Comemorari 31 decembrie
1936: Miguel de Unamuno, scriitor și filosof spaniol (n. 1864)
Opera filozofului, romancierului, dramaturgului și poetului își găsește sursa și unitatea în anxietatea existențială care o animă, forța și rădăcinile în omul în întregime angajat în evenimentul social, politic și cultural contemporan.
Distingând istoria efemeră de „infra-istoria” permanentă, și substituind o perpetuă tensiune depășirii hegeliene a contrariilor, filozoful încearcă să găsească, pentru a scoate Spania din stagnarea intelectuală, un compromis între tradiționalismul exacerbat și deschiderea către tendințele europene.
Într-una dintre cărțile majore ale „generației anului 1898”, Esența Spaniei, în care a reunt cinci eseuri (1916), Unamuno prezintă o viziune ideală a „Spaniei eterne”, întruchipată mai ales în Castilia, o panoramă a viciilor societății și a politicii și propune o întoarcere la tradiția profundă. Unamuno găsește în figura lui Don Quijote (Viața lui Don Quijote și Sancho, 1905) și în peisajele țării sale (Peisaje, 1902; Din țara mea, 1903; Prin ținuturile Portugaliei și Spaniei, 1911) valorile sufletului spaniol.
Simțul tragic al vieții (1913) și Agonia lui Hristos (1924) dezvăluie în mod tragic sfâșierea filozofului între credință și rațiune. Însetat de nemurire și devorat de dorința de a atinge împlinirea în cucerirea a ceea ce nu este el însuși, găsește un ecou la sfâșierea conștiinței sale atât în rândul scriitorilor și gânditorilor romantici (Leopardi, Carlyle, Senancour, Kant, Hegel) cât și la Sfântul Paul, Sfântul Augustin, Pascal și Kierkegaard și are în vedere o concepție a credinței creștine și a demnității de a fi muritor dintr-o perspectivă foarte personală, care prefigurează existențialismul.
De altfel, o caracteristică a existențialismului său este că recursul său la roman, în care, pentru a da seama, sub tumultul evenimentelor, de mersul neîntrerupt al „infra-istoriei” prin intermediul războiului carlist (Pace în război, 1897), pentru a depista, sub aparenta contradicție a comportamentului personajelor sale scufundate în situații limită, consistența comportamentului lor, secretul ființei lor (Dragoste și pedagogie, 1902; Ceață, 1913; Abel Sanchez, 1917; Mătușa Tula, 1921), a rupt convențiile romanului realist și a creat „nivola”, o varietate a „novelei”.
Înclinând spre același personaj abstract ca și romanele sale, dramele sale (Phedra, 1921; Rachel prizonieră, 1921; Medeea, 1933; Fratele Jean sau lumea teatrului, 1954) nu au ajuns în luminile rampei.
În 1907, Unamuno a publicat o colecție de Poezii, un prolog la o abundentă operă poetică (Rozariu de sonete lirice, 1912; Rime din interior, 1923; Tereza, 1924; Baladele exilului, 1928; Cartea cântecelor, 1953; 50 de poezii inedite, 1958), în care se află, fără îndoială, geniul său cel mai pur și unde limbajul, aspru și colțuros, este, asemenea omului, fără concesii.
192: Commodus, împărat roman
Mai mult…
335: Papa Silvestru I, papă în timpul lui Constantin cel Mare
1384: John Wycliff, teolog englez (n. cca. 1320)
1659: János Apáczai Csere, învățat maghiar din Transilvania (n. 1625)
1679: Giovanni Alfonso Borelli, fizician italian (n. 1608)
1705: Ecaterina de Braganza, soția regelui Carol al II-lea al Angliei (n. 1638)
1719: John Flamsteed, astronom englez care a pus bazele Observatorului Regal din Greenwich (n. 1646)
1882: Leon Gambetta, unul dintre fondatorii celei de a treia Republici Franceze (1875) (n. 1830)
1877: Gustave Courbet, pictor, desenator și litograf francez, care a condus mișcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. (n. 1819)
1889: Ion Creangă, scriitor român (n. 1839)
1905: Aleksandr Popov, fizician și inventator rus care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio. Recunoasterea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții. (n. 1859)
1940: Arsène d’Arsonval, medic, fizician și inventator francez (n. 1851)
1950: Charles Koechlin, compozitor francez (n. 1867)
1956: Eugen Herovanu, scriitor și om politic român (n. 1874)
1968: Sabin Drăgoi, compozitor și folclorist român (n. 1894)
1980: Raoul Walsh, regizor de filme, actor, membru fondator al Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS)
1985: Rick Nelson, cântăreț, instrumentist si actor american
1985: Nicolae Kirculescu, compozitor român (n. 1903)
1988: Arnold Hauser, scriitor german din România (n. 1929)
1990: Vasili Lazarev, cosmonaut rus
1997: Floyd Cramer, pianist american foarte popular
Tehnica sa de alunecare a degetelor pe clapele pianului i-a adus succes. A acompaniat multe vedete, printre care: Jim Reeves, Chet Atkins, Patsy Cline, Elvis Presley, Boots Randolph
1997: Michael Kennedy, fiul lui Robert F. Kennedy, a murit într-un accident de ski
2000: José Greco, dansator american de flamenco, de origine italiana
2001: Ion Zamfirescu, istoric de teatru (n. 1907)