Comemorari 31 martie
1855: Charlotte Brontë, scriitoare britanică (n. 1816)
Dintre cei șase copii ai pastorului Patrick Brontë, Charlotte a fost cea care a trăit cel mai mult și singura care s-a căsătorit și a avut succes în timpul vieții.
După ce a născut cinci fete și un băiat, mama lor a murit în septembrie 1821, iar copiii au fost crescuți de mătușa lor. În 1825, cele două surori mai mari, Maria și Elisabeta, au murit de tuberculoză, la vârsta de aproximativ zece ani. Cei patru supraviețuitori nu erau înscriși la școală și au descoperit bucuriile scrisului prin scrierea unor epopei abracadabrante, plasate în tărâmuri imaginare.
În Angria, Charlotte își face personajele să iubească și să moară, în timp ce fratele ei Branwell le face să se confrunte pe probleme politice.
În 1831, Charlotte a fost trimisă la o școală unde s-a întors câțiva ani mai târziu ca profesoară. Eșuând ca guvernante, Charlotte și Emily au plecat la Bruxelles pentru a-și îmbunătăți cunoștințele de limbi străine (1842-1843). În jurul anului 1845, cele trei surori, după ce au reușit să publice o colecție de poezii, și-au propus să găsească un editor pentru romanele lor. În timp ce manuscrisele lui Emily și Anne au fost acceptate, cele ale lui Charlotte au fost refuzate.
Profesorul, inspirat în mare măsură de problemele sale sentimentale din Belgia, va apărea doar postum (1857). La sugestia editorului, Charlotte, la scurt timp după aceea, prezintă un cu totul alt roman: Jane Eyre, publicat sub pseudonimul lui Currer Bell (1847). Orfană, trimisă la un pension sinistru, eroina devine guvernantă și se îndrăgostește de angajatorul ei. Dar ea fuge când descoperă că Rochester este căsătorit cu o femeie nebună pe care o ascundea în castelul său. Aceasta moare în incendiul pe care l-a provocat; încercând să o salveze, Rochester devine orb. Jane se întoarce și nimic nu stă în calea unirii lor.
În ciuda aspectelor melodramatice ale intrigii, criticii sunt entuziaști. De la autobiografia romanțată, ficțională, la viziunea romantică, acest roman propune o nouă afirmare a dorinței femeilor.
În 1848, iubitul ei frate, Branwell, a murit, urmat în curând de Emily și Anne. Împreună cu tatăl ei, Charlotte este singura supraviețuitoare.
Notorietatea ei i-a permis să frecventeze cercurile intelectuale din Londra. În 1849, a publicat Shirley, un roman a cărui intrigă sentimentală ia ca fundal revoltele „ludiților” (muncitorii calificați drept retrograzi de la începutul Revoluției Industriale, 1811 – 1812) din 1812, împotriva mecanizării industriilor.
Ultimul său roman, Villette (1853), preia formula romanului Jane Eyre (o tânără își spune ea însăși povestea) și o aplică situației deja dezvoltate în Profesorul (intrigi amoroase într-un internat din Bruxelles), într-un amestec ambiguu de realism pitoresc și romantism sălbatic.
În iunie 1854, Charlotte s-a căsătorit cu Arthur Bell Nicholls, vicarul tatălui ei. Însărcinată, obosită de sarcină, s-a stins din viață pe 31 martie 1855, cedând din cauza bolii pulmonare care îi răpise fratele și surorile înaintea ei.
1547: Regele Francisc I al Franței (n. 1494)
1727: Isaac Newton, matematician, fizician (n. 1643)
1837: John Constable, pictor englez (n. 1776)
1880: Henryk Wieniawski, compozitor polonez (n. 1835)
1885: Franz Abt, compozitor și dirijor german (n. 1819)
1914: Christian Morgenstern, poet, scriitor și traducător german (n. 1871)
1917: Emil Adolf von Behring, medic german, laureat al Premiului Nobel (n. 1854)
1939: Ion Teodorescu-Sion, pictor, desenator român (n. 1882)
1945: Anne Frank, al cărei jurnal faimos a fost publicat după al doilea război mondial (n. 1929)
1971: Marius Bunescu, pictor român (n. 1881)
1993: Brandon Lee, actor american, fiul lui Bruce Lee (n. 1965)
1997: Gheorghe Tomozei, poet român (n. 1936)
2001: Clifford Shull, fizician american (n. 1915)
2009: Marga Barbu, actriță română de teatru și film (n. 1929)