28 Mai

1889: Crearea companiei Michelin, o multinationala cu o cota de piata de 20%, lider mondial in productia de anvelope

 

Michelin, pe numele intreg al companiei-mamă SCA Compagnie Générale des Établissements Michelin, este un producător de anvelope cu sediul in Clermont-Ferrand, în regiunea Auvergne din Franţa. Cele 18 companii ale grupului, din afara Franţei, sunt conduse de un holding, Compagnie Financière Michelin, cu sediul in Granges-Paccot în cantonul Fribourg, Elveţia.

Aceasta este una dintre cele două mari companii producatoare de anvelope din lume, alaturi de Bridgestone. In plus, faţă de marca Michelin, ea detine, de asemenea, mărcile de anvelope BF Goodrich, Kleber, Riken, Kormoran si Uniroyal (în America de Nord). Noua anvelopa, Michelin Energy, a fost introdusa la începutul anilor 1980.

Pe 28 mai 1889, fratii Michelin (Edouard şi André Michelin), au fondat o fabrica de cauciuc Michelin et Cie, în apropiere de Place des Carmes, la Clermont-Ferrand, Franţa, pe un teren de 12 hectare. Cincizeci si două de persoane lucrau în companie. De atunci, sediul social se află în continuare pe acelaşi amplasament.

In 1891, cei doi au ajutat un ciclist englez venit la fabrica, a carui anvelopa (produsa de un anume Dunlop) plesnise si avea nevoie de reparaţii. Anvelopa a fost lipita la janta, şi a fost nevoie de peste trei ore pentru a o repara, fiind apoi lăsata să se usuce peste noapte.

A doua zi, Edouard Michelin a luat bicicleta reparata în curtea fabricii pentru a o testa. După numai câteva sute de metri, anvelopa s-a dezlipit. Cu toate acestea, Édouard a fost entuziasmat de reparatia anvelopei, dupa care el şi fratele său au lucrat la crearea propriei lor versiuni, una care nu trebuia să fie lipita de jantă, creand astfel prima anvelopa detaşabila pentru biciclete. Brevetul de inventie a fost depus pe 18 iunie, iar in 1891, a obtinut primul brevet de invenţie pentru anvelopa detaşabilă. Charles Terront a câştigat cursa Paris-Brest cu o bicicleta echipată cu anvelope Michelin (prima cursa de ciclism din lume de lung parcurs, Paris-Brest-Paris,  1891). In 1899, automobilul electric Buckeye Bullet a depăşit 100 km / h folosind anvelopele Michelin.

In 1892, anvelopele Michelin au fost pentru prima data distribuite în străinătate de distribuitorul de accesorii auto Boyriven si a cunoscut un adevarat succes comercial.

Printre numeroasele invenţii Michelin, pe langa anvelopa detaşabila, se afla anvelopa feroviara «pneurail» (o anvelopă pentru trenurile care ruleaza pe şine) şi tehnologia anvelopelor radiale folosita acum pentru modernele “anvelope verzi” care reduc consumul de combustibil prin rezistenta mai mica la avansarea vehiculelor.

Compania se remarca, de asemenea, prin publicarea unei serii populare de hărţi rutiere Michelin, faimoasele ghiduri de călătorie Michelin, Roşii şi Verzi, ghidul turistic  Green Guide (Ghidul Verde), Red Guide (Ghidul Rosu) cu stelele Michelin care se acorda restaurantelor pentru arta gastronomica (menţionarea si recomandarea restaurantelor gourmet), foile sale de parcurs şi pentru mascota companiei, Bibendum, cunoscuta in limbajul cotidian sub numele de Michelin Man (Omul Michelin), creata in 1898, de pictorul si desenatorul umoristic francez O’Galop (pseudonimul lui Marius Rossillon).

Afisul publicitar infatisand mascota Michelin este insotit de maxima « Nunc est bibendum » (Acum trebuie sa bei), transformata de către autor în slogan publicitar: “Anvelopa Michelin bea obstacolul”.

