Comemorari 4 aprilie
1991: Max Frisch, romancier, dramaturg și arhitect elvețian, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori de limbă germană. (n. 1911)
A fost jurnalist la inceputul carierei, apoi, a lucrat ca arhitect, cariera pe care o va abandona pentru a se dedica scrisului, in 1995. Este cunoscut pentru descrierile sale expresioniste ale dilemelor de ordin moral ale vietii secolului XX. A dezvăluit în opera sa criza spirituală a societății contemporane, nesiguranța și lipsa de sens a existenței umane.
Frisch s-a născut în 1911 la Zürich, Elveția, al doilea fiu al lui Franz Bruno Frisch, arhitect, și al Karolinei Bettina Frisch (n. Wildermuth). Avea o soră vitrgă, Emma (1899–1972), fiica tatălui său dintr-o căsătorie anterioară și un frate, Franz, cu opt ani mai mare decât el (1903–1978).
Familia a trăit modest, situația lor financiară degradându-se după ce tatăl și-a pierdut locul de muncă în timpul Primului Război Mondial. Frisch a avut o relație îndepărtată emoțional cu tatăl său, dar era apropiat de mama lui.
În timpul școlii secundare, Frisch a început să scrie dramă, dar nu a reușit să-și vadă opera reprezentată și, ulterior, și-a distrus primele lucrări literare. În timp ce era la școală, l-a cunoscut pe Werner Coninx (1911–1980), care mai târziu a devenit un artist și colecționar de succes. Cei doi bărbați au legat o prietenie pe viață.
În anul universitar 1930/31, Frisch s-a înscris la Universitatea din Zurich pentru a studia literatura și lingvistica germană. Acolo a întâlnit profesori care l-au pus în legătură cu lumea publicității și a jurnalismului și a fost influențat de Robert Faesi (1883–1972) și Theophil Spoerri (1890–1974), atât scriitori, cât și profesori la universitate.
Frisch a sperat că universitatea îi va oferi bazele practice pentru o carieră de scriitor, dar a devenit convins că studiile universitare nu îi vor oferi acest lucru.
În 1932, când presiunile financiare asupra familiei s-au intensificat, Frisch și-a abandonat studiile.
În 1936 Max Frisch a studiat arhitectura la ETH Zurich și a absolvit în 1940. În 1942 și-a înființat propria afacere de arhitectură. A abandonat arhitectura în 1955 pentru a se dedica în întregime scrisului.
Una dintre primele sale drame, Santa Cruz, 1947, fixeaza tema centrala a lucrarilor sale ulterioare: complicatiile inutile, scepticismul individului din societatea contemporana.
Din opera sa fac parte Numele meu fie Gantenbein, 1964, Zidul chinezesc, 1947, Biedermann si incendiatorii, 1958 si Andorra, 1961. Dintre romanele sale mai fac parte si Eu nu sunt Stiller, 1954, Homo faber, 1957 si Omul din Holocen, 1979.
896: Papa Formosa
1284: Alfonso al X-lea cel Înțelept, rege al Castiliei (n. 1221)
1292: Papa Nicolae al IV-lea (n. 1227)
1588: Frederick al II-lea al Danemarcei (n. 1534)
1609: Jules Charles de l’Écluse, medic si botanist francez, refugiat în Flandra (Belgia)
A fost creatorul uneia dintre primele gradini botanice din Europa, la Leiden, şi poate fi considerat drept primul specialist in micologie din lume, fondatorul horticulturii şi primul care a furnizat descrieri cu adevarat ştiinţifice ale plantelor.
1617: John Napier, matematician scoțian (n. 1550)
1761: Theodore Gardelle, pictor elvețian (n. 1722)
1774: Oliver Goldsmith, scriitor și medic irlandez, reprezentant de seamă al sentimentalismului. (n. 1728)
1807: Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande, astronom francez
Si-a castigat o mare popularitate datorita publicaţiilor sale în legătură cu tranzitul planetei Venus, in 1769.
