29 Noiembrie

1832: Louisa May Alcott, scriitoare americană (d. 1888)

Louisa May Alcott, 29 nov. 1832, – 6 mar. 1888, scriitoare americană cunoscută pentru cărțile sale pentru copii, în special pentru clasicul Cele patru fiice ale doctorului March (Micuțele doamne, Little women). A fost, de asemenea, o feministă angajată și o aboliționistă înflăcărată.

S-a născut la Germantown, Pennsylvania, SUA și era fiica lui Amos Bronson Alcott, un filosof transcendentalist, iar mama ei era asistentă socială.

S-a mutat împreună cu familia la vârsta de doi ani la Boston și a crescut într-un mediu literar. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Boston și Concord, Massachusetts, unde a crescut în mijlocul cercurilor transcendentaliste, în compania lui Ralph Waldo Emerson, Theodore Parker, Henry David Thoreau. A lucrat alături de Henry David Thoreau și Ralph Waldo Emerson, de asemenea filosofi, precum și cu scriitorul Nathaniel Hawthorne.

Tatăl său era profesor și scriitor american, fiul autodidact al unui fermier sărac, care a lucrat ca negustor ambulant înainte de a înființa o serie de școli inovatoare pentru copii, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi fără succes. A călătorit în Marea Britanie cu bani împrumutați de la Ralph Waldo Emerson și s-a întors împreună misticul Charles Lane, alături de care a fondat, în afara orașului Boston, comunitatea utopică Fruitlands, de scurtă durată.

Educația Louisei a fost făcută, în mare măsură, sub îndrumarea tatălui ei, pentru o vreme la inovatoarea lui școală Temple School din Boston și, mai târziu, acasă. Alcott și-a dat seama devreme că tatăl ei era prea lipsit de pragmatism pentru a asigura existența soției și a celor patru fiice. După eșecul cu Fruitlands, comunitatea utopică pe care a fondat-o, Louisa a început să se preocupe, pe tot parcursul vieții, de bunăstarea familiei sale. Pentru a satisface nevoile familiei, Louisa May Alcott a început să lucreze foarte devreme având diferite slujbe ca profesor ocazional, predând pentru o scurtă perioadă de timp, menajeră, croitoreasă, scriitoare… Dar a început să scrie foarte devreme, mai întâi povești, apoi un prim roman la vârsta de 16 ani.

Alcott a produs la început scrieri comerciale, fără valoare, satisfăcând gustul popular (potboilers), pentru a-și câștiga existența și pentru a le întreține pe mama și pe surorile sale, și multe dintre poveștile ei – în special cele semnate „A.M. Barnard”- erau povești macabre și violente. Ultimele astfel de lucrări sunt neobișnuite în descrierile lor despre femei pe care le prezintă ca fiind puternice, încrezătoare în sine și imaginative.

S-a oferit voluntar ca infirmieră după începerea Războiului Civil American, dar a contractat febră tifoidă (tifos) din cauza condițiilor insalubre de spital și a fost trimisă acasă. Sănătatea i-a fost afectată și nu s-a mai refăcut niciodată complet. Publicarea scrisorilor sale sub formă de carte, Schițe de spital, Hospital Sketches, 1863, i-a deschis, pentru prima dată, gustul pentru faimă.

Poveștile lui Alcott au început să apară în The Atlantic Monthly și, deoarece nevoile familiei erau presante, a scris autobiografia Cele patru fiice ale doctorului March sau Micuțele doamne, Little Women (1868–1869), care a avut un succes imediat și a scăpat-o definitiv de datorii. Bazându-se pe amintirile din propria copilărie, Cele patru fiice ale doctorului March descrie aventurile domestice ale unei familii din New England, de condiție modestă, dar cu o perspectivă optimistă. Cartea urmărește personalitățile diferite și destinul celor patru surori pe măsură ce acestea ies din copilărie și se confruntă cu vicisitudinile angajării, societății și căsătoriei. Cele patru fiice ale doctorului March au creat o imagine realistă, dar sănătoasă a vieții de familie cu care cititoarele mai tinere se puteau identifica cu ușurință.

Cele patru fiice ale doctorului March a avut un mare succes, încât Louisa May Alcott a început să scrie restul acestei povești. Au fost publicate ulterior trei volume: Fiicele doctorului March se căsătoresc în 1869, Visul lui Jo March în 1871 și în cele din urmă Jo și tribul său în 1886. Povestea celor patru surori a traversat generațiile, fiind adaptat de mai multe ori pentru film începând din 1918. Personajele imaginate de Louisa May Alcott au fost astfel interpretate de vedete reale precum Elizabeth Taylor, Katharine Hepburn sau mai aproape de noi, de Kirsten Dunst.

Louisa May Alcott spune povestea a patru surori și despre familia lor ruinată în timpul Războiului de Secesiune din Statele Unite. O poveste parțial autobiografică, întrucât Louisa May Alcott s-a inspirat din anturajul ei pentru a construi personajele. O găsim ea însăși în poveste ca Jo.

