26 Septembrie

1990: Alberto Moravia (Alberto Pincherle), jurnalist și prozator italian (n. 1907)

Alberto Moravia, născut Alberto Pincherle, jurnalist italian, scriitor de nuvele și romancier cunoscut pentru portretele sale fictive ale alienării sociale. A fost un personaj major în literatura italiană din secolul al XX-lea. Și-a ales pseudonimul literar după numele bunicii paterne, Moravia.

Moravia a contractat o tuberculoză osoasă (o formă de osteomielită, cauzată de obicei de Mycobacterium tuberculosis) la vârsta de 8 ani. În anii în care a fost imobilizat la pat și în cei doi ani petrecuți în sanatorii, a studiat franceza, germana și engleza, i-a citit pe Giovanni Boccaccio, Ludovico Ariosto, William Shakespeare și Molière și a început să scrie.

Moravia a fost jurnalist o perioadă la Torino și corespondent străin la Londra.

Primul său roman, Indiferenții, 1929, sau Timpul indiferenței, este un studiu realist cu privire la corupția morală a unei mame de clasă mijlocie și a doi dintre copiii ei, o critică aspră la adresa corupției morale din pătura mijlocie a societății. Romanul a făcut senzație.

În timp ce scria al doilea roman, Ambiții înșelate, care a durat șase ani, i-a citit pe Karl Marx și Sigmund Freud.

În 1935, Ambiții înșelate a fost cenzurat de regim și chiar a ajuns pe Index Librorum Prohibitorum de la Vatican (listă de cărți interzise).

În 1941, Moravia s-a căsătorit cu Elsa Morante, pe care a părăsit-o în 1962. La scurt timp după divorț, își va împărți viața cu Dacia Maraini; ambele erau literate recunoscute…

Tot în 1941, a scris o parodie comică despre guvernul lui Mussolini, Mascarada. Căutat de fasciști începând din 1943, Moravia a fugit din Roma și s-a refugiat în munții Ciociaria, la nord de Napoli, unde a stat ascuns nouă luni. Aceste nouă luni printre oamenii din mediul rural, i-au întărit conștiința socială (Agostino, 1944, Ciociara, 1957).

Moravia critica aspru societatea capitalistă și conformistă și a fost etichetat drept „subversiv” de fasciști.

După ce a atras ostilitatea autorităților fasciste, a plecat într-o călătorie și a scris povestiri. A colaborat apoi cu La Stampa (condusă de scriitorul Curzio Malaparte) și La Gazetta del Popolo.

Marele succes al romanului Femeia romană, 1947, i-a adus o anumită ușurință materială și consacrarea de către critici ca fiind un mare romancier italian.

În anii 1950, Alberto Moravia a trecut de la persoana a treia la narațiunea modernistă a persoanei întâi. Explorând psihologia personajelor sale, pune în discuție cuplul și societatea (disprețul, plictiseala, dragostea conjugală), convențiile sociale și influența lor asupra sentimentelor. Roma este omniprezentă, în special în Povestiri din Roma (1954,1959)

În 1952, alte romane ale sale au fost introduse în Index.

Alături de Alberto Carocci, a lansat revista Nuovi Argomenti, în 1953, una dintre cele mai importante reviste literare din perioada postbelică. Regizorul Pier Paolo Pasolini li se va alătura mai târziu.

Multe dintre cărțile lui Moravia au fost ecranizate.

Cele mai importante romane ale sale sunt Agostino (Doi adolescenți), 1944; Femeia din Roma, 1947; Nesupunerea, 1948 și Conformistul, 1951, toate având ca teme izolarea și alienarea.

Ciociara (Două femei), 1957, povestește despre adaptarea la viața italiană după Al Doilea Război Mondial. Plictiseala (The Empty Canvas, Pânza goală), 1960) este povestea unui pictor care nu era capabil să-și găsească sensul nici în dragoste, nici în muncă.

Cărțile sale de nuvele includ Povestiri din Roma, 1954; Noi povestiri din Roma, 1959. Povestirile lui Alberto Moravia, 1968, este o colecție de povestiri anterioare. Colecțiile de nuvele ulterioare includ Paradisul, 1970 și Vocea mării și alte povestiri, 1976.

Majoritatea operelor lui Moravia se referă la ariditatea emoțională, izolarea și frustrarea existențială și exprimă inutilitatea fie a promiscuității, fie a iubirii conjugale ca o evadare.

Criticii i-au lăudat stilul curat, neîmpodobit al autorului, penetrarea sa psihologică, abilitatea sa narativă și de a crea personaje autentice și un dialog realist.

Opiniile lui Moravia despre literatură și realism sunt exprimate într-o carte de eseuri, L’uomo come fine (1963; Omul ca un sfârșit), iar autobiografia sa, Viața lui Alberto Moravia, a fost publicată în 1990.

Mai mult…

1290: Regina Margareta I a Scoției (n. 1283)

1877: Hermann Grassmann, matematician și fizician german (n. 1809)

1909: Apcar Baltazar, pictor român de etnie armeană (n. 1880)

1937: Bessie Smith, interpretă americană de blues (n. 1894)

1940: Walter Benjamin, filosof german (n. 1892)

1945: Béla Bartók, compozitor, pianist și folclorist maghiar (n. 1881)

1973: Anna Magnani, actriță italiană (n. 1908)

1976: Lavoslav Ružička, chimist croat, laureat Nobel (n. 1887)

1978: Karl Manne Georg Siegbahn, fizician suedez, laureat Nobel (n. 1886)

1979: Contesa Alexandra Tolstoi, fiica și secretara scriitorului Lev Tolstoi (n. 1884)

1998: Ion Dumitriu, pictor român (n. 1943)

2003: Robert Palmer, muzician englez (n. 1949)

2008: Paul Newman, actor și regizor american (n. 1925)

2013: Sos Sargsian, actor, regizor și scriitor armean (n. 1929)

2016: Ioan Gyuri Pascu, muzician și actor român (n. 1961)

2019: Jacques Chirac, politician francez, fost președinte al Franței în perioada 1995-2007 (n. 1932)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.