814: Carol cel Mare, Carol I, Charlemagne, Carolus Magnus, rege al francilor si al longobarzilor si imparat al Sfântului Imperiu Roman, a murit la Aachen (Germania). (n. 748)
Carol cel Mare (în germană Karl I, der Große, latină Carolus Magnus, franceză/engleză Charlemagne) a fost rege al francilor din 768 până la moarte și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale, a cucerit Italia și a fost încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea, pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus.
Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Rasarit, cu capitala la Constantinopol, denumit frecvent Imperiul Bizantin. Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiană și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței, cât și al Germaniei și de unii istoriografi ca părinte al Europei. A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman, cu capitala la Roma. Teritoriul său era imens, cuprinzand nu numai Franţa, Spania şi Italia, dar şi Germania. Charlemagne a rămas pentru Germania, împăratul prin excelenţă ai carui succesori ilustri s-au străduit să-i mearga pe urme, mai intai pentru a reconstrui imperiul şi apoi, pentru a-i apăra onoarea si prestigiul.
La moartea tatălui său, Pepin cel Scurt, în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care moare în anul 771. Carol I, devine astfel unicul rege al francilor, prin binecuvântarea care îi va fi conferita de către Arhiepiscopul Wilcharius de Sens. Va fi încoronat “împărat al romanilor” de către Papa Leon al III-lea în Bazilica Sfântul Petru din Roma, pe 25 decembrie, în anul 800 şi isi va lua numele de Charlemagne.
Francii, proaspăt trecuți la creștinism, nu puteau renunța la obiceiurile barbare, neglijând religia și cultivarea lor. Pentru a schimba toate acestea, Carol I a favorizat dezvoltarea creştinismului, a creat o renaştere culturală (renasterea carolingiana) şi a înmulţit atelierele de artă în mănăstiri, în care s-a lucrat pentru a recopia textele antice şi sacre. Telul sau principal era extinderea si imbunatatirea culturii latine, ceea ce necesita extinderea sistemului de invatamant si productia de carti ce contineau elemente esentiale ale culturii crestine latine. Carol I va deveni eroul legendar al multor epopei.
Fiul sau, Ludovic I, a fost incoronat coregent impreuna cu tatal sau in anul 813. Fiind unicul fiu supravietuitor, Carol I i-a dat titlul de împărat al Occidentului în toamna anului 813, la Aachen (oraş german situat în landul Renania de Nord-Westfalia). Dupa moartea lui Carol, conducerea imperiului a fost preluata de Ludovic I (rege de Aquitania incepand din anul 781), de asemenea, cunoscut sub numele de Ludovic cel Pios sau cel Blajin.
Aquitania: regiune în sud-vestul Franței, de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu Spania.
1547: Henric al VIII-lea, rege al Angliei (n. 1491)
Henric al VIII-lea a fost al doilea fiu al lui Henric al VII-lea și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, Arthur, Prinț de Wales, a murit în 1502, lăsându-l pe Henric unicul moștenitor al tronului.
Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Supranumit si “Barba-albastra”, este faimos datorită faptului că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr.
Regele Henric al VIII-lea al Angliei a murit în palatul său din Westminster, după 38 de ani de domnie şi 6 casatorii. Epoca sa a fost marcata de executarea a două dintre soţiile sale pentru adulter, Anne Boleyn si Catherine Howard, prin preluarea coroanei Tarii Galilor dupa moartea fratelui sau, Reforma anglicana şi schisma cu Biserica romano-catolica. La doar 9 ani, fiul pe care l-a avut cu cea de-a patra soţie, Jane Seymour, i-a urmat la tron sub numele de Edward al VI-lea.
1596: Sir Francis Drake, navigator și corsar englez (n. 1540)
Drake se afla la comanda propriei nave, la Veracruz, impreuna cu alte nave britanice, când acestea au fost atacate de către spanioli. Datorita tratamentului pe care acestia l-au aplicat prizonierilor, Drake, care a pierdut lupta, le-a purtat spaniolilor o ura tenace: toată viaţa va lupta impotriva lor. Drake a condus mai multe expediţii in Lumea Noua pentru a ataca navele şi posesiunile spaniole. În 1577, a condus o flota de cinci nave cu intenţia de a ocoli continentul american prin strâmtoarea lui Magellan, dar numai nava lui, “Golden Hind”, a reusit sa ajunga la destinatie.