Dacă Jo March tinde să fie impulsivă, este totuși foarte curajoasă și generoasă. Lui Jo îi este, de asemenea, greu să înțeleagă de ce, fiind femeie, nu poate participa la război. O gândire feministă din care transpare însăși Louisa May Alcott. Autoarea a fost într-adevăr implicată în mai multe bătălii precum abolirea sclaviei și emanciparea femeilor. A făcut campanie, în special, pentru mișcarea sufragetelor și a fost prima femeie care a votat în orașul Concord, Massachusetts.

Pentru a-și scrie saga despre familia March, Louisa May Alcott s-a inspirat din anturajul ei și probabil și din propria experiență de viață.

În 1869, Alcott a reușit să scrie în jurnalul ei: „Am achitat toate datoriile… slavă Domnului!” După  succesul Micuțelor doamne au urmat narațiuni domestice extrase din experiențele ei timpurii de educator: O fată de modă veche, 1870; Traista mătușii Jo, 6 vol. (1872–1882); Orfanii, 1871; Opt veri, 1875; Trandafir în floare, 1876; și Băieții lui Jo, 1886.

Cu excepția unui turneu european din 1870 și a unor călătorii mai scurte la New York, și-a petrecut ultimele două decenii din viață la Boston și Concord, îngrijindu-se de mama ei, care a murit, în 1877, după o boală îndelungată, și de tatăl ei tot mai neajutorat. La sfârșitul vieții, și-a adoptat omonimul, Louisa May Nieriker, fiica regretatei sale sore, May.

A fost într-adevăr angajată ca infirmieră în timpul Războiului Civil, o experiență pe care o va povesti într-o carte. În timpul serviciului, Louisa May Alcott a contractat febră tifoidă care a făcut-o ulterior să sufere de numeroase probleme de sănătate. Sănătatea ei, niciodată robustă, a ajuns în declin și a murit la 55 de ani, la Boston la doar două zile după ce tatăl ei a murit.

Pentru cititorii mai tineri, cărțile lui Alcott  au rămas populare, iar republicarea unora dintre lucrările ei mai puțin cunoscute, la sfârșitul secolului al XX-lea, a trezit un interes critic reînnoit pentru ficțiunea ei pentru adulți. Un Mefistofel modern, care a fost publicat sub pseudonim, în 1877, și republicat în 1987, este un roman gotic despre un poet eșuat care face un târg faustian cu ademenitorul său. Muncă: O poveste a experienței, 1873, bazat pe propriile lupte ale lui Alcott, spune povestea unei fete sărace care încearcă să se susțină printr-o succesiune de meserii domestice. Poveștile și thrillerele gotice pe care Alcott le-a publicat sub pseudonim, între 1863 și 1869, au fost colectate și republicate sub titlul În spatele unei măști, 1975, Comploturi și contracomploturi, 1976 și un roman gotic nepublicat scris în 1866, O lungă și fatală urmărire de dragoste, care a fost publicat în 1995.

Mai mult…

1797: Gaetano Donizetti, compozitor italian (d. 1848)

Gaetano Donizetti, 29 nov. 1797 – 8 apr. 1848, compozitor italian prolific, repertoriul său cuprinde un număr mare de genuri, inclusiv muzică religioasă, piese pentru cvartet de coarde și piese orchestrale, dar este cunoscut mai ales pentru operele sale.

Moștenitor al lui Rossini, rival al lui Bellini, precursorul lui Verdi, Donizetti a fost unul dintre principalii compozitori italieni din secolul al XIX-lea. Acesta a marcat nașterea unei muzici romantice italiene ilustrată de opera Lucia di Lammermoor, o capodoperă de bel canto al cărei succes „nu s-a clătinat niciodată”.

Video: Lucia di Lammermoor  

Mai mult…

1803: Christian Doppler, fizician austriac, descoperitorul efectului care îi poartă numele (d. 1853)

1825: Jean Martin Charcot, neurolog francez care a avut contribuții importante în studiul isteriei, al atrofiei musculare, tabesului și bolilor cerebelului (d. 1893)

1839: Ludwig Anzengruber, scritor austriac (d. 1889)

1849: Sir John Ambrose Fleming, inginer specialist in electricitate si fizician britanic, născut în Lancaster

In 1904, a inventat si brevetat lampa cu doi electrozi, primul tub electronic sau dioda cu vid, folosită la filtrarea alternanțelor pozitive ale semnalelor electrice.

Aceasta dioda a fost denumita valva termoionica, lampă sau tub vidat, kenotron sau valva Fleming. Această invenţie a fost considerata ca marcand începutul electronicii, fiind prima componenta electronica. Ea ia adus Medalia Franklin în 1935.

In 1906, Lee De Forest din Statele Unite a adăugat un electrod la vana Fleming, si astfel a luat nastere trioda.

1880: N.D. Cocea, scriitor și publicist român (d. 1949)

1898: C. S. Lewis, scriitor irlandez (d. 1963)

1924: Mihai Mereuță, actor român de teatru și film (d. 2003)

1932: Jacques Chirac, om politic, președinte al Franței din 1995

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.