Comemorari 3 octombrie
1987: Jean Anouilh, dramaturg francez (n. 1910)
Fiul unei familii franco-basce care locuia la Paris, Jean Anouilh a început să studieze dreptul și apoi a început o carieră în publicitate.
Întâlnirea sa cu piesele lui Jean Giraudoux a fost o revelație: va trăi prin și pentru teatru.
După ce a fost secretar al actorului și regizorului Louis Jouvet până în 1932, a lansat prima sa piesă de teatru, Hermina. Succesul și faima au venit abia cu a doua sa piesă, Călătorul fără bagaje, în 1937.
De atunci, a continuat să lucreze și să aibă succes la public, în ciuda criticilor uneori severe. De asemenea, a participat la douăzeci și două de filme, a tradus șapte piese ale dramaturgilor străini și a regizat singur 11 piese.
Aproximativ treizeci dintre piesele sale au fost montate, în special de George Pitoëff la teatrul Mathurins și interpretate de cei mai mari actori, francezi și străini.
Piesele sale pe care le-a clasificat (piese negre, roz, sarcastice, strălucitoare…) oferă o imagine constantă și pesimistă a naturii umane, mistuită de nostalgia unei purități pierdute.
Este cunoscut mai ales prin Antigona, 1944, Ciocârlia, 1953 și Becket sau onoarea zeilor, 1959, în care a folosit tehnici precum cea a piesei în piesă, flashback-uri, proiecția în viitor și schimbarea de roluri.
A fost un exponent talentat al curentului pièce-bien-faite, piesă-bine-făcută, respingând naturalismul și realismul în favoarea întoarcerii la teatralitate.
1226: Francisc de Assisi, întemeietorul ordinului franciscan (n. 1181)
1568: Elisabeta de Valois, soția regelui Filip al II-lea al Spaniei (n. 1545)
1905: José María de Heredia, poet francez, maestrul modern al sonetului francez (n. 1842)
José-Maria de Heredia, 22 nov. 1842 – 3 oct. 1905, poet francez parnasian născut în Cuba. A fost al cincisprezecelea membru ales pentru fotoliul nr. 4 al Académiei Franceze în 1894.
Heredia s-a născut la Fortuna Cafeyere, lângă Santiago de Cuba, fiul lui Domingo de Heredia Mieses Pimentel Guridi, originar din Santo Domingo și al celei de-doua soțiie a lui, Louise Girard d’Houville de origine francexă.
La vârsta de opt ani a plecat din Indiile de Vest în Franța, revenind apoi la Havana la vârsta de șaptesprezece ani și, în cele din urmă, făcându-și din Franța țara de adopție nu mult timp după aceea.
A primit educația clasică cu preoții Sfântului Vincențiu la Senlis, iar după vizita sa la Havana a studiat la Ecole des Chartes (Școala Hărților) din Paris.
La sfârșitul anilor 1860, împreună cu François Edouard Joachim Coppée, René François Armand Sully-Prudhomme, Paul Verlaine și alții mai puțin cunoscuți, a fost dintre unul dintre poeții care s-au asociat cu Charles Leconte de Lisle și il s-a dat numele de „Parnasieni” .
Pentru această nouă școală, forma – partea tehnică a artei lor – era de o importanță supremă și, ca reacție împotriva influenței lui Alfred de Musset, au reprimat în opera lor expresia sentimentului și emoției personale. „Adevărata poezie”, spunea Heredia în discursul său la intrarea în Academie, „sălășluiește în natură și în umanitate, care sunt veșnice, și nu în inima creației unei zile, oricât de mare ar fi”.
Heredia a scris foarte puțin și a publicat și mai puțin, dar sonetele sale au fost vehiculate sub formă de manuscris și i-au creat o reputație înainte de a fi publicat în 1893, împreună cu câteva poezii mai lungi, în volumul intitulat Trofeele (Les Trophées). Pentru lucrarea originală, l-a chemat pe marele său prieten, artistul Ernest Jean-Marie Millard de Bois Durand, pentru a-i ilustra cartea cu acuarele originale.
I s-a acordat naționalitatea franceză în 1893 și, ulterior, a fost ales membru în Academia franceză pe 22 februarie 1894, în locul publicistului Charles de Mazade. Puțini literați puri ar fi putut intra în Academie cu atât de puține acreditări. Un volum mic de versuri; o traducere, cu introducere, a Istoriei cuceririi Noii Spanii a lui Diaz del Castillo (1878–1881); o traducere a vieții călugăriței Alferez (1894), „Călugărița militară spaniolă” a lui Thomas de Quincey; una sau două piese scurte de versuri ocazionale – aceasta este mica sa producție literară. Dar sonetele sale sunt în felul lor printre cele mai iscusite poezii ale literaturii moderne. „O legendă a secolelor în sonete”” le-a numit poetul, prozatorul și dramaturgul francez François Coppée.
În 1901, de Heredia a devenit bibliotecar al Bibliotecii Arsenalului din Paris.
S-a stins din viață la Château de Bourdonné din Seine-et-Oise la 3 octombrie 1905, după ce a finalizat ediția sa critică a operelor lui André Chénier.
1929: Gustav Stresemann, politician german, cancelar al Germaniei, laureat Nobel (n. 1878)
1929: Carl Wolff, economist, jurnalist și politician sas (n. 1849)
1932: Max Wolf, astronom german, pionier în domeniul astrofotografiei (n. 1863)
1953: Arnold Bax, compozitor britanic (n. 1883)
1961: József Grősz, arhiepiscop romano-catolic, deținut politic (n. 1887)
1970: Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein (n. 1885)
1971: Adelheid de Habsburg-Lorena, fiica cea mare a împăratului Carol I al Austriei (n. 1914)
1999: Akio Morita, inventatorul walkman-ului (n. 1921)
2000: Olga Necrasov, antropolog român de origine rusă (n. 1910)
2006: Sandu Sticlaru, actor român (n. 1923)
2008: Aurel Stroe, compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog român (n. 1932)