26 Mai

1822: Edmond de Goncourt, scriitor, critic literar, critic de arta, editor de carte francez şi fondator al Academiei Goncourt care acordă anual premiul cu acelasi nume  (d. 16 iul. 1896)

O parte din opera sa a fost scrisă în colaborare cu fratele său, Jules de Goncourt. Edmond si Jules au apartinut curentului naturalist, scriind in colaborare, dupa cum au fost nedespartiti si in viata. Premiul Goncourt a fost creat pentru a răsplăti în fiecare an “cea mai bună operă de ficţiune în proză” si este cel mai râvnit premiu francez.

Nascut intr-o familie originara din Goncourt, în Haute-Marne, a studiat la Paris, la Liceul Condorcet. A fost, impreuna cu fratele său Jules, prieten al lui Paul Gavarni, Gustave Flaubert, Alphonse Daudet, Emile Zola, Guy Maupassant şi Théodore de Banville.

Pictorul Eugene Carrière (1849-1906), prezentat lui Edmond de Goncourt de Gustave Geffroy, a frecventat “Mansarda” lui Edmond, unde se întâlneau Maurice Barres, Alphonse şi Léon Daudet, Gustave Geffroy, Roger Marx, Octave Mirbeau, Auguste Rodin şi Emile Zola. Carrière a lăsat cel puţin şapte portrete ale lui Edmond, care l-a vizitat in atelierul sau din Batignolles (Pontoise, muzeul-Tavet Delacour).

A lăsat moştenire întreaga sa avere pentru fondarea şi întreţinerea Academiei Goncourt. In onoarea fratelui şi colaboratorului său, Jules de Goncourt, (1830 – 1870), in fiecare luna decembrie, incepand din anul 1903, Academia decerneaza Premiul Goncourt (Goncourt Prix), cel mai prestigios premiu francez, oferit “celei mai bune lucrari din proza ​​de fictiune a anului”.

Marcel Proust, Simone de Beauvoir, Michel Tournier, Marguerite Duras şi Romain Gary (care în mod excepţional a câştigat de două ori), sunt printre cei mai cunoscuti autori care au câştigat premiul vechi de peste un secol.

1478: Papa Clement al VII-lea (d. 1534)

Giulio di Giuliano de’ Medici a fost fiul nelegitim al lui Giuliano de ‘Medici şi al ultimei sale iubite, Fioretta Gorini. Giulio de’ Medici a fost nepotul lui Lorenzo Magnificul, şi, prin urmare, vărul Papei Leon al X-lea, care il vor legitima in aceasta functie.

Tanar adolescent, a fost primit in ordinul Cavalerilor de Rhodos şi apoi i-a fost incredintat prioratul de Capua (prior, conducator al unei manastiri catolice). In 1513, a fost numit cardinal, la scurt timp după alegerea papei Leon al X-lea, devenind unul dintre principalii consilieri ai acestuia.

In timpul pontificatului său, s-a opus regelui Spaniei, impăratului Sfantului Imperiu Romano-German, Carol Quintul, şi regelui Henric al VIII-lea.

1867: Mary de Teck, soția regelui George al V-lea al Regatului Unit (d. 1953)

 

Mary of Teck, pe numele complet Victoria Marie Augusta Louise Olga Pauline Claudine Agnes de Teck, a purtat titlul dereginaa Regatului Unit şi împărăteasă a Indiei. Prin căsătorie, a obtinut dreptul la titlul de Prinţesă de Wales, Ducesa de Cornwall si Ducesa de York.

Mary de Teck a manifestat un interes deosebit pentru afacerile de stat. A fost, de asemenea, prima sotie regala care a participat la încoronarea succesorilor soţului sau. Valoarea colecţiei sale de bijuterii, acumulate de-a lungul anilor, este astăzi inestimabila.

Desi era, de fapt, o printesa de Teck, din Regatul Württemberg, s-a născut şi a crescut în Marea Britanie. Părinţii ei au fost Francisc, duce de Teck, de extracţie germană, şi prinţesa Mary Adelaide de Cambridge, membra a familiei regale britanice.

