30 Septembrie

1990: Patrick White, scriitor australian, laureat al Premiului Nobel (1973) (n. 1912)

Patrick White, unul dintre cei mai importanți scriitori anglofoni ai secolului XX, este singurul australian care a primit Premiul Nobel pentru Literatură, în 1973.

White s-a născut la Londra în timpul celor doi ani în care părinții săi se aflau în Europa. Și-a petrecut copilăria în Munții Albaștri Australieni (înscriși pe lista Patrimoniului Mondial al Unesco), în New South Wales, lucrând o vreme la ferma de ovine a tatălui său din Australia. La treisprezece ani s-a întors în Anglia pentru a-și continua studiile la Cheltenham College.

În perioada 1932 – 1935 s-a specializat în literatură franceză și germană la King’s College, University of Cambridge, după care s-a stabilit la Londra cu intenția de deveni scriitor. În tinerețe, White a călătorit între Australia și Anglia, absolvind, în Anglia, Universitatea Cambridge.

În timpul războiului a fost agent de informații în cadrul Royal Air Force în Orientul Mijlociu și în Grecia. În timp ce se afla în serviciul Royal Air Force, Forțele Aeriene Regale, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, publicase deja câteva lucrări timpurii, a călătorit mult și a fost implicat în teatru.

În primul roman, Valea fericirii, 1939, acțiunea a fost plasată în New South Wales și arăta influența lui D.H. Lawrence și Thomas Hardy. Următorul roman a fost Viii și morții, 1941.

După încheierea războiului, în 1945, s-a întors în Australia, dar a locuit, intermitent, și în Anglia și în Statele Unite.

Materialul romanelor ulterioare ale lui White este vizibil australian, dar modul în care îl tratează are o viziune largă, nelimitată la vreo țară sau perioadă. White a văzut Australia ca o țară într-un proces extrem de volatil de creștere și auto-definire, iar romanele sale explorează posibilitățile sălbăticiei de a fi găsite într-un astfel de context.

Respins de criticii din țara natală, care îl considerau un autor „neaustralian“, a cunoscut succesul mai întâi în Statele Unite odată cu publicarea romanelor Povestea mătușii, 1946, și Copacul omului, 1955, întâmpinat cu mare entuziasm. A urmat Voss în 1957, care avea să-l consacre pe plan internațional, aducându-i, de această dată, aprecierea publicului australian deopotrivă și Premiul Miles Franklin.

Romanele sale, oarecum mizantrope, explorează adesea posibilitățile vieții sălbatice în acel context, includ și Călătorii din car, 1961, Vivisectorul, 1970, Ochiul furtunii, 1973, Afacerea Twyborn, 1979, Defecte în oglindă, 1981.

Concepția sa despre Australia reflectată în Copacul omului, 1955, Voss, 1957, Călătorii din car, 1961, Mandala solidă, 1966 și Afacerea Twyborn, 1979, este produsul unei imaginații individuale, critice, poetice. Stilul său este dens, iar romanele includ mituri, simboluri și alegorii. Preocuparea sa cea mai profundă era sentimentul de izolare al omului și căutarea sensului.

White a scris și piese de teatru, Sezonul la Sarsaparilla, 1962, Noapte pe Muntele Chel, 1964 și Signal Driver, 1982, povestiri scurte, autobiografia Defecte în oglindă, 1981, un scenariu și o carte de poezii.

Deși White a specificat ca materialul neterminat în momentul morții sale să fie distrus, executorul său literar a publicat totuși romanul incomplet Grădina suspendată, 2012, pe care White îl scrisese de mână în 1981. Romanul se concentrează pe prietenia dintre un băiat și o fată din Sydney în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Afinități australiene

Nu chiar afinități, ci mai degrabă o analiză a ceea ce a fost țara sa: o parte a operei sale este cunoscută pentru critica unei societăți australiene violente și ipocrite.

Primul său roman, Valea fericirii, are drept cadru Australia rurală. Copacul omului, capodopera sa, tratează despre urbanizarea țării. Viii și morții explorează schimbările din societatea australiană.

Mai mult…

420: Sfântul Ieronim, traducător al Bibliei Vulgata

954: Ludovic al IV-lea al Franței (n. 920)

1246: Iaroslav al II-lea al Rusiei (n. 1191)

1440: Reginald Grey, al III-lea Baron Grey de Ruthyn, soldat și politician englez

1487: John Sutton, primul Baron Dudley, Lord Locotenent al Irlandei (n. 1400)

1551: Ouchi Yoshitaka, războinic japonez (n. 1507)

1560: Melchior Cano, teolog spaniol (n. 1525)

1572: Francisc Borgia, general al ordinului iezuit (n. 1510)

1581: Hubert Languet, diplomat și reformator francez (n. 1518)

1626: Nurhaci, lider manchurian (n. 1559)

1628: Fulke Greville, primul Baron Brooke, poet englez (n. 1554)

1770: Thomas Robinson, primul Baron Grantham, politician și diplomat englez

1770: George Whitefield, lider metodist născut englez (n. 1714)

1772: James Brindley, inginer englez (n. 1716)

1790: Nicolae Mavrogheni, domnitor fanariot (n. 1735)

1882: Mihail Pascaly, actor, autor dramatic și traducător român (n. 1830)

1891: Georges Boulanger, general și om politic francez (n. 1837)

1916: Mihail Săulescu, poet și dramaturg român (n. 1888)

1943: Franz Oppenheimer, sociolog german (n. 1864)

1955: Mihail Cehov, actor, regizor și scriitor rus (n. 1891)

1955: James Dean, actor american (n. 1931)

1976: Mary Ford, cântăreață americană (n. 1928)

1985: Simone Signoret, actriță franceză (n. 1921)

1985: Charles Francis Richter, fizician și seismolog american (n. 1900)

1994: André Lwoff, microbiolog francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1902)

2002: Hans-Peter Tschudi, politician elvețian (n. 1913)

2003: Yusuf Bey, liderul mișcării Musulmanii negri (n. 1935)

2004: Gamini Fonseka, actor, regizor și politician din Sri Lanka (n. 1936)

2006: András Sütő, scriitor român de etnie maghiară (n. 1927)

2007: David Ohanesian, bariton român de etnie armeană (n. 1927)

2017: Iulian Vlad, general român în cadrul DSS, șef al Securității (n. 1931)

2017: Hans Liebhardt, jurnalist și scriitor german (n. 1934)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.