Aniversari

29 martie

1895: Ernst Jünger, scriitor german (d. 1998)

Ernst Jünger a fost un autor german, soldat cu multe decorații primite, filozof și entomolog, care a devenit cunoscut public pentru memoriile sale din Primul Război Mondial, În furtuni de oțel.

Fiul unui om de afaceri și chimist de succes, Jünger s-a răzvrătit împotriva unei educații de oameni înstăriți și a căutat aventura în mișcarea de tineret germană Wandervogel, înainte de a fugi pentru a servi pentru scurt timp în Legiunea Străină Franceză.

Tânăr, Ernst Jünger avea un temperament turbulent și exaltat. Pasionat de literatură, visător, aspira la aventură. Jünger s-a alăturat Legiunii Străine Franceze din Verdun în 1913, dar tatăl său l-a adus înapoi în Germania, scăpându-l de urmărire penală pentru acest act ilegal. Dezamăgit de această experiență, a încercat să plece în Maroc cu unul dintre camarazii săi, dar a fost luat prizonier la Sidi Bel Abbès. Jünger va consacra o poveste acestui episod din viața sa în Jocuri Africane, 1936. Va exprima, de asemenea, fascinația și repulsia pe care i le-a inspirat războiul în romanele În furtuni de oțel, 1920 și Foc și sânge, 1925.

În 1914 s-a oferit voluntar pentru armata germană la izbucnirea Primului Război Mondial și a servit ca ofițer pe frontul de vest pe tot parcursul conflictului. Ca soldat, Jünger s-a remarcat prin curajul său: a fost rănit de cel puțin șapte ori, iar în 1918 i s-a acordat medalia Pour le Mérite, cea mai înaltă decorație militară a Germaniei.

Jünger a scris împotriva valorilor liberale, a democrației și a Republicii de la Weimar, dar a respins avansurile naziștilor în ascensiune la putere. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Jünger a servit drept căpitan de armată în Parisul ocupat, dar până în 1943 s-a întors hotărât împotriva totalitarismului nazist și a obiectivului său de cucerire a lumii, o schimbare manifestată în lucrarea sa „Der Friede” (Pacea). Jünger a fost demis din armată în 1944, după ce a fost implicat indirect cu colegi ofițeri care complotiseră să-l asasineze pe Hitler. Câteva luni mai târziu, fiul său a murit în luptă în Italia, după ce a fost condamnat la un batalion penal din motive politice.

Odată încheiat războiul, a călătorit prin Europa și America și s-a dedicat entomologiei (ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor).

Întors în Germania, s-a stabilit la Berlin devenind de acum înainte jurnalist politic. A frecventat apoi cercurile național-revoluționare.

După război, Jünger a fost tratat cu o oarecare suspiciune ca un posibil coleg de călătorie al naziștilor. În etapele ulterioare ale Războiului Rece, scrierile sale neortodoxe despre impactul materialismului în societatea modernă au fost considerate mai degrabă conservatoare decât naționalist radicale, iar lucrările sale filozofice au ajuns să fie foarte apreciate în cercurile germane.

În 1939, a publicat Pe falezele de marmură un rechizitoriu împotriva partidului nazist. Cu toate acestea, la sfârșitul războiului, primele sale texte i-au adus acuzații cu privire la influența sa asupra ascensiunii național-socialismului. Jünger a fost însă o victimă a Gestapo-ului în timp ce număra printre prietenii săi, membri ai partidului nazist.

Definindu-se apropiat de anarhiști, s-a mutat la Wilflingen unde a continuat să publice înainte de a muri la aproape 103 ani.

Jünger și-a încheiat viața ca o figură literară onorată, deși criticii au continuat să-l acuze de glorificarea războiului ca experiență transcendentală în unele dintre lucrările sale timpurii. A fost un militarist înflăcărat și una dintre cele mai complexe și contradictorii figuri din literatura germană a secolului XX.

1727: Jean Georges Navarre, coregraf și novator în arta dansului

1790: John Tyler, al 10-lea președinte al Statelor Unite (d. 1862)

1815: Costache Caragiale, dramaturg și actor român, primul director al Teatrului Național din Craiova (d. 1877)

1899: Lavrenti Beria, șeful NKVD-ului, serviciul de represiuni politice din vremea lui Stalin (d. 1953)

1902: Marcel Aymé, dramaturg francez (d. 1967)

1908: Virgil Carianopol, poet român (d. 1984)

1909: Florian Onitza, astrolog român din diasporă (SUA)

1912: Caius Iacob, matematician român, membru al Academiei Române, al Societății Matematice Franceze (d. 1992)

S-a născut la Arad. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţia matematici, la Bucureşti, şi s-a specializat la Paris în mecanica fluidelor. A  fost profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti.

A adus contribuţii în domeniile mecanicii fluidelor, analizei matematice şi s-a preocupat în special de mişcările plane ale fluidelor incompresibile, de mişcările la mari viteze subsonice şi supersonice, de soluţiile aproximative în dinamica gazelor, precum şi de problema de limită din teoria potenţialului.

Membru al Academiei de Ştiinţe din Paris, al Societăţii Franceze de Matematică, membru al Academiei Române (1963) şi preşedinte al secţiei sale de ştiinţe matematice (1979–1992).

Lucrări: Introducere matematică în mecanica fluidelor (1952); Mecanica teoretică, 1971; Matematici clasice şi moderne, 3  vol., 1978–1979.

1927: John Robert Vane, biochimist englez, laureat al Premiului Nobel (d. 2004)

1941: Constanța Buzea, poetă română

1941: Violeta Andrei, actriță româncă

1941: Joseph Taylor, fizician american

1942: Valer Dellakeza, actor român

1943: John Major, politician britanic

1943: Vangelis (Evangelos Odysseas Papathanassiou), compozitor grec

1947: Viorel Sergovici, operator și regizor TV român

1952: Teofilo Stevenson, pugilist cubanez

1954: Augustin Zegrean, politician român

1957: Christopher Lambert, actor american

1962: Dan Bittman, cântăreț român (Holograf)

1965: Elle MacPhearson, actriță și top model australian

1965: Eugen Ilina, pictor român