Comemorari 29 noiembrie
1516: Giovanni Bellini, pictor venețian (n. cca. 1430)
Giovanni Bellini, unul dintre ultimii reprezentanţi ai goticului curtenesc italian și precursor al artei renascentiste, va marca într-un mod decisiv pictura venețiană. Giovanni a transformat Veneția într-un centru renascentist care rivaliza cu Florența și Roma. A fost un maestru al picturii timpurii în ulei. Inițial, pictor religios, a excelat prin portrete, precum Dogele Leonardo Loredan, 1501.
Giovanni Bellini, numit Giambellino, iar în venețiană, Zambellin, cca. 1430 (între 1425 și 1433 – 29 nov. 1516, pictor italian al Renașterii, considerat precursorul școlii venețiene, a cărui operă marchează ruptura definitivă cu stilul gotic, prin atașamentul său la rigoarea geometrică, prin picturi care șterg diferența dintre lumea sacră și cea laică.
Fiul sau poate fratele lui Iacopo Bellini (1400-1470), Giovanni Bellini întruchipează cu un talent extraordinar spiritul Renașterii italiene, dar întotdeauna într-un mod adaptat tradițiilor și gusturilor mediului local.
Giovanni Bellini s-a născut la Veneția, un oraș în care și-a dezvăluit treptat arta, în cele din urmă fiind recunoscut ca fiind cel mai mare din familia Bellini.
Data nașterii lui Giovanni Bellini a fost mult timp subiectul controverselor în rândul istoricilor de artă, estimările variind între 1425 și 1440. Interpretarea celor câteva documente a indicat faptul că Giovanni era fiul lui Jacopo și fratele lui Gentile Bellini. Cu toate acestea, în 2013, Daniel W. Maze, revenind la rădăcinile sale, a prezentat ipoteza că Giovanni nu era fiul, ci fratele vitreg al lui Jacopo Bellini, fiul lui Nicolo Bellini și, prin urmare, unchiul lui Gentile. Noua interpretare a unui act notarial din 1440 confirmă ipoteza sa. Potrivit acestuia, Giovanni s-ar fi născut între 1425 și 1428 și ar fi fost adoptat de fratele său vitreg, Jacopo.
Ucenicia
Giovanni a învățat pictura în atelierul lui Jacopo. Ulterior, a făcut cunoștință cu mediul învățat și inovator din Padova, prin cumnatul său Andrea Mantegna, care s-a căsătorit cu sora sa Nicolosia Bellini în 1453 și a cărui artă avea să-i lase o impresie profundă.
Treptat, coloritul lui Giovanni devine mai profund, mai omogen și joacă deja un rol important în reprezentarea reliefului. Transpare mai multă umanitate în sentimentele exprimate, tandrețe, bucurie sau durere. Natura este reprezentată și ea, iar adesea compozițiile se remarcă pe fundalul peisajului, unde poate fi recunoscut peisajul rural sau colinele Veneției.
Primele lucrări erau mici panouri pictate când avea doar 21 de ani, precum Pietà, care grupează, conform unei teme frecvente la familia Bellini, figurile Fecioarei, ale Sfântului Ioan Evanghelistul și ale lui Hristos la Mormânt. Schimbarea la Față și Hristos pe Muntele Măslinilor pot fi datate în același an. La vârsta de 31 de ani, Giovanni a început să multiplice variațiile pe o temă pe care nu va înceta niciodată să o exploateze: cea a Fecioarei și Pruncului.
Maturitatea
După ce s-a făcut cunoscut prin aceste lucrări, la 36 de ani i s-a încredințat o lucrare mai ambițioasă. Astfel, polipticul (pictură alcătuită din mai multe panouri articulate care cuprind fiecare câte o scenă a compoziției de ansamblu) Sfântului Vincent Ferrier este una dintre marile întreprinderi picturale ale lui Giovanni.
Polipticul Sfântului Vincent Ferrier (dominican spaniol), 1464, în nouă panouri, Bazilica Santi Giovanni e Paolo, de Giovanni Bellini
Între 1470 și 1475, Bellini a trebuit să meargă la Rimini pentru a picta Altarul Sfântului Francisc, ceea ce a marcat o cotitură majoră în cariera sa. Anii următori îi vor oferi lui Bellini dezvoltarea deplină a mijloacelor sale. Această perioadă a fost una a echilibrului dintre formă și culori, unele mai frumoase decât celelalte.
Se simte un climat spiritual și o anumită poezie emană din peisaj. Importanța acestuia este primordială în mai multe panouri pictate între 46 și 56 de ani, precum Sfântul Francisc primind stigmatele și luminoasa Schimbare la față.
Marile altare
În jurul anului 1480 și pentru o perioadă de 10 ani, Bellini a pictat două dintre altarele sale mari pentru bisericile venețiene. De exemplu, Altarul din San Giobbe reprezintă șase figuri de sfinți care încadrează o Madonă cu Pruncul așezată pe un tron la baza căruia cântă trei îngeri muzicieni.
În același an, Bellini abordează tema venețiană a conversației sacre cu Madona din Frari, încă prezentă la locul său în Biserica Frari din Veneția, și în care se află și lucrarea Adormirea a lui Tizian.
Tripticul Frari, Giovanni Bellini
Spre sfârșitul secolului, clientela lui Bellini i-a cerut să picteze numeroase Madone de format mic. Tema conversației sacre revine în mai multe picturi.
