard Jones si Charles Bergstresser. Agentia de informatii bursiere a publicat in 1884 o lista de unsprezece actiuni de referinta, din care nouă erau companii feroviare, iar celelalte doua erau Western Union şi Pacific Mail ce operau în telegrafie şi marina, acestea fiind primele mari companii nationale. Lista actiunilor celor 12 companii importante incluse in portofoliul indicelui a fost publicata oficial, pe 26 mai 1896, sub numele de Indicele Dow Jones.

In 1889, compania a initiat publicarea ziarului Wall Street Journal, dupa ce in 1897, a inceput sa calculeze medii industriale zilnice. In prezent, Dow Jones publica indici bazati pe cotatiile bursiere ale actiunilor a 20 de firme de transport, a 15 firme de utilitati si a unei selectii de 30 de firme industriale importante (in care General Electric este prezent inca de la inceput), precum si o medie cumulata a celor trei categorii.

Indicele actiunilor industriale este respectat fara exceptie de catre SUA si investitorii internationali.

1920: Constantin Brâncuși a participat, la Paris, la „Festivalul Dada”, împreună cu André Gide, Paul Valéry, F. Léger etc., fiind unul dintre semnatarii manifestului intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme”

1940: Al Doilea Război Mondial: Inceputul Bătăliei de la Dunkerque

Bătălia de la Dunkerque (cu numele de cod Operaţiunea Dinamo), a avut loc intre 26 mai-3 iunie 1940. Portul francez Dunkerque (oras in nordul Frantei, Flandra) a fost teatrul unei violente batalii intre trupele anglo-franceze si cele germane, in cursul careia Aliatii au suferit mari pierderi materiale si umane, dar au reusit evacuarea a 340 mii de oameni in Marea Britanie.

Impinsa de Blitzkrieg-ul armatei germane, in timpul bătăliei din Franţa, armata britanică şi unităţi ale armatei franceze a trebuit să se retragă în nordul Franţei.

Incercuiti la Dunkerque, au condus o rezistenta destinata sa câştige timpul necesar imbarcarii unei mari parti a trupelor spre Regatul Unit. Evacuarea de la Dunkerque a început pe 26 mai şi pentru ea s-au folosit vase maritime si sute de bărci civile, toate navele pe care Marina Regala a putut sa le rechiziţioneze pentru a putea traversa Canalul Manecii.

La încheierea ei, pe 4 iunie, fuseseră salvaţi cca 198 000 de sol­daţi britanici şi 140 000 de soldaţi francezi şi belgieni, ale căror vieţi erau serios ame­ninţate de către germani. Succesul operaţi­unii s-a datorat şi manevrelor de acoperire realizate de Forţele Aeriene Britanice (RAF) precum şi (în mod involuntar) ordinului lui Adolf Hitler din 24 mai, prin care acesta a dispus oprirea înaintării trupelor germane blindate spre Dunkerque.

Trupele şi echipamentele care nu au putut fi încărcate, au fost capturate de Wehrmacht, dar reusita operatiunii de salvare a forţelor expediţionare britani­ce şi a trupelor aliate a salvat Marea Britanie de la o invazie împotriva căreia ar fi rezistat cu greu.

***

Blitzkrieg: (în germană, “război fulger”) este o strategie ofensiva de a câştiga o victorie decisivă prin angajarea, localizata şi limitata în timp, cu un ansamblu puternic de forţe mecanizate, terestre şi aeriene cu scopul de a lovi in profunzime capacitatea militara, economica sau politica a inamicului.

1941: Al Doilea Război Mondial: Distrugătorul polonez Piorun schimbă focuri cu cuirasatul german Bismarck și își semnalizează poziția către flota britanică, care va reuși să distrugă cu succes mândria flotei germane

1953: Prima proiectie a unui film de science-fiction in trei dimensiuni, It Came From Outer Space, povestea unei nave spatiale care s-a prabusit inArizona, a avut premiera în Los Angeles

1966 : Guyana britanica devine independenta, sub numele de Guyana

Guyana(oficial, Republica CooperatistaGuyana), este singurul stat din Commonwealth situat în America de Sud. Guyana se învecinează la est cu Surinam, la sud şi sud-vest cu Brazilia şi la vest cu Venezuela. Este a treia dintre cele mai mici ţări din America de Sud si una din cele mai sărace.Guyanaeste, de asemenea, singuratarasud-americana a carei limba oficiala este engleza.

1977: Excentricul american, George Willig, a escaladat una dintre clădirile World Trade Center din New York, în trei ore și jumătate, fiind „premiat” de poliție cu o amendă de un dolar și 10 cenți

1986: Comunitatea Europeană adoptă steagul european

2002: Roman Polanski a primit premiul Palme d’Or pentru filmul Pianistul

Francezul de origine poloneză Roman Polanski a primit premiul Palme d’Or la a 55-a editie a Festivalului de Film de la Cannes, pentru filmul Pianistul. Prin acest film, Roman Polanski a replonjat în propriile amintiri pentru a filma teribila odisee a unui supravieţuitor al ghetoului din Varşovia, pianistul evreu Wlazdislaw Szpilman, interpretat de Adrian Brody.

2010: Naveta spaţială Atlantis aterizeaza în condiţii de siguranţă în Florida

Revenirea pe Pamant a navetei spatiale Atlantis a încheiat cea de-a 32-a misiune a acesteia, marcand ultimul său zbor în spaţiu, după 25 de ani de serviciu in slujba NASA..

NASA a dat unda verde miercuri, 26 mai, pentru ca naveta spaţiala Atlantis, cu sase astronauti la bord, sa se desprinda de orbita terestra şi sa înceapa întoarcerea pe pământ. Asa cum a fost planificat, aceasta a aterizat fara incidente in Florida, în după-amiaza acestei zile.

Dupa aceasta misiune, vor mai fi doar două lansări in spatiu, cea a navetei Discovery, de la mijlocul lunii septembrie, şi cea a navetei Endeavour, la sfarsitul lunii noiembrie. Apoi, cele trei navete spatiale vor fi trimise la muzeu, după trei decenii de serviciu in slujba NASA. După casarea celor trei navete din flota spatiala, Statele Unite ale Americii vor depinde exclusiv de navetele Soyuz ale Rusiei pentru a-si trimite astronautii la ISS (International Space Station), până când lansatorul comercial al SUA va fi gata in jurul anului 2015.

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.