586 i.e.n.: Nabucodonosor profită de o eclipsă de soare

 Nabucodonosor al II-lea

O eclipsa de soare, prevestită de Tales, a întrerupt o batalie între Mezii (vechii persi, actualii iranieni) regelui Cyaxares cel Mare si Lidienii (populatia din regatul aflat in vestul Asiei Mici, unde este acum Anatolia), regelui Alyattes.

Evenimentul, considerat ca un semn divin, a impus pacea între beligeranţi prin arbitrajul regelui Nabucodonosor al II-lea al Babilonului, aliat al Mezilor. Cyaxares şi Alyattes au luptat până la eclipsa de soare din 28 mai 585, care a îngrozit atât de mult cele două tabere incat au încheiat pace, râul Halys devenind frontieră între cele două regate.

Nabucodonosor a profitat de acesta situatie pentru a ataşa Cilicia, câmpie de pe coastă a Turciei. Constient de creşterea puterii Mezilor, Nabucodonosor al II-lea si-a protejat imperiul prin construirea de ziduri in jurul Babilonului, dintre care Gradinile suspendate sunt considerate de către scriitorii antici una dintre cele şapte minuni ale lumii.

1358: Începe insurecția antifeudală a țărănimii franceze – „Jacqueria” – condusă de Guillaume Cale

1588: Invincibla Armada a ridicat ancora in Lisabona (Portugalia), indreptandu-se spre Canalul Mânecii

 

Invincibila Armada

Invincibila Armada (în limba spaniolă Grande y Felicísima Armada, “flota mare şi cea mai fericita” sau Flota Invincibila) este numele flotei, destinate invaziei armate, lui Filip al II-lea al Spaniei, menita sa transporte soldaţi, muniţii şi alimente, în sprijinul infanteriei spaniole (Tercios) din Flandra, cu misiunea de a cuceri Anglia, în 1588, sub comanda ducelui de Medina Sidonia.

Iniţial, misiunea era prevazuta pentru a o inlatura pe Elisabeta I a Angliei, punand capăt implicării ei în Olanda Spaniola (sudul Olandei) si concurentei maritime în Oceanul Atlantic şi Pacific, vizand inscaunarea Mariei Stuart pe tronul Angliei şi reinscaunarea ei pe tronul Scoţiei.

Flota spaniolă consta din 130 de nave, in special galioane, care transportau 30.000 de oameni, din care aproximativ 20.000 de soldaţi.

 

Ruta Invincibilei Armada

Flota spaniola trebuia sa navigheze din Gravelines (localitate in nordul Frantei) în Flandra (Belgia) şi apoi sa transporte armata, sub comanda ducelui de Parma, peste Canalul Mânecii, spre Anglia. Armada a ajuns şi a ancorat în afara localitatii Gravelines, dar, în timp ce aşteapta sa ia legatura cu armata lui Parma, a fost fortata sa se retraga de un atac al unei nave englezesti. In lupta care a urmat, flota spaniolă a fost nevoita să renunţe la intalnirea planificata. Armada a reuşit să se regrupeze şi să se retragă spre nord, hartuita, de la o anumită distanţă, de flota engleză pana pe coasta de est a Angliei, apoi a decis să se întoarcă în Spania, navigand în jurul Scoţiei şi Irlandei. Conditiile atmosferice nefavorabile si declansarea unor furtuni puternice au impiedicat-o sa-si urmeze palnul. Peste 24 de nave au naufragiat pe coastele Irlandei. Aproape jumatate din cele 130 de nave nu s-au mai întors niciodata în Spania.

Acesta a fost începutul ostilităţilor într-un război în care Spania, în cele din urmă, a reuşit să determine Anglia, slabita, sa ceara pacea şi sa semneze un tratat favorabil intereselor monarhiei hispanice, la Londra (1604). Totusi, această campanie navală este in general considerata o înfrângere a Spaniei, deşi investigaţiile istorice recente dovedesc contrariul. Doar două nave au fost distruse de englezi. Invincibila Armada nu a fost cucerita, deşi a fost parţial distrusa (17%).

