1933: John Galsworthy, scriitor englez, romancier si dramaturg, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932 (n. 1867)
Desi se pregatise pentru o cariera in domeniul juridic, va renunta la aceasta pentru a se dedica scrisului. De aceea, multe dintre operele sale trateaza subiecte de drept.
A publicat mai multe lucrari inainte de a incepe faimoasa saga a familiei Forsythe.
In 1906, va publica primul volum al ciclului The Forsythe Saga, Proprietarul (The Man of Property). Cronica acestei familii o va termina in 1922. Ea cuprinde trei romane legate intre ele prin doua interludii. Va continua istoria acestei familii, in alte trei romane de mai tarziu, reunite sub titlul Comedia moderna (A Modern Comedy).
Piesele sale sunt scrise in stil naturalist si examineaza fie o controversa de natura etica, fie o problema sociala. John Galsworthy excelează în arta portretului. Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înțelegere sensibilă a nedreptăților ca și a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendințe moralizatoare tradiționale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-și zugrăvește personajele sub multiple aspecte, abținându-se însă de a le judeca.
1418: Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești
1729: Jakob Roggeveen, explorator olandez
A fost trimis pentru a găsi Terra Australis, dar în schimb, a gasit, din intamplare, Insula Paştelui, în 1722.
1870: Cilibi Moise, scriitor român de origine evreiască (n. 1812)
1918: Ivan Pulyui, fizician, inventor și patriot ucrainian (n. 1845)
1944: Jean Giraudoux, scriitor (romancier, eseist, dramaturg) și diplomat francez (n. 1882)
Născut pe 29 octombrie 1882 în Bellac (Franța), Jean Giraudoux, fiul unui preceptor, a crescut în Châteauroux. După studii strălucite, a fost admis la Ecole normale supérieure în 1903. Fascinat de cultura germană, și-a continuat studiile la facultatea din München. După ce a obținut diploma de licență, a călătorit în Europa (Serbia, Austria-Ungaria, Italia…) și în Statele Unite.
În 1909, a publicat prima sa lucrare, Provincialele, care a fost lăudată de André Gide. În iunie 1910, Giraudoux a fost admis la concursul pentru cancelarii și a intrat în serviciul Ministerului Afacerilor Externe. În 1913, a devenit viceconsul. Mobilizat în timpul Primul Război Mondial, a fost rănit, pentru prima dată, în 1914, în timpul bătăliei de la Marne, apoi din nou în 1916. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a devenit primul scriitor care a fost distins cu ordinul Legiunea de Onoare în rang de Cavaler, în timpul războiului.
S-a căsătorit în 1918 și în perioada interbelică ulterioară a produs majoritatea scrierilor sale. După eliberare, și-a reluat misiunile diplomatice. Jean Giraudoux a avut simultan o carieră diplomatică și literară. A deținut funcții diplomatice și administrative în timp ce scria romane, devenind cunoscut ca scriitor de avangardă, prin intermediul primelor sale romane poetice, precum Suzanne și Pacificul, 1921, Siegfried și limousin-ul, 1922, înainte de a se îndrepta spre teatru.
O colaborare continuă și fructuoasă cu actorul și regizorul de teatru Louis Jouvet, începând din 1928, cu simplificarea radicală a piesei Siegfrid de către Jouvet pentru scenă, i-a stimulat scrierea. Piesele sale au câștigat renume internațional. A devenit bine cunoscut în lumea anglofonă, vorbitoare de limbă engleză, în mare parte datorită adaptărilor premiate ale pieselor sale de către Christopher Fry (Tigru la porți) și Maurice Valency (Nebuna din Chaillot, Ondine, Cel fermecat, Apollo din Bellac).
Actorul și regizorul Louis Jouvet va pune în scenă și va interpreta principalele sale lucrări. A urmat publicarea romanului Julieta în țara oamenilor în 1924, Floarea de măceș, 1927.
Opera sa frapează prin diversitate: eseuri, recenzii, romane. Dar s-a impus mai degrabă în teatru de la prima sa piesă, Siegfried, 1928, iar succesul său a fost confirmat odată cu Amphitryon 38, 1929 și Intermezzo, 1933.
Scrierea sa teatrală este caracterizată de o natură literară extremă și de dorința de a arăta artificialitatea concepțiilor clasice. Odată cu apariția totalitarismului în Europa, universul pieselor sale capătă o tentă de angoasă: Războiul Troiei nu se face!, 1935, al cărei subiect este războiul troian, Electra, 1937, Ondine, 1939. Nebuna din Chaillot a fost reprezentată postum în 1945.
Jean Giraudoux a participat ca și alți dramaturgi din anii 1930 și 1940 (Cocteau, Anouilh, Sartre, Camus, de exemplu) la rescrierea miturilor antice luminate de mentalitățile moderne. A știut cum să îmbine fantezia poetică și gustul pentru imagini neobișnuite și, de asemenea, să asocieze tragicul și frivolul într-un limbaj elegant și fin, uneori chiar poetic ca în Intermezzo sau Ondine.
În lucrări precum Electra, 1937, și Cântarea cântărilor, 1938, a căutat surse de inspirație în tradiția clasică sau biblică.
Germanofil și diplomat de carieră, numit comisar general pentru informații în 1939, a demisionat în 1940 pentru a se dedica literaturii. În timpul Ocupației situația sa a fost complexă și rolul său, eterogen.
Giraudoux a fost membru al juriului, alături de filantroapa americană Florence Meyer Blumenthal, care decerna Premiul Blumenthal, o subvenție acordată, între 1919 și 1954, pictorilor, sculptorilor, decoratorilor, gravorilor, scriitorilor și muzicienilor. În politică, a fost afiliat la Partidul Radical, a servit în cabinetul primului-ministru Édouard Herriot în 1932 și a fost numit ministru al informației de prim-ministrul de dinaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Édouard Daladier, în 1939.
Inspirat de miturile antice, Jean Giraudoux a îmbinat marile teme clasice cu preocupări moderne într-un univers prețios, făcut din umor și fantezie.
1958: Alexandru Popescu-Negură, poet român (n. 1893)
1972: Mahendra, rege al Nepalului (n. 1920)
1974: Samuel Goldwyn, producator american de film (de origine poloneza)
1980: Valeriu Bucuroiu, poet român (n. 1934)
1987: Nicolae Velea, prozator român (n. 1936)
1987: Allegret Yve, regizor francez (n. 1907)
1990: Alexandru Tatos, regizor român (n. 1937)
1993: I.V. Săndulescu, scriitor și politician român
1994: Pierre Boulle, nuvelist, romancier si eseist francez
Autor al povestirii La izvoarele râului Kwai (Aux sources de la rivière Kwaï) si al romanului Planeta maimuțelor (La Planète des singes).
La izvoarele râului Kwai, publicat in 1952, a fost tradus in 22 de limbi din care s-au vandut 6 milioane de exemplare numai in S.U.A. Povestirea a fost adaptata pentru marile ecrane in 1959, avand in distributie pe Alec Guinness şi William Holden. Ea face cunoscute lumii intregi tribulatiile prizonierilor britanici fortati de japonezi sa construiasca un pod in Birmania.
2001: Rafael Lapesa, profesor și academician spaniol, autor al Dicționarului etimologic al limbii spaniole. (n. 1908)
2003: Nicolae Fulga, scriitor român (n. 1935)
2009: Virgil Constantinescu, inginer român, membru și președinte al Academiei Române (n. 1931)