Cea mai frumoasă dintre picturile sale, Madonna şi sfinţii, datează din anul 1488.
Madona și sfinții, Giovanni Bellini
Aici se regăsește stilul propriu al lui Bellini, acea lumină atât de specială, acea redare minuțioasă a fundalului și acel sentiment uman, prea adesea absent din compoziţiile toscane. Se pot admira culorile strălucitoare care caracterizează Şcoala veneţiană.
Contactul cu generația tânără (Giorgione și Titian)
Neagreând ideea de a relua formulele care îi garantaseră succesul, Bellini a știut să-și reînnoiască inspirația și limbajul, profitând de contactele sale cu tineri pictori precum Giorgione și Tițian. Astfel, Botezul lui Hristos unește mai mult chipurile și peisajele, iar tonurile calde predomină.
În 1513 Giovanni Bellini a semnat lucrarea Sfântul Ieronim citind cu Sfântul Cristofor și Sfântul Ludovic de Toulouse (Biserica San Giovanni Grisostomo, Veneția), în care se observă influența lui Tițian ca și în Beția lui Noe.
Anul următor, Bellini abordează tărâmul mitologic cu Sărbătoarea Zeilor, pe care Titian l-a refăcut ulterior.
Unele dintre cele mai frumoase portrete ale sale aparțin ultimilor ani ai pictorului, precum cel al Dogelui de la Veneția, Leonardo Loredano și presupusului Pietro de la Hampton Court.
Portretul Dogelui Leonardo Loredano, Giovanni Bellini
Este posibil ca Bellini să nu fi revoluționat tehnica picturală, dar impactul operei sale este capital. Altor pictori venețieni, le- a predat dezvoltarea formei, resursele culorii în sensul coloritului, gustul pentru natură și expresia sentimentului. În atelierul său, s-au antrenat mulți ucenici, dintre care unii vor lucra pe în afara Veneției. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, mulți pictori erau încă atrași de stilul său.
Doi dintre elevii săi, Giorgione (1477-1510) şi mai ales Tițian (1485? -1576) vor deveni la fel de celebri ca și maestrul lor.
741: Papa Grigore al III-lea
1268: Papa Clement al IV-lea
1314: Regele Filip al IV-lea al Franței (n. 1268)
1378: Carol al IV-lea, Împărat Roman (n. 1316)
1759: Nicolaus I Bernoulli, matematician elvețian (n. 1687)
1780: Maria Tereza, împărăteasă habsburgică (1740-1780), regină a Ungariei (1741-1780) și Boemiei (1743-1780) (n. 1717)
1852: Nicolae Bălcescu, istoric român și reprezentanți ai mișcării pașoptiste (n. 1819)
1872: Horace Greeley, editor, care în 1841 a fondat cotidianul New York Tribune
1924: Giacomo Puccini, compozitor italian (n. 1858)
Giacomo Puccini, compozitor italian de muzica de opera, născut pe 22 decembrie 1858. Este considerat unul dintre cei mai mari compozitori de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Opere: Tosca, Boema, Madame Butterfly, Manon Lescaut, La fanciulla del West, Turandot (neterminată). A murit la Bruxelles din cauza un stop cardiac datorat unui cancer la gat, la varsta de 65 de ani.
1974: Ion Nestor, arheolog și istoric al antichității, academician român (n. 1905)
1981: Natalie Wood, actrita americana
Actrita americana Natalie Wood, în vârstă de 43 de ani, s-a înecat în apropiere de coasta californiana. Circumstanţele morţii sale rămân neclare. Wood se afla pe iahtul Splendor, impreuna cu Robert Wagner, soţul ei, actorul Christopher Walken şi căpitanul vasului, dar marturiile celor audiati nu concorda in toate punctele. Unii martori au auzit-o strigand dupa ajutor dupa ce a căzut în apă, dar Walken şi Wagner au susţinut contrariul. Oficial, moartea sa a fost declarată accidentală, dar rezultatele autopsiei nu au fost dirijate în direcţia ce se impunea ca urmare a descoperirii de urme suspecte pe corp şi de ingerarea de substanţe toxice.
Nascuta in San Francisco, din părinţi de origine rusa, Natasha Gurdin si-a început cariera la vârsta de 4 ani, in filmul Tomorrow is Forever. Rolul Mariei, din filmul West Side Story (Poveste din Cartierul de Vest), i-a adus consacrarea. Actrita de cinema si de televiziune, a primit mai multe nominalizari la Oscar si o nominalizare pentru un Premiu Emmy, pentru rolul său în Pisica pe acoperisul fierbinte, în regia lui Sir Lawrence Olivier.
1986: Cary Grant, actor american (n. 1904)
Unul dintre cei mai seducatori actori din istoria cinematografiei mondiale. A jucat în 72 de filme, în aproape 35 de ani de cariera. Numele sau va rămâne legat de cel al lui Alfred Hitchcock, alaturi de care a turnat patru filme: “Suspicion”, “Notorious”, “To Catch A Thief” si “North By Northwest”. In 1970 a primit un Oscar special pentru intreaga activitate.
1989: Ion Popescu-Gopo, regizor, scenarist și grafician român (n. 1923)
1993: Ioan Luchian Mihalea, muzician român (asasinat) (n. 1951)
1994: Titus Popovici, scriitor român (n. 1930)
1997: Liviu Constantinescu, geofizician român (n. 1914)
2001: George Harrison, membru al trupei The Beatles (n. 1943)