Expediţia a fost cea mai mare antrenare de forte a nedeclaratului Război Anglo-Spaniol (1585-1604). In anul următor, Anglia a organizat o campanie de anvergura similară împotriva Spaniei, Expeditia Drake-Norris, cunoscuta, de asemenea, sub numele de Contra Armada din 1589.

Mai mult…

1900: Compania Berliner Gramophone Co. realizeaza afisul comercial prezentand un câine ascultand vocea stăpânului său

1937: Arthur Neville Chamberlain devine prim-ministru al Angliei

 

Chamberlain a fost un politician britanic, membru al Partidului Conservator şi prim-ministru al Regatului Unit, din mai 1937 şi pana in mai 1940. Este cel mai bine cunoscut pentru politica sa externă de conciliere, care s-a tradus în special prin semnarea Acordului de la München din 1938, cedand Germaniei regiunea sudetă a Cehoslovaciei. Când Adolf Hitler si-a continuat politica de agresiune prin invadarea Poloniei, Marea Britanie a declarat razboi Germaniei naziste, pe 3 septembrie 1939, Chamberlain conducand ţara în primele opt luni ale celui de-al Doilea Război Mondial.

In mai 1937, Stanley Baldwin demisionează şi Chamberlain devine prim-ministru. Mandatul său a fost marcat de problema atitudinii de adoptat vis-à-vis de agresivitatea in crestere a Germaniei, şi alegerile sale la Munchen au fost aprobate de majoritatea britanicilor din acea vreme. Cand Hitler si-a continuat politica de agresiune, culminand cu anexarea Cehoslovaciei, in martie 1939, Chamberlain a promis să apere independenţa Poloniei, garantand-o in mod oficial pe 31 martie 1939, dacă acesta ar fi atacata, declanşând războiul între Marea Britanie şi Germania, în 1939.

Chamberlain a demisionat pe 10 mai 1940, după eşecul campaniei britanice, cand Aliatii au fost fortati sa se retraga din Norvegia: el considera că este esenţial sa fie creat un guvern de uniune naţională, dar nici laburistii, nici liberalii nu doreau sa se alature unui guvern sub conducerea sa. Winston Churchill a devenit succesorul sau. Chamberlain si-a păstrat o bună reputaţie în Parlament, în special în rândul conservatorilor. A detinut un rol important în cabinetul de război al lui Churchill, pe care l-a condus in timpul absenţelor noului prim-ministru, până când boala l-a forţat să demisioneze, în luna octombrie. A murit o lună mai târziu si la sase luni dupa demisia din postul de prim-ministru.

Neville Chamberlain rămâne o figură controversată în rândul istoricilor: buna sa reputaţie a avut de suferit din cauza unor lucrari precum Guilty Men (Barbati vinovati), publicata în timpul vieţii sale, in iulie 1940, care ii atribuie responsabilitatea Acordului de München, acuzandu-l ca nu a stiut să-si pregătească ţara de război. Istoricii din generaţia următoare l-au prezentat in acelasi mod, avand puncte de vedere similare, influenţati de memoriile de război ale lui Churchill (The Gathering Storm). Chamberlain şi politicile sale au fost priviti din perspective mai favorabile de istoricii mai tineri, mai ales după deschiderea arhivelor guvernamentale, în conformitate cu The Thirty Year Rule.

1940: Al Doilea Război Mondial: Belgia se predă Germaniei, armata belgiana capituleaza

Regele Belgiei, Leopold al III-lea, aflat la comanda trupelor belgiene, accepta capitularea, predandu-se Germaniei, rămânând prizonier în timpul războiului. Soldaţii nu s-au predat imediat şi au permis britanicilor sa se reimbarce la Dunkerque, fără pierderi prea mari. Miniştrii belgieni au plecat în exil în Franţa şi apoi la Londra. Germanii au instituit munca forţată în 1942.

