Comemorari 3 decembrie
1919: Pierre-Auguste Renoir, pictor francez (n. 1841)
Creator – împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne – al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portrete l-a îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept “pictorul bucuriilor vieții”, Renoir a pictat cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.
Auguste Renoir, pictor figurativ mai interesat de pictarea portretelor și a nudurilor feminine decât de peisaje, a dezvoltat un mod original de a picta, care transcende primele sale influențe (Fragonard, Courbet, Monet, apoi fresca italiană). Pe parcursul unei activități artistice de aproximativ șaizeci de ani, se estimează că pictorul a produs aproximativ patru mii de tablouri.
În 1844, tatăl său care era croitor în Limoges, s-a mutat împreună cu familia sa numeroasă la Paris.
Renoir s-a angajat la fabrica de porțelan ca decorator, seara studiind pictura. A legat o prietenie strânsă cu un coleg de atelier, Claude Monet, și a devenit unul dintre membrii de frunte ai grupului de impresioniști din Paris.
Creațiile de început sunt instantanee tipice pentru impresionism, reprezentând natura și realitatea în culori strălucitoare și efecte de lumină. Folosind tușe mici, pline de culoare, Renoir evocă vibrația atmosferei, efectul strălucitor al frunzișului și mai ales luminozitatea pielii femeii tinere în aer liber.
Datorită fascinației sale pentru silueta umană, s-a remarcat între ceilalți pictori, mai interesați de peisaj.
Printre primele sale capodopere se numără Moara de la Galette, 1876 (Le moulin de la Galette) și Dejunul vâslașilor, 1881 (Le déjeuner des canotiers).
Auguste Renoir, Bal la Moara de la Galette
Auguste Renoir, Dejunul vâslașilor
În urma unei vizite în Italia, 18881-1882, face cunoștință cu operele lui Rafael și cu forța expresivă a liniilor și a culorilor aplicate uniform și, începând cu mijlocul anilor 1880, Renoir se îndepărtează de impresionism pentru a practica o tehnică mai disciplinată și mai formală.
În lucrări precum Femei la scăldat, 1884-1887 (Les baigneuses), pune accentul pe volum, pe formă și pe contururi.
În creațiile de la sfârșitul carierei, se distanțează de regulile stricte ale clasicismului și pictează naturi moarte în culori vii, portrete, nuduri și peisaje din sudul Franței, unde s-a stabilit din 1907.
Din 1912, a fost imobilizat într-un scaun cu rotile, suferind de reumatism deformant. Cu toate acestea, nu a încetat să picteze, adesea cu pensula legată de mână. Regizorul Jean Renoir a fost fiul său.
1533: Vasili al III-lea, mare cneaz al Moscovei (n. 1479)
1552: Francisc Xaveriu, misionar iezuit (n. 1506)
1592: Alessandro Farnese, Duce de Parma (n. 1545)
1789: Claude Joseph Vernet, pictor francez (n. 1714)
1839: Frederick al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (n. 1768)
1882: Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen (n. 1800)
1888: Carl Zeiss, inventatorul sticlei Zeiss (n. 1816)
1897: August Winnecke, astronom german (n. 1835)
1935: Prințesa Victoria Alexandra a Regatului Unit, fiică a regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1868)
1937: József Attila, scriitor maghiar (n. 1905)
1944: Petre Grimm, istoric literar și traducător român (n. 1881)
1944: Andrei al Greciei, fiu al regelui George I al Greciei (n. 1882)
1949: Elin Pelin, scriitor bulgar (n. 1877)
1954: Maria Ventura, actriță româncă (n. 1886)
1987: Dorin Liviu Zaharia, muzician român (n. 1944)
1991: Petre Țuțea, filosof român (n. 1902)
1999: Scatman John, cântăreț american de muzică jazz și rapper (n. 1942)
1995: Konrad Zuse, cercetător german, inventatorul unuia dintre primele calculatoare (n. 1910)
2014: Corneliu Fânățeanu, tenor român (n. 1933)