Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Alte evenimente
4 mai

1471: Războiul celor Două Roze: Bătălia de la Tewkesbury, Anglia: Eduard al IV-lea învinge armata familiei Lancaster și îl ucide pe Eduard, Prinț de Wales.

Bătălia de la Tewkesbury, Gloucestershire, care a avut loc pe 4 mai 1471, unul dintre multele razboaie din cadrul conflictului civil al Războiului celor Două Roze, s-a incheiat cu victoria casei de York, anihiland temporar sperantele casei de Lancaster de a recâştiga tronul Angliei.

Vor urma paisprezece ani de pace pana la o noua lovitură de stat, condusa de un membru al dinastiei Tudor, Henric Bolingbroke, care va incheia în cele din urmă conflictul dintre cele două dinastii. Astfel, războiul se va încheia în 1485, când ultimul dintre regii Plantagenet, Richard Plantagenet al III-lea, a fost ucis în luptă, iar Henric al VII-lea va deveni rege.

***

Wars of the Roses, Războiul celor Două Roze, (1455-1485), desemneaza seria de războaie civile dinastice purtate cu intermitență pentru tronul Angliei, între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Ambele case regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea. Violentul conflict civil, care a durat timp de 30 de ani, a precedat puternica guvernare a dinastiei Tudorilor. Denumirea generica a acestor războaie a fost facuta ulterior, dupa mulţi ani de la incetarea conflictului, fiind inspirata de blazoanele partilor rivale implicate: trandafirul alb pentru Casa Regala de York şi trandafirul roşu pentru Casa Regala de Lancaster. Ambele Case Regale aveau pretentii la tron, ca descendenti ai fiilor lui Edward al III-lea.

Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sustinatori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sustinatorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est. Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a diminuarii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.

Casa de Lancaster ocupa tronul din 1399, dar sub domnia lui Henric VI, tara a fost la un pas de anarhie, astfel ca in 1453, in timpul uneia dintre crizele de nebunie ale lui Henric, ducele de York a fost numit protectorul regatului. In 1455, Henric si-a recastigat autoritatea, initiind din nou lupta pentru tron.

In 1461, reprezentantii casei de York au reusit sa-l incoroneze pe Eduard IV, dar razboaiele au continuat, iar in 1471, Henric VI a fost ucis in Turnul Londrei. In 1483, Richard III a anihilat pretentiile la tron ale nepotului sau, Eduard V, indepartand multi reprezentanti ai casei de York.

Forțele lui Henric Tudor au învins armata lui Richard în bătălia de la Bosworth Field din 1485, Richard fiind ucis, punandu-se astfel capat razboaielor.

Henric a devenit regele Henric al VII-lea al Angliei, întărindu-si poziția prin căsătoria cu Elizabeth de York, fiica lui Edward al IV-lea și cea mai îndreptățită supraviețuitoare pretendentă la tron din tabăra yorkistă. Astfel, s-au reunit cele două case regale, reunind și cele două simboluri regale, trandafirul roșu și trandafirul alb, în noua emblemă, trandafirul roșu-alb – Trandafirul Tudor.

Henric al VII-lea a invins o revolta a casei de York, in 1487, consolidandu-si pozitia prin executarea posibililor pretendenti la tron, practica ce a fost continuată și de fiul său, Henric al VIII-lea.

Mai mult… 

1493: Papa Alexandru al VI-lea împarte Lumea Nouă intre Spania şi Portugalia

Papa Alexandru al VI-lea, al cărui nume real era Rodrigo Borja, a fost, de asemenea, tatăl Lucreziei Borgia şi al lui Cesare Borgia. Ducea o viata imorala, intelegand ca politica, banii şi aurul, serviciile prestate, morţile “accidentale”, dar utile, pot rezolva multe probleme. Dornic de alianţe cu cei puternici şi de a-si consolida averea şi puterea prin intermediul Bisericii, oportunist in cel mai inalt grad, a incuviintat pentru suveranii spanioli Ferdinand de Aragon şi Isabella de Castilia, numita “catolica”, dreptul de a avea, impreuna cu portughezii, privilegiul de a coloniza Lumea Nouă, cu dreptul exclusiv de a explora, de a exploata, de a subjuga bastinasii si a-i face sclavi, cu condiţia ca acestia sa fie în acelaşi timp evanghelizati.

Aceste edicte, sau “bule” papale, cunoscute sub numele de “Alexandrine”, vor imparti Lumea Noua, incepand din 4 mai 1493, în două. Ele vor conferi, spaniolilor şi portughezilor, dreptul de a jefui şi de a subjuga, prin orice mijloace, în numele lui Hristos şi a suveranilor iberici (din Peninsula Iberica: Spania şi Portugalia). Cine nu era iberic şi dorea să ajunga in Lumea Noua risca excomunicarea, indiferent de rangul sau naţionalitate sa, daca nu avea autorizatie speciala! Edictul ratificat în acest an, 1493, printr-un acord între spanioli şi portughezi, va fi cunoscut sub numele de Tratatul de la Tordessilla.

1646: Apare, la Iași , Cartea românească de învățătură de la prăvilele împărătești și de la alte giudețe, primul cod de legi tipărit în limba română.