1948: Printr-un decret al guvernului Petru Groza, Regelui Mihai și membrilor familiei regale li s-a retras cetățenia română

1957: Fondarea organizaţiei National Academy of Recording Arts and Sciences (Academia Naţionala de Inregistrare a Artelor şi Ştiinţelor), care atribuie in fiecare an, in Statele Unite ale Americii, premiile Grammy, pentru toate categoriile de muzică

 National Academy of Recording Arts and Sciences

Intrarea in Muzeul Grammy

The Recording Academy (Academia de Inregistrare), cunoscuta sub numele de National Academy of Recording Arts and Sciences sau NARAS, este o organizaţie din SUA, formata din muzicieni, producători, ingineri de înregistrare şi alti profesionişti de înregistrare, dedicati imbunătăţirii calităţii condiţiilor de viaţă şi culturale in domeniul muzicii, şi din factorii sai de decizie. Academia de Inregistrare are sediul în Santa Monica, iar preşedintele actual al Academiei este Neil Portnow.

Premiul Grammy

The Recording Academy si-a început activitatea în 1957, fiind renumita pentru Premiile Grammy pe care le acorda. In 1997, The Recording Academy a lansat Academia Latină de Inregistrare a Artelor si Stiintelor (The Latin Academy of Recording Arts & Sciences, Inc. ) care acorda Premiile Latin Grammy.

1959: Zbor biologic: două maimuţe trimise în spaţiu

 

“Able” şi “Baker”

Trimiterea animalelor în spaţiu a servit iniţial doar pentru a testa supravieţuirea in timpul zborului spatial, înainte de a fi încercate misiuni spaţiale cu echipaj uman. Mai târziu, animalele au fost, de asemenea, transportate cu avionul pentru a investiga diverse procese biologice şi efectele pe care microgravitatia şi zborul in spaţiu le-ar putea avea asupra lor. Şase programe spaţiale naţionale au testat efectele calatoriei animalelor în spaţiu: Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii, Franţa, China, Japonia şi Iran.

In 1959, la bordul IRBM Jupiter AM-18, au fost îmbarcate o maimuţa Rhesus de 3,2 kg, poreclita “Able”, si o maimuta veverita din America de Sud de 310 g, cunoscuta sub numele de “Baker”. Maimutele au fost plasate în focosul rachetei şi trimise la o altitudine de 579 km, la o distanţă de 2,700 km in largul bazei Cape Canaveral. Acestea au rezistat la o acceleratie de 38 de ori mai mare decat gravitatia normală şi au rămas in stare de imponderabilitate timp de aproximativ 9 minute. De asemenea, au rezistat la o viteză mai mare de 10 000 de km / h (4.5 km / s) pe parcursul celor 16 de minute de zbor.

Intoarcerea lui Able si Baker

După amerizare, focosul lui Jupiter, care le transporta pe “Able” şi “Baker”, a fost recuperat din mare de USS Kiowa ATF-72. Maimutele au supravieţuit zborului, dar, dupa patru zile, “Able”, a murit in urma anesteziei din timpul unei interventii chirurgicale pentru eliminarea unui electrod medical. “Baker” a murit pe 29 noiembrie 1984 la “Alabama Space and Rocket Center” din Huntsville, Alabama. “Able” şi “Baker” au fost doar două dintre numeroasele maimuţe care au fost trimise în spaţiu.

1961: A fost fondată organizația „Amnesty International“, organizaţie pentru apărarea drepturilor omului, preocupările acesteia fiind axate strict pe problemele persoanelor din penitenciare

 

  Peter Benenson

Peter Benenson, un avocat britanic, specialist in drept internaţional, în vârstă de aproximativ patruzeci de ani, a dat peste un articol semnalând condamnarea a doi studenţi portughezi la şapte ani de închisoare pentru rostirea unui toast pentru libertate într-un restaurant din Lisabona. Acest articol l-a socat, spunandu-si ca singura modalitate de a face lucrurile sa se schimbe este sa lanseze o largă mişcare internaţionala care sa militeze pentru drepturile prizonierilor de opinie. Impreuna cu cativa avocaţi din Londra, a fondat o organizaţie numită “Justiţie”, punand bazele organizatiei pentru apărarea drepturilor omului, Amnesty International.