Pentru familia sa, era cunoscuta sub numele de “May”, după luna naşterii ei. La 24 de ani s-a  logodit cu Printul Albert Victor, duce de Clarence şi Avondale, fiul cel mare al Prinţului de Wales, dar, la şase săptămâni după anunţul logodnei, acesta a murit subit de pneumonie. In anul următor, a devenit logodnica fratelui lui Albert Victor, George, care, ulterior, a devenit rege.

Inainte ca soţul sau sa devina rege, a fost succesiv Ducesa de York, Ducesa de Cornwall si Printesa de Wales. Ca regina consoarta incepand din 1910, si-a sprijinit soţul in Primul Război Mondial, in timpul problemelor de sănătate ale acestuia şi in perioada schimbarilor politice majore care au decurs in urma războiului, odata cu ascensiunea socialismului şi a naţionalismului.

Dupa moartea lui George, în 1936, fiul sau cel mare, Edward, a devenit rege-împărat, dar spre surprinderea ei a abdicat, în acelaşi an, pentru a se căsători cu o femeie divorţata de două ori, mondena americana Mrs. Wallis Simpson.

L-a sprijinit pe cel de-al doilea fiu, Albert, care i-a succedat la tron, George al VI-lea, până la moartea acestuia în 1952. Mary de Teck a murit în anul următor, la începutul domniei nepoatei sale, Elisabeta a II-a. In acea perioada, au existat trei regine in ţară: Mary de Teck; nora sa, Regina Elisabeta-Regina Mama, şi nepoata sa, Elisabeta a II-a.

***

Teck a fost un castel ducal din Regatul Württemberg (in prezent Baden-Württemberg, Germania), imediat la nord de Jura şvabă şi la sud de oraşul Kirchheim unter Teck (acum în districtul Esslingen). Acesta a fost distrus în Razboiul Ţărănesc German (1525) si a fost reconstruit în timpul secolelor XIX şi XX.

In 1863, titlul de “Prinţ de Teck” (germană: Fürst von Teck) a fost conferit ca un titlu de curtoazie de Regele William I de Württemberg, copiilor vărului său, ducele Alexandru de Württemberg (1804-1885), dupa căsătoria morganatica a acestuia cu Claudine Rhédey von Kis-Rhede (1812-1841), înnobilata contesa de Hohenstein. In 1871, Prinţul Francisc, fiul cel mare al ducelui Alexandru, a fost numit duce de Teck.

Cel mai renumit membru al familiei Teck este considerată a fi fiica ducelui Francisc, Mary de Teck, regina consoarta a lui George al V-lea al Regatului Unit şi împărăteasă a Indiei.

1896: Aurel Băeșu, pictor român (d. 1928)

1907: John Wayne, actor, regizor si producator american (d. 1979)

John Wayne a interpretat diverse roluri in filme politiste, filme de război şi in unele comedii romantice, dar s-a impus ca o vedetă adevarata în nenumăratele sale western-uri,  în special sub directia a doi regizori: John Ford (in filmele Stagecoach, Fort Apache, She Wore a Yellow Ribbon, Rio Grande, The Quiet Man, The Searchers, The Man Who Shot Liberty Valance) si Howard Hawks (Red River, Rio Bravo, El Dorado, Rio Lobo).

A turnat, de asemenea, multe filme cu Henry Hathaway dintre care True Grit, care i-a adus, în 1970, singurul Oscar din cariera sa. In 1960, a trecut în spatele camerei pentru a regiza un film ce reprezenta o fresca istorică de anvergura, Alamo, povestind ultimele zile ale lui Davy Crockett şi ale tovarăşilor săi în timpul Războiului de Independenţă dinTexas. Opt ani mai târziu, a corealizat Beretele Verzi, film angajat, justificand intervenţia Statelor Unite înVietnam. Aceste două realizări ale sale reflectă angajamentul personal al lui John Wayne, republican si patriot înflăcărat.

