Comemorari 3 iunie
1924: Franz Kafka, scriitor ceh de limbă germană (n. 1883)
Scriitor ceh de limbă germană, Franz Kafka este cunoscut mai ales pentru lucrările Metamorfoza și Procesul, a căror atmosferă este caracterizată de disperare și absurditate.
Celebrul scriitor ceh, Franz Kafka, s-a născut în orașul Praga (Republica Cehă), într-o familie de evrei, pe atunci sub stăpânirea austro-ungară. Tatăl său, un comerciant burghez autoritar, i-a insuflat o educație strictă.
A plecat să studieze în Germania, unde a devenit pasionat de literatură. Bântuit de un univers sumbru și sinistru, a scris Procesul și Metamorfoza (1915), o nuvelă fantastică, apoi Scrisoare către tata (1919). După ce a studiat dreptul, s-a întors în industria asigurărilor, unde a lucrat până la pensionarea anticipată în 1922, în paralel cu profesia sa de scriitor.
Afectat de tuberculoză, Kafka, un scriitor ceh de limbă germană, se simțea în deriva unei lumi complexe și periculoase. A căutat în lucrările sale o cale de a scăpa de sub dominația și dependența altora.
Viața lui amoroasă s-a rezumat la îndoieli perpetue și angajamente niciodată respectate.
A murit, puțin cunoscut publicului, pe 3 iunie 1924 la sanatoriul din Kierling, lângă Viena. Kafka a cerut în testament să-i fie arse scrierile. Cu toate acestea, descoperite în urma celui de-al Doilea Război Mondial, lucrările sale au fost publicate postum.
Opera sa descrie dificultățile relațiilor umane și angoasa în fața lumii mecaniciste. Astăzi, adjectivul „kafkian” se aplică, de altfel, unei situații dureroase prin absurditatea ei.
Metamorfoza lui Franz Kafka
În noiembrie 1912, Kafka a început să scrie una dintre lucrările sale principale „Metamorfoza”. Publicată în 1915, această nuvelă îl prezintă pe Gregor Samsa, care se trezește metamorfozat în corpul unei insecte uriașe. Samsa se zbate în această nouă formă, dar este abandonat, treptat, de toți. Această nuvelă fantastică, plină de simbolism, tratează atât respingerea socială, cât și consecințele benefice sau negative ale schimbării corporale. Printr-un univers coșmar și sinistru, Kafka reprezintă cruzimea lumii și astfel se eliberează de anxietățile sale profunde în fața absurdului existenței.
Cărțile lui Franz Kafka
Bibliografia lui Kafka include câteva lucrări importante, dintre care majoritatea au fost publicate postum din inițiativa lui Max Brod, prietenul autorului.
A scris mai multe nuvele, inclusiv Verdictul publicat în 1913 și Colonia penitenciară în 1919. În 1920, a publicat și o colecție de nuvele intitulată Un medic de țară. De asemenea, este autorul mai multor romane importante, inclusiv Procesul, publicat în 1925, în care critică sistemul judiciar și cruzimea lumii moderne. Anul următor a fost publicat Castelul, care se ocupa de înstrăinarea individului în fața birocrației.
Temele fundamentale ale tuturor lucrărilor lui Franz Kafka sunt înstrăinarea și persecuția. Prin ele, își exprimă cu ironie și angoasă imposibilitatea de a trăi într-o societate impersonală care domină din ce în ce mai mult individul.
1844: Louis-Antoine, Duce de Angoulême, ultimul Delfin al Franței (n. 1775)
1875: Georges Bizet, compozitor francez (n. 1838)
1880: Țarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soția Țarului Alexandru al II-lea (n. 1824)
1899: Johann Strauss II, compozitor austriac (n. 1825)
1922: Duiliu Zamfirescu, scriitor român (n. 1858)
1963: Papa Ioan al XXIII-lea (n. 1881)
1964: Frans Eemil Sillanpää, scriitor finlandez, laureat al Premiului Nobel (n. 1888)
1977: Theodor Burghele, medic român (n. 1905)
1977: Roberto Rossellini, regizor italian (n. 1906)
1989: Ayatollahul Ruhollah Khomeini, întemeietorul și liderul spiritual al Republicii Islamice Iran (n. 1902)
2001: Anthony Quinn, actor american (n. 1915)
2009: David Carradine, actor american (n. 1936)
2016: Cassius Clay, boxer american (n. 1942)
2019: Agustina Bessa-Luís, scriitoare portugheză (n. 1922)