Comemorari 29 decembrie
1926: Rainer Maria Rilke, poet german (n. 1875)
Autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.
Rainer Maria Rilke s-a născut la Praga în 1875. Părinții lui îl destinaseră unei cariere militare, dar la vârsta de 16 ani, nu a fost acceptat de școala militară unde îl înscrisese tatăl său, din cauza unei incapacități fizice. Apoi s-a angajat în jurnalism. La 20 de ani, și-a reluat studiile, a obținut bacalaureatul, apoi a început să studieze arta, literatura și filosofia.
În 1897, la München, cunoscut-o pe Lou Andreas-Salomé, o femeie căsătorită. În ciuda diferenței de vârstă (era cu treisprezece ani mai mare decât el), Rainer Maria Rilke a dezvoltat o dragoste profundă pentru ea. Această relație s-a transformă treptat într-o prietenie de durată. Rainer, Lou și soțul ei au călătorit împreună în Italia și apoi în Rusia, unde l-au cunoscut pe Lev Tolstoi.
În 1901, Rainer Maria Rilke s-a căsătorit cu sculptorița Clara Westhoff. În anul următor căsătoriei lor, Clara a dat naștere unei fetițe, dar apoi cuplul s-a separat. Rainer Maria Rilke a petrecut apoi trei ani călătorind în Europa și Africa de Nord. În acest moment a început să compună poezie. De asemenea, a scris celebra sa lucrare Scrisori către un tânăr poet, din 1903 până în 1908.
În 1910, a cunoscut-o pe prințesa Marie von Thurn und Taxis care a devenit protectoarea sa. A compus cel mai faimos roman al său, Însemnările lui Malte Laurids Brigge, apoi o colecție de poezii, Elegiile duineze.
A fost mobilizat pentru scurt timp în Primul Război Mondial. În 1919, s-a mutat în Elveția și a început să scrie poezii în limba franceză. A devenit iubitul lui Baladine Klossowska, mama pictorului Balthus, pe atunci adolescent. Rainer Maria Rilke a descoperit foarte devreme talentul tânărului și l-a încurajat. A murit câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani, de leucemie. O mare parte din lucrările sale au fost publicate postum, inclusiv Poezii franceze.
1170: Thomas Becket, arhiepiscop englez, intre 1162 si 1170, asasinat (n. 1118)
Thomas Becket, cancelar și arhiepiscop de Canterbury, din secolul al XII-lea, al cărui asasinat a dus la canonizarea sa.
Thomas Becket s-a născut în jurul anului 1120, fiind fiul unui prosper comerciant londonez. A fost bine educat și a devenit curând reprezentantul lui Theobald, arhiepiscopul de Canterbury, care l-a trimis în mai multe misiuni la Roma. Talentele lui Becket au fost remarcate de Henric al II-lea, care l-a numit cancelar și cei doi au devenit prieteni apropiați. Când Theobald a murit în 1161, Henric l-a numit pe Becket arhiepiscop.
Deși numit in aceasta functie chiar de rege, vechiul său prieten, Thomas Becket s-a transformat dintr-un curtean iubitor de plăceri într-un cleric serios, îmbrăcat simplu.
Prietenia regelui și a arhiepiscopului său a devenit tensionată atunci când a început să se prefigureze foarte clar că Becket va apăra de acum înainte Biserica în dezacordurile sale cu regele.
Becket s-a înstrăinat de rege atunci când a început să opuna o rezistenta intransigenta Constituţiilor de la Clarendon cu privire la drepturile şi privilegiile Bisericii. Acestea, prevedeau reducerea puterii Bisericii şi dependenta fata de puterea regala.
În 1164, realizând amploarea nemulțumirii lui Henric, Becket a fugit în exil în Franța și a rămas în exil mai mulți ani. După exilul în Franţa şi o serie de excomunicări împotriva preoţilor care nu il sustineau, Thomas Becket a avut permisiunea sa se înapoieze în Anglia. S-a întors în 1170.
Pe 29 decembrie 1170, patru cavaleri, crezând că regele dorea ca Becket să nu-i mai stea în cale, l-au înfruntat și l-au ucis pe Becket în Catedrala din Canterbury. Astfel, arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, a fost ucis chiar în catedrala sa de către patru cavaleri anglo-normanzi, fideli sustinatori ai lui Henric al II-lea Plantagenet. Deşi acestia au actionat fara ordin regal, se spune că au luat această iniţiativă după ce Henric al II-lea ar fi spus la manie fraza: “Chiar nu exista nimeni care sa ma scape de acest cleric arogant?”
Acest asasinat a provocat mânia Bisericii şi a credincioşilor, forţându-l pe Henric al II-lea la penitenţă publica. Thomas Becket va fi sanctificat trei ani mai tarziu, in 1173, iar altarul său din Catedrala Canterbury a devenit un punct important pentru pelerinaj.
1825: Jacques-Louis David, unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului neoclasic, pictorul de curte al Împăratului Napoleon I (n. 1748)
După ce va fi încoronat împărat, Napoleon îi va încredința funcția de artist oficial al regimului. În anul 1803, îl decorează cu “Legiunea de Onoare”, iar în decembrie 1804, îl numește primul pictor al curții imperiale. Artistul își începe cariera de la curte cu imortalizarea festivității de încoronare a lui Napoleon. Încă de la prima ședință în care Bonaparte i-a pozat artistului, David a recunoscut în acesta un idol și în perioada de existență a Imperiului, David a fost apologetul acestuia.
După înfrângerea de la Waterloo din 1815, pleacă din țară. Reușește să emigreze în Belgia și chiar și atunci când Franța este gata să-l primească, refuză să se mai întoarcă. Ultimii 10 ani îi petrece la Bruxelles. Într-o seara din februarie 1824, pe când ieșea de la teatru, este lovit de o trăsură. Nu își va mai reveni niciodată pe deplin. Moare pe 29 decembrie 1825.
1916: Grigori Rasputin, călugăr rus (n. 1869)
1924: Carl Spitteler, scriitor elvețian, laureat al Premiului Nobel (n. 1845)
1933: Ion G.Duca, prim-ministru al României (n. 1879)
1937: Constantin Miculescu, fizician român (n. 1863)
1986: Andrei Tarkovsky, regizor, actor și scriitor rus. Unul dintre cei mai influenti cineaști ai erei sovietice și al întregii istorii a cinematografiei. (n. 1932)
1989: Hermann Oberth, fizician roman de etnie germana
Hermann Oberth s-a născut pe 25 iunie 1894 la Sibiu (Hermannstadt) si a fost specialist în astronautică, considerat alaturi de rusul Konstantin Tsiolkovsky şi americanul Robert Goddard, drept unul dintre părinţii fondatori ai zborului spatial.