Continuându-şi călătoria, Drake a atacat spaniolii stabiliti pe coasta de vest a Americii de Sud. Apoi, a traversat Oceanul Pacific şi Oceanul Indian şi a trecut pe la Capul Bunei Speranţe. Când s-a întors în Anglia, în 1580, i-a oferit Reginei o parte din prada. La bordul navei sale, regina l-a numit cavaler, urmand sa-l numeasca mai apoi, vice-amiral. Sub acest titlu, în 1588, el va juca un rol decisiv în lupta dintre flota engleză si restul celebrei “Armada” spaniole, in largul localitatii Gravelines din nordul Frantei. Batalia de la Gravelines s-a incheiat pe 29 iulie, cu infrangerea completă a navelor spaniole.
1621: Papa Paul al V-lea, Camillo Borghese (n. 1550)
Camillo Borghese, născut la Roma, pe 17 septembrie 1550, a fost ales Papă pe 16 mai 1605, sub numele de Paul al V-lea. La moartea lui Leon al XI-lea a fost ales Papă. Domnia sa a fost marcată de aplicarea strictă a legii. Astfel, ii va readuce pe episcopi în eparhiile lor, în conformitate cu hotărârile Conciliului de la Trent. Desi sprijinea cercetările astronomice, a lasat sa fie condamnate lucrarile lui Copernic. A ramas cunoscut pentru finalizarea constructiei Bazilicii Sf. Petru din Roma.
1725: Petru cel Mare, țar al Rusiei (n. 1672)
Moştenirea lui Petru cel Mare a fost imensa pentru Rusia. Fiind interesat de influentele progresiste din Europa Occidentala, a vizitat unele tari din aceasta zona si, intors in Rusia, a introdus tehnologia apuseana, a modernizat guvernul si sistemul militar si a mutat capitala in noul oras, Sankt Petersburg.
Petru cel Mare a reformat complet tara, aducand inovaţii majore: a marit forţa navală a Rusiei, a reorganizat armata în conformitate cu modelul european, a raţionalizat guvernul si a mobilizat resursele economice şi umane ale ţarii. Datorita lui, venitul naţional s-a triplat prin stabilirea a diverse impozite. Se taxa fiecare barbat, cu excepţia clericilor şi a nobililor şi a impus o serie de impozite indirecte pe alcool, tutun, sare.
Pentru a oferi uniforme şi arme armatei sale, Petru a dezvoltat industriile textile şi metalurgice, folosind agricultori, ca lucrători. A vrut să introducă in Rusia tehnologii, instituţii şi idei moderne. Toate acestea au dus la infiintarea in 1725 a Academiei de Ştiinţe din Moscova. Este considerat unul dintre cei mai mari conducatori ai Rusiei, un adevarat vizionar care a reformat Rusia, transformand-o intr-una dintre cele mai mari puteri europene.
1898: Alexandru Flechtenmacher, compozitor, dirijor, pedagog român, întemeietorul Conservatorului din București (n. 1823)
1919: Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei (n. 1860)
1919: Marele Duce Nicolai Mihailovici al Rusiei (n. 1859)
1919: Marele Duce George Mihailovici al Rusiei (n. 1863)
1919: Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei (n. 1860)
1928: Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol și, ocazional, regizor de film (n. 1867)
A murit la Menton, Franța, în 1928, la vârsta de 61 de ani, la reședința sa Fontana Rosa (numită, de asemenea, Casa Scriitorilor, dedicată lui Cervantes, Dickens și Shakespeare) pe care a și construit-o.
Cele mai cunoscute titluri sunt: “Arroz y tartana” (Orez si tartana); “La barraca” (Casa blestemata); “Entre naranjos” (Printre Portocali); “Cañas y barro” (Trestie si noroi); “Sangre y arena” (Nisipuri insangerate) și “Los cuatro jinetes del Apocalipsis” (Cei patru calareti ai Apocalipsului).
1928: Adolf Schullerus, scriitor, etnolog și teolog german din Transilvania (n. 1864)
1931: Henri Mathias Berthelot, general francez, membru de onoare al Academiei Române
În Primul Război mondial a fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre. A petrecut și două perioade în România, ca șef al Misiunii militare franceze din România.
1939: William Butler Yeats, poet, prozator, dramaturg și irlandez
1950: Constantin Lacea, lingvist și filolog român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1875)
1972: Dino Buzzati, prozator, poet, scenograf și pictor italian (n. 1906)
1977: Virgil Gligor, medic veterinar, membru corespondent al Academiei Române (n. 1918)
1979: Barbu Theodorescu, scriitor, istoric, folclorist și editor, exeget al operei lui Nicolae Iorga (n.1905)
1979: Hans Scherfig, scriitor și pictor danez (n. 1905)
1992: Ion Vlad, sculptor francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române. (n. 1920)
1993: Helen Sawyer Hogg, astronom
1994: Frank Hardy, scriitor australian (n. 1917)
2002: Astrid Lindgren, scriitoare suedeză pentru copii (n. 1907)
