Comemorari 30 aprilie
1933: Anna de Noailles născută prințesa Brâncoveanu, scriitoare și poetă franceză de origine română.(n. 1876)
Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruș, și un tată român, un prinț Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. Mama ei, fiica lui Musuruș-pașa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 și a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897.
Este mai bine cunoscuta pentru rolul ei de femeie de societate și aristocrată, de prietenă a unor literați celebri, decât pentru poemele sale de influență Parnasiană. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises și apoi a exclusivistei Academii Franceze care i-a acordat Marele Premiu pentru Literatură.
A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Noailles era vara prinților Bibesco și se înrudea cu toți aristocrații care au avut reședința la Paris. Corespondența sa inedită cu Maurice Barrès a fost publicată în 1986. A fost admirată de Jean Cocteau și i-a fost prezentată lui Pierre Loti, un alt mare scriitor francez și prieten personal al reginei Maria și al României.
Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche, a atras ca un magnet pe unii dintre cei mai mari scriitori francezi ai Parisului secolului XX: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, frații Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.
După Primul Război Mondial societatea și gusturile literare se modifică și Anna de Noailles se trezește că scena literară este ocupată de Dadaism, de Tristan Tzara și de avangarda suprarealistă a lui Andre Breton, dar pentru ea, toti acestia raman de neinteles.
Deși era prietena personală a scriitoarei Colette, Anna de Noailles rămîne o reprezentantă a ceea ce criticii francezi numesc perioada la Belle Époque literară. Opera ei a fost comparată cu cea a lui Swinburne și d’Annunzio, iar textele ei au fost considerate ca fiind “Dionysiac-extatice, senzuale, erotice, jucăușe, cateodată violente și mereu marcate de o tenta tragica subterana”. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus: “Madam, în Franța sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne și dumneavostră.”
Nicolae Iorga o considera “cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o Româncă” și vorbea de faptul că și-a câștigat “un loc unic”, în “literatura franceză, în a lumii întregi”. Anna de Noailles a fost modelul personajului lui Marcel Proust, contesa Gaspard de Reveillon din romanul “Jean Santeuil” și s-a considerat pe sine însăși cea mai mare poetă franceză și regină literară neîncoronată a Franței.
“Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind “lipsită de loialitate față de rădăcinile sale românești”.
1792: John Montagu, al 4-lea conte de Sandwich, amiral al flotei regelui Marii Britanii, George al III-lea
Legenda asociaza numele său celui de sandwich intrucat se spune ca manca acest aperitiv la masa de joc. Intr-o zi din anul 1765, cufundat intr-unul din jocurile sale de carti interminabile, un servitor i-ar fi adus doua felii de paine, garnisite cu carne rece si branza. Astfel, ar fi descoperit că acest fel de mâncare avea două calităţi esenţiale pentru el: în primul rând nu trebuia să părăsească masa de joc pentru a merge să mănânce si în al doilea rând, aranjamentul acestui fel de mancare ii permitea sa-si pastreze mainile curate.
Probabil ca aceasta legenda este doar o invenţie fantezista. Este mult mai probabil ca acest conte de Sandwich sa fi mâncat sandvişuri în biroul său, unde a petrecut cea mai mare parte a timpului, în special în 1765, cand a ocupat funcţii guvernamentale ce ii lăsau puţin timp liber. Mai degraba, ar fi putut concepe acest fel de mancare pentru a putea sa mănânce fără a-si intrerupe activitatea.
1883: Edouard Manet, pictor francez, reprezentant al stilului Realism impresionist, a carui opera a marcat trecerea spre impresionism si arta modernă. (n. 1832)
Pictorul francez Édouard Manet a deschis noi drumuri sfidând tehnicile tradiționale de reprezentare și alegând subiecte din evenimentele și circumstanțele timpului său. Le Déjeuner sur l’herbe (Prânzul la iarbă verde), expus în 1863 la Salon des Refusés (Salonul Refuzaților), a stârnit ostilitatea criticilor și entuziasmul tinerilor pictori care au format ulterior nucleul grupului impresionist.