Deşi investigaţiile sale au fost conduse mai degrabă de precauţie, decât de geniu, cariera lui Lalande a fost una eminenta. În calitate de lector şi scriitor a ajutat la popularizarea astronomiei. Intre 1789 – 1798 a publicat Istoria cereasca franceza, in care a descris 50 000 de stele. De asemenea, este autorul unei cronici ştiinţifice din zilele sale (două volume, Bibliografie Astronomica, 1804). A fondat, în 1802, un premiu destinat recompensarii activitatii astronomilor, Premiul Lalande.
Tabelele sale planetare, în care a introdus corecţii pentru perturbatiile reciproce, au fost cele mai bune tabele disponibile până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Lalande a fost primul care a facut referire, printre altele, la o stea cu numele de VY CMa de Magnitudine 7, în catalogul său din 1801. VY Canis Majoris este acum celebra, fiind cea mai mare stea cunoscută de om (magnitudine 7,9).
1817: André Masséna, general și mareșal francez (d. 1758)
1841: William Henry Harrison, al 9-lea președinte american (n. 1773)
1870: Heinrich Magnus, chimist și fizician german (n. 1802)
1919: William Crookes, chimist și fizician englez (n. 1832)
1929: Carl Benz, inginer german (n. 1844)
1930: Victoria de Baden, soția regelui Gustaf al V-lea al Suediei (n. 1862)
1931: André Michelin, industrias francez, producatorul anvelopelor Michelin
1942: Gheorghe Adamescu, istoric literar român, membru al Academiei Române (n. 1869)
1953: Regele Carol al II-lea, rege al României 1930-1939 (n. 1893)
1961: Simion Stoilov, matematician român, membru al Academiei Române (n. 1887)
1968: Martin Luther King Jr., militant pentru drepturile negrilor (n. 1929)
Lider al mişcării americane pentru drepturile negrilor, Martin Luther King a fost rănit mortal de mai multe focuri de armă, în timp ce tinea un discurs la balconul unui hotel din Memphis, Tennessee. Mişcarea pentru pace pe care a creat-o isi stabilise ca obiectiv îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă socială şi civilă ale americanilor de culoare.
Pastorul a jucat un rol decisiv în cadrul convorbirilor avute cu autorităţile federale americane; acesta nu a putut participa la ratificarea documentului pe care il sustinuse, Legea 168 privind drepturile cetăţeanului, care va fi semnat la o saptamana dupa moartea sa de către preşedintele Lyndon B. Johnson. Legea conţine prevederi pentru abolirea discriminării care afectează persoanele de culoare.
1972: Gheorghe Atanasiu, fizician român (n. 1893)
1976: Harry Nyquist, inginer electrotehnist și fizician american de origine suedeză (n. 1889)
1983: Gloria Swanson, actrita americana
Regina filmului mut si vedeta epocii de aur de la Hollywood. În 1918, Don’t Change your Husband a fost primul dintr-o serie de filme, care o va propulsa printre favoritele cinematografelor din Statele Unite. A lansat mode: hainele şi manierele sale au fost copiate de către femei. A fost, după Mary Pickford, a doua femeie care a castigat peste un milion de dolari din cinematografie. În 1938, a decis să părăsească lumea filmului pentru a se lansa în afaceri in care a inregistrat un oarecare succes. Filmul Sunset Boulevard din 1950, a marcat cu adevărat întoarcerea sa. Va aparea pentru ultima oara in film in Airoport, 1975.
1992: Vintilă Horia, scriitor român (n. 1915)
1993: Alfred Mosher Butts, arhitect new-yorkez, inventatorul jocului Scrabble în anii 1930.
Pasionat de jocuri de cuvinte şi, în special de anagrame, se trezeste şomer în 1929, atunci când s-a declansat crahul bursier de pe Wall Street, in America. Profita de timpul său liber pentru a se gandi la un joc de societate prin care sa puna la dispozitia unui public mai larg jocul de anagrame, până atunci limitat la cercurile intelectuale. Primul sau joc, “Lexiko” a pus bazele viitorului Scrabble.