1875: Pierre Larousse, pedagog, publicist, lexicograf și enciclopedist francez. A înființat, la Paris, casa de editură care îi poartă numele, specializată în lucrări enciclopedice. Sub redacția lui a început să apară “Marele dicționar universal al secolului al XIX-lea” (17 volume, 1865-1876) (n. 1817)
Pierre Larousse s-a născut în 1817 la Toucy, Burgundia, într-o familie modestă, tatăl său era fierar. Încă din copilărie, a arătat un gust foarte pronunțat pentru lectură și și-a exprimat dorința de a deveni enciclopedist. La 16 ani, a obținut o bursă pentru a-și finaliza pregătirea la Versailles. În vârstă de abia 20 de ani, s-a întors în orașul natal ca profesor la școala primară superioară.
Pierre Larousse descoperă repede că manualele sunt învechite. Dorind să rupă de rutina predării pur mnemonice, a dezvoltat un nou sistem pedagogic menit să țină trează mintea elevului, dezvoltându-i creativitatea și spiritul critic.
A părăsit catedra în 1840 și s-a mutat la Paris, unde a scris numeroase manuale pedagogice, continuând să urmeze cursuri la Sorbona, Conservatorul de Arte și Meserii, Muzeul Național de Istorie Naturală și Colegiul Franței. Era interesat de lingvistică, sanscrită, chineză, literatură franceză și străină, istorie, filozofie, mecanică și astronomie.
În 1850, împreună cu prietenul său Augustin Boyer, Pierre Larousse a fondat o librărie clasică, care a avut un succes imens. Cu ajutorul lui François Pillon, a publicat în 1856 „Noul Dicționar al limbii franceze”, strămoșul Micului Larousse (Petit Larousse). Lucrarea a fost blamată de Biserică și înscrisă în Indexul Cărților Interzise de către Sfântul Oficiu al Inchiziției Romane.
Din 1864, Pierre Larousse a întreprins singur, până la moartea sa în 1875, cu o energie imensă și o mare libertate de spirit, lucrarea sa majoră, „Marele Dicționar Universal al secolului al XIX-lea” pe care dorea să îl înscrie în linia Enciclopediei lui Diderot și d’Alembert.
Democrat și republican angajat, admirator al lui Auguste Comte și al lui Pierre-Joseph Proudhon, Pierre Larousse a făcut din Dicționarul său un instrument de popularizare republicană și vârful de lance al gândirii educate a secolului său.
1322: Filip al V-lea, rege al Franței (n. 1293)
1437: Caterina de Valois, soția regelui Henric al V-lea al Angliei (n. 1401)
1785: Baldassare Galuppi, compozitor italian (n. 1706)
1795: Josiah Wedgwood, ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă
1931: Joseph-Jaсques-Cesaire Joffre, mareșal, comandant șef al tuturor armatelor franceze (1915-1916); s-a remarcat în bătălia de la Marna (n. 1852)
1960: Victor Sjöström, regizor și actor suedez, unul dintre marii maeștri ai filmului mut, considerat, alături de Mauritz Stiller, “părintele” cinematografului suedez (n. 1879)
1961: Nicolae Hortolomei, chirurg, membru titular al Academiei Române (n. 1885)
1967: Alfred Margul Sperber, scriitor
1973: Gherase Dendrino, compozitor, autor al operetelor “Lăsați-mă să cânt” și “Lysistrata” (n. 1901)