 

The Observer

Pe 28 mai 1961, într-un articol publicat pe prima pagină a ziarului The Observer, Peter Benenson scria: “Nu trece o zi fără ca, deschizand jurnalul, să nu aflăm că un om, undeva în lume, a fost închis, torturat sau executat din cauza faptului ca opiniile sale sau religia sa nu sunt pe placul guvernului său … “.

1964: A fost creată Organizația pentru Eliberarea Palestinei (Ierusalim, 28 mai – 2 iunie 1964)

1968: A fost rejudecat „Procesul Pătrășcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toți membrii „lotului Pătrășcanu”, iar Lucrețiu Pătrășcanu a fost declarat erou național

1971: A fost lansată stația interplanetară sovietică „Marte-3“; a devenit satelit artificial al acestei planete la 2.XII.1971 și a depus pe suprafața ei primul agregat automat care a comunicat date științifice din mediul marțian

1977: A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani și replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialiști români

1982: Orient Express isi reia cursele după o absenţă de cinci ani

Legendarul tren, Orient Express, celebrat de Agatha Christie intr-unul din romanele sale,  revine pe sine pentru călătoria de 26 de ore pe continentul european.

  Venetia-Simplon-Orient-Express

Orient Express este un tren de lux care, din 1883, a asigurat legătura între Paris (Gara Paris-Est), Viena şi Istanbul, servind mai multe capitale europene. In anii 1920, cu artişti-decoratori precum Prou sau René Lalique, stilul “Orient Express” a atins apogeul. După mai multe schimbări de traseu, războaie şi, în final, reducerea continuă a prestigiului său în timpul Războiului Rece, serviciul regulat spre Istanbul şi Atena, a încetat în 1977, depăşit de slăbiciunea vitezei sale comerciale (abia 55 km/k), din cauza interminabilelor opriri vamale in ţările comuniste traversate, precum şi starii precare a reţelelor acestora, a fost afectat de concurenţa în creştere a avionului.

Venetia-Simplon-Orient-Express

 Cabina de zi si de noapte

Incepand din 1982, un nou tren de lux regulat, oferit de către o companie privată, Veneţia Simplon-Orient-Express, a preluat ruta Boulogne-sur-Mer (acum Calais) – Paris – Venetia, prin Innsbruck sau Viena, uneori cu o extensie spre Istanbul.

Numele Orient Express, a rămas totusi proprietatea SNCF (Société nationale des chemins de fer français), orice companie privata trebuind sa utilizeze un alt nume (precum Venetia-Simplon-Orient-Express). Paris-Viena a circulat sub numele de Orient Express până în 2009, data de la care exploatarea sa prin SNCF a fost suspendata. Acest grup a rascumpărat pentru grupul Accor cele şapte maşini de la Pullman Orient Express, restaurate de către Compania vagoanelor de dormit, pentru a le integra în convoaiele societatii Train-Expo sau pentru a le oferi spre inchiriere companiilor sau persoanelor fizice. Din cauza crizei economice, utilizarea lor în calatoriile de o noapte, oferite anterior, nu mai este considerată viabilă în acest moment.

Venice Simplon-Orient-Express este acum considerata singura cursa Orient-Express veritabila.

***

Accor: grup hotelier francez, cu sediul la Paris, primul operator hotelier mondial, care operează în peste 91 de ţări. Pe 31 decembrie 2011, Accor dispunea de 4 426 hoteluri şi 145 000 de angajaţi pe cele cinci continente. Capacitatea sa totală, in numărul de camere, în 2011, era de 531 714 de camere, din care 26% erau localizate în Franţa, 25% în Europa (cu excepţia Franţei), 21% în America de Nord şi 17% în Asia Pacific.

Anterior, grupul cuprindea ramura hoteliera (Accor Hospitality – ale cărei activităţi constituie în prezent afacerile de bază ale grupului) şi o sucursală (Accor Services). Accor Services a vândut tichete de servicii (vouchere) la peste 430.000 de companii şi instituţii şi la 30 de milioane de utilizatori din 40 de ţări. Incepand din 2010, grupul s-a reorientat catre o activitate 100% hoteliera: s-a separat de serviciile  sale de ticketing (Accor Services activeaza in prezent sub numele Edenred) şi alte activităţi (revânzarea de catering Lenôtre şi participatiile sale în grupul Lucien Barriere), si dezvolta brandurile sale hoteliere variind de la clasa economic la cea de lux.

