Comemorari 26 martie
1892: Walt Whitman, poet, jurnalist, eseist și umanist american (n. 1819)
Considerat „cel mai mare poet american” la numai patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. A fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți americani. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și “cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane.”
Poemele sale i-au fascinat pe cititorii sai care vedeau exaltarea omului obisnuit drept idealista si profetica. Telul lui era sa se ridice deasupra poemului traditional, sa depaseasca estetica obisnuita. A starnit interesul tuturor generatiilor datorita convingerii sale ca Statele Unite vor atinge zenitul dezvoltarii in chip spiritual si eroic. Așa cum scrie Walt Whitman în volumul Leaves of Grass (By Blue Ontario’s Shore):„Rimele și versificatorii pier… America își va justifica existența, dați-i timp…”
Cititorii moderni il apreciaza pentru preocuparile sale legate de pastrarea integritatii individuale sub presiunea civilizatiei de masa. Whitman a tonificat limbajul. Putea sa fie puternic si sentimental in acelasi timp, avea o gandire imaginativa. A infatisat relatia dintre sufletul si trupul omului si univers intr-o maniera neobisnuita, adesea scotand poezia din tiparele vremii sale. Caracterul sau universal il asaza printre cei mai mari poeti americani.
Spre sfarsitul vietii devenise mai apreciat in Europa decat in SUA. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi. Colectia de versuri Fire de iarba (Leaves of Grass) reprezinta o piatra de hotar in istoria literaturii americane.
1827: Ludwig van Beethoven, compozitor german (n. 1770) Ludwig van Beethoven, compozitor de geniu care a facut trecerea de la perioada clasica la cea romantica. Impreuna cu Haydn şi Mozart, Beethoven formeaza triada nemuritoare a clasicilor vienezi.
Producția muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade:
Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.
A doua perioadă (1807-1812), așa zisul “ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia a III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr.4 și 5 (Imperialul), sonata pentru pian, Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi.
A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă, Simfonia a 9-a și Missa solemnis, se depărtează complet de genul tradițional: astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru soliști vocali și cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea.
1902: Cecil Rhodes, unul dintre părinții fondatori ai Imperiului Britanic (n.1853)
1913: Panait Cerna, poet român (n. 1881)
1923: Sarah Bernhardt, actriță franceză (n. 1844)
Dupa o scurta aparitie la Comedia Franceza, 1862-1863, a intrat in trupa teatrului Odéon, 1866-1872, unde a jucat in Kean de Alexandre Dumas-tatal si in Ruy Blas de Victor Hugo, fermecand publicul cu “vocea ei de aur”. A revenit la Comedia Franceza, 1872-1880, unde a jucat in Fedra (Phèdre), avand un mare succes la Paris si Londra.
Si-a infiintat propria companie de teatru in 1880, facand un turneu in jurul lumii cu Dama cu camelii de Alexandre Dumas-fiul, Adrienne Lecouvreur de Eugène Scribe, patru piese scrise special pentru ea de Victorien Sardou si Puiul de vultur (L’Aiglon) de Edmond Rostand. A cunoscut un adevarat triumf cu interpretarile pieselor Dama cu camelii si Puiul de vultur. In urma unui accident, i s-a amputat un picior, in 1914, si a purtat o proteza de lemn, jucand numai in roluri in care putea sa stea cat mai mult asezata. In 1914, marea tragediana, care a contribuit foarte mult la succesul pieselor lui Victor Hugo şi ale altor dramaturgi, a primit Legiunea de Onoare.
1959: Raymond Chandler, scriitor american (n.1888)
Născut în Statele Unite, Raymond Thornton Chandler a crescut la Londra, unde mama sa l-a dus să locuiască în 1895. A studiat literatura clasică acolo, apoi a petrecut un an în Franța și Germania înainte de a fi naturalizat britanic.
A lucrat ca jurnalist pentru Westminster Gazette și Daily Express și s-a întors în Statele Unite în 1912. A lucrat acolo timp de douăzeci de ani în diverse funcții din care a fost deseori demis. A luptat în Primul Război Mondial și și-a găsit dragostea în persoana lui Cissy Pascal, cu care s-a căsătorit în 1924.
Cariera sa literară a început odată cu publicarea uneia dintre povestirile sale în revista Black Mask, urmată de lansarea primului său roman, Somnul de veci (The Big Sleep) în 1939.
Câteva dintre lucrările sale au fost adaptate pentru cinema, iar Chandler a fost angajat în 1943 de Paramount pentru a lucra la un scenariu, primul dintr-o serie din care unele vor deveni filme de succes precum Dalia albastră sau Doamna din lac.
Anii 1950 s-au dovedit a fi foarte întunecați pentru Chandler, care a devenit alcoolic și a publicat un singur roman, Pe o melodie din Navaja (To a tune from Navaja), în 1954, anul morții soției sale. I-a supraviețuit doar cinci ani înainte de a se îmbolnăvi de pneumonie. De atunci, Raymond Chandler a fost recunoscut ca un scriitor major al literaturii americane și, alături de Dashiell Hammett, ca un pionier al romanului noir.
1996: David Packard, cofondator al societății Hewlett-Packard
Co-fondator, in anii 1940, a grupul informatic Hewlett-Packard. David Packard şi Bill Hewlett, pe atunci tineri ingineri de la Universitatea Stanford, au fondat în 1938 o companie mica de electronica într-un garaj din Palo Alto, California. În 1972, compania s-a reorientat catre informatica, devenind un jucator major in domeniu.
2008: Victor Ruzo, pictor elveţian
Victor Ruzo, al cărui nume real este Victor Rutz, 22 dec. 1913 – 26 mar. 2008, născut în cantonul Saint-Gall, pictor elvețian.
În 1915, familia lui s-a mutat la Zürich, unde artistul a locuit până în 1946. Și-a făcut școala acolo, apoi din 1928 până în 1931 a urmat o ucenicie ca stilist și designer de cataloage de modă.
În 1934, s-a căsătorit cu Maria Luisa Wilhelmine Wedeking (1914-2014), numită și Ria Rutz. Vor avea împreună patru copii.
Din 1931 până în 1950, sub numele său original, a proiectat și produs aproximativ 200 de postere care i-au adus faima internațională într-o perioadă în care afișele elvețiene erau printre cele mai creative din lume.
În 1949, si-a început celebrul său “tablou rotitor” la care a lucrat timp de cincisprezece ani. Opera titanica a lui Ruzo “Tabloul rotitor al filosofiei universale” are urmatoarele titluri:
Așteptați pentru a vedea fiecare rotație
Prima rotatie: Nastere si destin
A 2-a rotatie: Nucleul umanitatii, familia
A 3-a rotatie: Filosofia universala
A 4-a rotatie: Dumnezeu si oamenii
Aceasta lucrare este considerata unica în istoria omenirii. Ruzo a trecut printr-un adevarat infern pentru a-l realiza, nestiind la început, in ce aventura uriasa s-a lansat. A fost impins in acest sens de o forta necunoscuta, careia nu i s-a putut impotrivi. A suferit fizic, psihic şi material. A pus tot sufletul lui, întreaga lui fiinţă, în acest tablou şi nu ştia de ce. El vedea doar un singur lucru: totul se rotea ca intr-o miscare cosmica si toti oamenii care se mişcau pe planeta, se roteau cu o viteza de aproape 100 000 km / h în jurul soarelui.