Prânzul la iarbă verde
Alte lucrări notabile ale sale includ Olympia (1863) și Un bar la Folies-Bergère (1882).
Un bar la Folies-Bergère
1908: Dimitrie Negreanu, fizician român (n. 1858)
1945: Adolf Hitler, dictator al Germaniei Naziste (n. 1889)
1949: Lajos Ágner, scriitor, istoric literar, orientalist maghiar (n. 1878)
1974: Agnes Moorehead, actriţă americană
S-a născut pe 6 decembrie 1900 în Clinton, Massachusetts. A început să cânte de la vârsta de 3 ani şi, la 11 ani, isi facea deja debutul profesional cu trupa de balet a Operei din St Louis. A lucrat apoi în mod regulat la radio şi a fost membru al echipei Mercury Theatre a lui Orson Welles.
In film, a debutat, în 1941, în Citizen Kane (Cetateanul Kane) si a fost nominalizata la Oscar pentru cea mai buna actrita in rol secundar in The Magnificent Ambersons, Mrs. Parkington, Johnny Belinda şi Hush … Hush, Sweet Charlotte. A jucat si intr-un serial pentru televiziune, interpretand rolul Endorei, mama Samanthei, in filmul foarte popular, Bewitched.
1979: Pantelimon Halippa, poet, publicist (n. 1883)
1989: Sergio Leone, regizor de film italian, producător şi scenarist, cel mai adesea asociat cu genul “Spaghetti Western”.
A lucrat ca asistent al unor regizori italieni si americani, filmul sau de debut fiind Colosul din Rhodos, 1961. A avut succes, castigand o larga audienta cu productia Pentru un pumn de dolari, 1964, primul film italian violent, numit “spaghetti western”, precum si cu filmul Pentru cativa dolari in plus, 1965.
Este celebru pentru filmele sale western, cunoscute drept “spaghetti western“ (datorită țării de origine si faptului ca filmarile se faceau parţial în studiourile Cinecitta din Roma), precum și pentru stilul său regizoral de a alătura scene filmate în prim-planuri extreme cu altele filmate de la distanță, ca de exemplu, prima scenă din filmul The Good, the Bad and the Ugly (Bunul, răul și urâtul),1966, in care il va distribui pe Clint Eastwood. A devenit faimos in toata lumea pentru filmul său, Once Upon a Time in the West (A fost odata in Vest).
A distribuit in filmele sale actori puţin cunoscuti pe la mijlocul anilor 1960 şi i-a transformat in staruri: Clint Eastwood, Charles Bronson, Eli Wallach, Lee Van Cleef. In 1984, si-a realizat un vis mai vechi, punand in scena Once Upon a Time in America (A fost odata in America), poveste ce descrie mediul gangsterilor din Statele Unite in epoca prohibitiei.
Din filmografia sa: The Colossus of Rhodes, the Dollars Trilogy (A Fistful of Dollars; For a Few Dollars More; The Good, the Bad and the Ugly), Once Upon a Time in the West; Duck, You Sucker!; Once Upon a Time in America.
1983: George Balanchine, coregraf de origine rusă (n. 1904)
1983: Muddy Waters, cântăreț de blues (n. 1915)
2006: Jean-François Revel, filosof, scriitor și ziarist francez (n. 1924)
Membru al Academiei Franceze, figură de prim rang a anticonformismului în rândurile intelectualității franceze, virulent adversar al totalitarismului sub orice formă.
2007: Gordon Scott actor american
Cunoscut pentru interpretarea rolului lui Tarzan intre 1955-1960, in cinci filme. Datorita musculaturii sale impresionante, a semnat un contract pentru a-l înlocui pe Lex Barker în rolul lui Tarzan. A jucat în episoade pilot cu buget redus, dar şi în filme importante. Două dintre ele, Cea mai mare aventura a lui Tarzan (Tarzan’s Greatest Adventure) şi Tarzan Magnificul (Tarzan the Magnificent) sunt considerate ca facand parte dintre cele mai bune filme cu Tarzan realizate vreodata.