Clasat pe locul 13, printre cele mai mari staruri de legendă, de către Institutul American de Film, în 1999, John Wayne ramane unul dintre actorii cei mai reprezentativi ai western-ului, o personificare a Americii cuceritoare. Supranumit “Duke”, rămâne si astăzi, datorita filmelor sale, un simbol al masculinităţii. Wayne a interpretat rolul barbatului viril, dur, singuratic şi un pic macho de-a lungul intregii sale cariere, ceea ce l-a facut sa declare: “L-am interpretat pe John Wayne în toate filmele mele şi mi-a reusit  destul de bine.”

1913: Peter Cushing, actor britanic (d. 1994)

Este cunoscut pentru numeroasele sale apariţii în filmele companiei Hammer Films, în care a interpretat pe distinsul, dar sinistrul om de stiinta, Baron Frankenstein şi pe vanatorul de vampiri Dr. Van Helsing.

Format ca actor de teatru în Anglia, a debutat mai intai ca dublura, apoi ca figurant la Hollywood până în 1942. Va reveni în Anglia, pentru scurte apariţii în Hamlet, in regia lui Laurence Olivier, în 1948, apoi in Moulin Rouge al lui John Huston, în 1952, şi în The End of the Affair, regizat de Edward Dmytryk, în 1955.

A fost un specialist în filme fantastice, interpretand in special rolul Baronului Frankenstein, de şase ori între 1957 şi 1973 (de cinci ori sub direcţia lui Terence Fisher şi o dată sub direcţia lui Freddie Francis) sau al lui Van Helsing în Dracula.

Va interpreta, de asemenea, rolul lui Sherlock Holmes în The Hound of the Baskervilles (Cainele din Baskerville), în 1959, de Terence Fisher si pe cel al lui Grand Moff Tarkin în A New Hope (Star Wars Episodul IV), de George Lucas.

A jucat in aproape 75 de filme. Primul sau film a fost The Man with the Iron Mask, in 1939, iar ultimul, Biggles: Adventures in Time, in 1986.

1916: Vintilă Corbul, scriitor român (d. 2008)

1917: Mariana Șora, critic literar și eseist (d. 2011)

1926: Miles (Dewey) Davis, trompetist, compozitor de jazz și conducător de orchestră american (d. 1991)

Inovator şi original, a fost unul dintre cei mai influenţi muzicieni ai secolului XX.

Miles Davis s-a distins nu numai prin virtuozitatea instrumentala, dar si prin originalitatea sa – până în 1975, a fost în fruntea majoritatii spectacolelor de jazz – şi prin incredibila sa capacitate de a descoperi si de a se inconjura de tinere talente.

Interpretarea lui se caracteriza prin sensibilitate muzicală extremă şi, în special, fragilitatea pe care o conferea sunetului. Davis a marcat istoria jazz-ului si a muzicii secolului XX pentru totdeauna. Aproape toate marile nume ale jazz-ului din perioada   1950 -1970 au lucrat cu el.

1964: Lenny Kravitz, chitarist, compozitor si director artistic american

A fost numit după unchiul său, Leonard Kravitz, care a fost ucis în Războiul din Coreea.

Compoziţiile sale combina elemente diverse precum rock psihedelic, hard rock, rhythm and blues, soul, funk şi pop. Influentele sale principale sunt Jimi Hendrix, Funkadelic, John Lennon si Prince.

In afara faptului de a canta, inclusiv in grupuri corale, Kravitz este un muzician complet ce canta la toate instrumentele atunci când înregistrează (chitara, chitara bas, tobe, orga şi instrumente de percuţie).

A câştigat premiul Grammy pentru ” Best Male Rock Vocal Performance “, de patru ori intre 1999 si 2002. Vânzările sale sunt estimate la 32 de milioane de albume in intreaga lume. Pe 1 decembrie 2011, Kravitz a fost făcut ofiţer al Ordinului Artelor si Literelor.

Pe 26 iulie 2008, Lenny Kravitz a concertat la București, spectacolul fiind inclus în turneul de promovare a celui mai recent album al său It’s Time For A Love Revolution.

1975: Lauryn Hill, interpretă de muzică pop

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.