28 Ianuarie

1873: Colette, Sidonie Gabrielle Colette, scriitoare franceză, literată, actriță și jurnalistă, nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1948. A scris un articol elogios, în „Le Matin”, despre regina Maria sosită la Conferința de Pace de la Paris  (d. 1954)

Fiică a capitanului Colette şi a Sidoniei Landoys, Sidonie-Gabrielle Colette s-a căsătorit cu scriitorul si importantul critic al epocii, Henri Gauthier-Villars, (cunoscut sub pseudonimul Willy), la vârsta de douăzeci de ani. Acesta din urmă va publica primele lucrări ale soţiei sale sub pseudonimul său, inclusiv celebra serie a carților Claudine (Claudine la şcoală, Claudine în Paris, Claudine căsătorita şi Claudine pleacă).

Colette este cunoscută, mai ales, pentru romanul său Gigi (1944), care a stat la baza filmului din 1958 și a muzicalului, din 1973, cu același nume.

Alte romane ale sale: Hoinara, 1910; Chéri, 1920; Sfârșitul lui Chéri, Duo, 1934.

O mențiune specială pentru Colette: când regina Maria a sosit la Conferința de Pace de la Paris, unde şi-a etalat talentul extraordinar de a trata cu personalitățile celor 5 Mari Puteri (Anglia, Franţa, Statele Unite, Italia, Japonia), jurnalista franceză, Colette, care pe 5 martie 1919 a întâlnit-o înaintea celorlalţi reporteri, scria a doua zi, în „Le Matin”: „Este magnifică!”

Interviul Reginei Maria înaintea participării la Conferința de Pace de la Paris

1600: Papa Clement al IX-lea (d. 1669)

1608: Giovanni Alfonso Borelli, fizician italian (d. 1679)

1768: Frederick al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1839)

1784: George Hamilton-Gordan, conte de Aberdeen, prim ministru al cărui guvern a implicat Marea Britanie în Războiul Crimeei împotriva Rusiei (d. 1860)

1811: Ioan Maiorescu, filolog român (d. 1864)

1841: Henry Morton Stanley, ziarist și explorator britanic (d. 1904)

1853: Jose Marti scriitor, și om politic cubanez, unul dintre organizatorii și conducătorii răscoalei antispaniole (d. 1895)

1874: George G. Moronescu, jurist și om politic, membru de onoare al Academiei Române (d. 1949)

1880: Camil Ressu, pictor, membru al Academiei Române (d. 1962)

1882: Eugen Petit, jurist român (d. 1959)

1884: Auguste Piccard, fizician elvetian

1887: Arthur Rubinstein, pianist și compozitor american de origine poloneză (d. 1982)

Mai mult…

1889: Martha Bibescu, principesă și scriitoare română (d. 1973)

Mai mult…

1892: Ernst Lubitsch, regizor german de film (d. 1947)

1901: Teodor Tatos, pictor și scriitor român (d. 1985)

1909: Vasile Vasilachi, teolog și istoric al culturii român

1912: Jackson Pollock, pictor american (d. 1956)

1927: Jean Antoine Villemin, medic francez

Jean Antoine Villemin este descoperitorul transmisibilitatii tuberculozei, ca rezultat al cercetarilor experimentale pe care le-a facut cunoscute in 1865, dar va fi ignorat pentru moment. El a descoperit că unele bacterii ar putea fi atacate de alte bacterii si a inventat termenul de “antibiotic”.

1931: Lucia Bosé, actriță italiană

1936: Ismail Kadare, scriitor albanez

1936: Alan Alda, actor american

1940: Ion H. Ciubotaru, etnolog, folclorist și eseist român

1943: Florina Cercel, actriță româncă de teatru și film

1944: Susan Howard, actriță americană

1955: Nicolas Sarkozy, politician francez, fost președinte al Franței incepand din 2007

Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai, cunoscut ca Nicolas Sarkozy, (n. 28 ianuarie 1955, Paris) politician francez, fost președinte al Franței și coprinț al Andorei din 16 mai 2007.

Nicolas Sarkozy s-a născut la Paris, in arondismentul17. De profesie avocat, a ocupat functiile de primar la Neuilly-sur-Seine, deputat, purtător de cuvânt al guvernului, ministru de finante, ministru al comunicaţiilor, ministru de interne, ministru al economiei şi finanţelor şi preşedinte al consiliului general de la Hauts-de-Seine. Preşedinte al UMP, Nicolas Sarkozy a câştigat alegerile prezidenţiale din 2007, cu 53.06% din voturi în al doilea tur, împotriva lui Ségolène Royal (PS). A preluat conducerea în calitate de preşedinte al Republicii pe 16 mai 2007.

Sarkozy a fost de două ori ministru de interne al Franței, din 2002 până în 2004 în cabinetul Raffarin, și din 2005 până la 27 martie 2007 în cabinetul de Villepin. Din 28 noiembrie 2004 este președintele partidului neogaullist (de orientare conservatoare) UMP, formațiunea succesoare a partidului RPR, înființat în 1974 de Jacques Chirac.

1966: Marius Dumitrescu, filosof și eseist român

1974: Liviu Apetroaie, poet, publicist, muzeograf literar român

1981: Elijah Wood, actor american

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.