Aniversari 27 septembrie
1871: Grazia Deledda, scriitoare italiană, laureată Nobel (d. 1926)
Grazia Deledda, 27 sept. 1871 – 15 aug. 1936, romancieră care a fost influențată de verismul (o formă de realism; cuvântul provine din latină, verus – adevărat) din literatura italiană. În 1926 a primit Premiul Nobel pentru Literatură “…pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care, cu o plastică claritate, zugrăvește viața de pe insula ei natală și pentru profunzimea și simpatia cu care se ocupă de problemele omenești în general .”
A fost prima femeie italiană, și singura până în prezent, care a obținut această distincție și a doua femeie, după ce Selma Lagerlöf a fost distinsă în 1909.
S-a născut în localitatea Nuoro, din Sardinia, într-o familie într-o familie din clasă mijlocie, de mici proprietari. Nu și-a finalizat perioada școlii primare, o situație care era frecventă atunci pentru fete. Părinții săi i-au cerut unui prieten să-i completeze educația cu lecții date acasă: italiană, franceză.
O mare cititoare, și-a publicat primele texte la vârsta de șaptesprezece ani într-o revistă. Acest lucru a provocat, de altfel, manifestări de dezaprobare în jurul său, deoarece, în acea epocă, o tânără trebuia să rămână discretă. A fost începutul unei activități literare intense până la sfârșitul vieții: 36 de romane, 250 de nuvele, unele fiind adevărate succese, iar altele, mai puțin apreciate.
A părăsit Sardinia în 1900, împreună cu soțul său, pentru a se stabili la Roma. Mamă a doi băieți, gestiona obligațiile domestice, în timp ce își continua activitatea de scriere. Soțul ei a mers atât de departe încât a renunțat la funcția de funcționar public pentru a se dedica promovării activității literare a soției sale.
În lucrările sale, care se desfășoară în cea mai mare parte în regiunile cele mai puțin atinse de civilizație ale Sardiniei (Barbagia, o regiune muntoasă, puternic conservatoare față de limba și tradițiile sarde), ea oferă descrierea unei lumi agro-pastorale guvernate de legi străvechi și nescrise. În acest univers rigid, plin de tradiții, romanele sale reușesc să schițeze cu finețe emoțiile, violența și preocupările sufletului uman, în special în colecția Tentațiile (Le Tentazioni, 1899.
Câteva dintre romanele lui Deledda ating, de asemenea, forța evocatoare care este caracteristică artei sale, în special în romanul Elias Portolu (1903) și mai ales în romanul Trestii în vânt (1913), unde viața oamenilor este comparată cu trestiile care se apleacă în bătaia vântului fără a fi rupte.
Opoziția dintre oraș și mediul rural este o temă recurentă în opera sa. De exemplu, în romanul În deșert evocă povestea Rosaliei Asquer, o tânără sardină care a venit să locuiască cu unchiul ei la Roma. Părinții și cunoscuții ei din sat devin foarte repede îngrijorați de viața pe care o duce în marele oraș, unde totul li se pare teribil de scump și imoral. Cu toate acestea, tânăra speră să-și realizeze atât de multe aspirații, încât Roma nu este suficientă pentru a-și satisface setea de libertate
Unele romane tratează tema regretelor celor care nu au profitat de șansa de a scăpa de lumea lor îngustă. În romanul Țara vântului (Il Paese del vento, 1931), o tânără inocentă, ignorantă în ceea ce privește iubirea, este prezentată în casa părinților ei lui Gabriele, un fiu fermecător și excentric al unei familii bune. Această scurtă întâlnire, în care se formează o legătură castă și secretă, o bântuie pe tânără mult timp după ce Gabriele a plecat. După trecerea unor ani, ea se căsătorește și, în luna de miere, îl întâlnește pe Gabriele, bolnav, care trezește în ea vechile dorințe pe care le opune mediocrității situației sale actuale.
Prin urmare, opera lui Deledda tratează teme puternice despre dragoste, durere și moarte, care hrănesc sentimentele păcatului și fatalității. Influențele verismului lui Giovanni Verga (o mișcare literară echivalentă cu naturalismul din Franța), precum și ale „decadentismului” lui Gabriele D’Annunzio (un autor adulat de romancieră) se regăsesc în opera sa.
Contrar tuturor așteptărilor, Grazia Deledda a primit Premiul Nobel pentru Literatură din 1926 (acordat în 1927). O consacrare pentru această femeie dintr-o insulă necunoscută, sau aproape necunoscută, pentru toată lumea. Acest premiu a stârnit gelozie în rândul colegelor ei literate precum Ada Negri sau Matilde Serao.
Opera lui Grazia Deledda supraviețuiește și are o mulțime de adepți. Criticată sau adulată, ea își ocupă pentru totdeauna locul binemeritat în literatura italiană.
1275: Ioan al II-lea de Brabant (d. 1312)
1389: Cosimo Medici, conducătorul de facto al Florenței (d. 1464)
1533: Stephan Báthory, rege al Poloniei și conte de Siebenbürgen
1601: Regele Ludovic al XIII-lea al Franței (d. 1643)
1722: Samuel Adams, politician american, al 4-lea Guvernator de Massachusetts (d. 1803)
1781: Regele Wilhelm I de Württemberg (d. 1864)
1859: Ernst, Prinț de Saxa-Meiningen (d. 1941)
1880: Jacques Thibaud, violonist francez (d. 1953)
1918: Martin Ryle, fizician și radioastronom englez (d. 1984)
1927: Mircea Anghelescu, actor român
1933: Grigore Hagiu, poet român (d. 1985)
1936: Constantin Drăgănescu, actor român (d. 2020)
1943: Prințul Amedeo, Duce de Aosta
1945: Vasile Tărâțeanu, poet român
1946: Vasile Mocanu, politician român
1947: Meat Loaf, cântăreț american
1950: John Marsden, scriitor australian
1952: Dumitru Prunariu, primul cosmonaut român
1953: Diane Abbott, prima femeie de culoare în Parlamentul Britanic
1969: Bogdan Suceavă, scriitor român
1972: Lhasa de Sela, cântăreață americano-mexicană (d. 2010)
1972: Gwyneth Paltrow, actriță americană
1978: Mihaela Ursuleasa, pianista română
1984: Avril Lavigne, cântăreață și textieră canadiană
1991: Simona Halep, jucătoare română de tenis de câmp