1987: Celebrul zbor al unui avion Cessna, pilotat de cetățeanul vest-german, Mathias Rust, care a violat spațiul aerian al URSS, a aterizat în Piața Roșie

 

După ce si-a modificat, în primăvara anului 1987, avionul Cessna 172, prin adăugarea de rezervoare de combustibil în locul scaunelor de pasageri, Mathias Rust a pornit de la un aeroclub din apropiere de Hamburg, pe 14 mai 1987 pentru un periplu scandinav care l-a  condus în Islanda, Norvegia, Finlanda şi Suedia.

 

Traiectoria avionului Cessna

Avionul Cessna a aterizat in Piata Rosie

Pe 28 mai, a zburat la Helsinki, în Finlanda, la 12 h 30 min si, deviind de la planul sau de zbor, a pătruns în URSS, la mica altitudine. La 19 h 24 min, după 800 km de survol al teritoriului sovietic, s-a indreptat spre Piaţa Roşie din Moscova, şi după două bucle, a aterizat fara incidente lângă zidul Kremlinului, in fata ochilor uimiti ai populaţiei, turiştilor şi autorităţilor. Scopul lui Mathias Rust era de a promova prin gestul sau pacea în lume.

1992: A fost semnat, la București, Tratatul româno–american pentru încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor

1995: Orașul rus Neftegorsk este lovit de un cutremur de 7,6 grade pe scara Richter; peste 2.000 victime, reprezentând 2/3 din totalul populației

1997: Linda Finch finalizeaza inconjurul lumii

 

Sfârşitul turului lumii realizat de aviatoarea Linda Finch, care a sosit în Oakland, California, după 72 de zile şi aproximativ 44 240 km, prin Brazilia, Africa, India, Australia şi Hawaii, pentru a reveni apoi în California.

Plecarea a avut loc pe 17 mai, din Oakland, California, a parcurs 26 004 de mile marine si a facut 34 de escale în 18 ţări din şase continente.

Amelia Earhart a dispărut cu 60 de ani în urmă, în timp ce încerca sa obţina aceeaşi performanta.

1998: Oficialitățile militare din Pakistan au efectuat primele teste cu arme nucleare

1999: Scandalul dioxinei. Descoperirea unor animale contaminate cu dioxină și vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume.

2003: Prometea, primul cal clonat

Pe 28 mai, în Italia, a vazut lumina zilei un mânz foarte special: Prometea, primul cal clonat. Acest experiment s-a petrecut la şapte ani după primul animal clonat, oaia Dolly.

Din cei 841 de embrioni iniţiali, doar Prometea trebuia sa se nască, după o gestaţie de 336 de zile, fără a prezenta anomalii.

Toate aceste experimente au aratat faptul ca o clonare a masculilor, este, în general, mai delicata decat cea a femelelor. Mai mult, din motive inca necunoscute, doar 5-10% din ouăle produse şi reimplantate la mama-surogat produc clone viabile sau aparent sănătoase.

2006: Papa Benedict al XVI-lea, de origine germana, vizitează lagărul nazist de la Auschwitz

Papa Benedict al XVI-lea a intrat în fostul lagăr nazist de la Auschwitz, trecand singur poarta deasupra careia se afla inscripţia “Arbeit macht frei” (Munca te face liber), urmat de un grup de cardinali şi episcopi. A ajuns la Zidul executiilor, in sunetul clopotelor unei biserici si, cu o expresie grava, uşor ciufulit de vânt, a inceput sa se roage singur în locul unde au fost  executati mii de prizonieri, inainte de aprinde o lumanare. Apoi, a salutat pe fiecare dintre cei 32 de supravieţuitori, reprezentând grupurile deportaţilor şi a celor ucişi în lagăr.

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.