1675: Regele Carol al II-lea al Angliei ordonă construirea Observatorului Regal Greenwich.

Observatorul Regal Greenwich, abreviat ROG (Royal Observatory Greenwich), este un observator astronomic britanic situat pe colinele din Greenwich Park, Greenwich fiind o suburbie a Londrei, cu vedere spre Tamisa. Observatorul a fost creat în 1675, din ordinul regelui Carol al II-lea al Angliei, care a instituit pentru directorul sau si postul de Astronom Regal. Acesta din urmă trebuia “sa puna in practica, cu cea mai mare grijă şi diligenţă posibila, corectarea tabelelor ce indicau mişcările celeste şi pozitia stelelor fixe, pentru a determina cele mai bune longitudini si a perfectiona arta navigatiei.”

1814: Napoleon I este exilat pentru 100 de zile pe Insula Elba, in Marea Mediterană

Portoferraio, pe Insula Elba

Napoleon Bonaparte a fost exilat pe Insula Elba, după campania dezastruoasa din Rusia.

Leo von Klenze,  Napoleon la  Portoferraio, 1839

Napoleon I a sosit la Portoferraio, pe Insula Elba, la vest de Italia, unde a ramas până la întoarcerea sa în Franţa, pe 26 februarie 1815. După căderea Imperiului, Tratatul de la Fontainebleau (11 aprilie 1814), a acordat deplina suveranitate insulei pe care Napoleon a cucerit-o în 1802. Insula a devenit parte integranta a Italiei în1860 si aparține regiunii Toscana.

1738: Papa Clement al XII-lea a publicat constituția „In Eminenti” prin care condamnă Francmasoneria.

1886: Chicago: Afacerea Haymarket, un miting care a degenerat

Afacerea Haymarket (denumită și masacrul din Haymarket) a fost o demonstrație ce a avut loc în ziua de marți, 4 mai 1886, în Piața Haymarket din Chicago, Statele Unite si se dorea a fi un miting pasnic. Demonstratia a început ca un miting de susținere a muncitorilor greviști, care aveau ca principala revendicare stabilirea zilei de lucru de opt ore, in caz contrar urmand sa se initieze o grevă generală cu mobilizarea 340 000 de muncitori.

O persoană necunoscută a aruncat o bombă artizanală înspre polițiști, în timp ce aceștia încercau să împrăștie mulțimea. Explozia și focurile de armă ce au urmat s-au soldat cu moartea a opt polițiști și cu un număr necunoscut de morți din rândul civililor.

In procesul care a urmat și care a fost mediatizat pe plan mondial, opt anarhiști au fost judecați pentru crimă. Patru au fost condamnați și executați, iar unul s-a sinucis în închisoare, alţii au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă şi gratiati in 1893, deși acuzarea a recunoscut că niciunul dintre aceștia nu aruncase bomba.

Afacerea Haymarket este semnificativă pentru rolul pe care l-a jucat în stabilirea zilei de 1 mai ca Zi Internațională a Muncii. In literatura populară, evenimentul a inspirat caricatura „anarhistului care aruncă bombe”. Evenimentul a avut ca efect stigmatizarea pentru totdeauna a mişcarii anarhiste, fiind considerata o miscare violenta şi a făcut din Chicago un punct fierbinte al luptelor sociale din intreaga lume.

Cauzele incidentului rămân controvesate încă; atitudinea profund polarizată ce diviza mediul de afaceri și muncitorimea la sfârșitul secolului al XIX-lea în Chicago sunt considerate a fi fost factori ce au generat tragedia și urmările ei.

Locul incidentului a fost desemnat ca punct de reper în orașul Chicago, pe 25 martie 1992. Monumentul Martirilor de la Haymarket din cimitirul Forest Park, aflat în apropiere, este pe lista Registrului Național al Siturilor Istorice (National Register of Historic Places) și a fost desemnat ca reper istoric național (National Historic Landmark) din 18 februarie 1997.

1897: Incendiu la Bazarul Caritatii din Paris; bilantul incendiului: peste 120 de morti

Bazarul Caritatii a fost creat de Harry Blount, în 1885 si era o organizaţie de caritate al cărei scop era de a asigura vânzarea de obiecte, lenjerie şi diferite mărunţişuri in beneficiul celor saraci. Cu sediul în Paris, acest hangar a fost distrus de un incendiu, pe 4 mai 1897. Incendiul a provocat 129 de victime, dintre care majoritatea erau femei din înalta societate.

Printre victime s-au aflat inclusiv Alteţa Sa Regala, ducesa de Alençon, nascuta Sophie- Charlotte, din Bavaria, sora imparatesei Austriei (celebra Sissi), Regina celor Două Sicilii, şi Madame de Valencia cu cele două fiice. Acest fapt va inspira scriitorului francez Gaston Leroux, romanul Fantoma de la Opera, apărut în 1910.

Incendiul fatal s-a datorat faptului ca lampa de proiecţie cinematografica isi epuizase rezerva de eter şi aceasta trebuia completata din nou. Asistentul proiectionistului a aprins un bat de chibrit, dar aparatul era prost izolat şi vaporii de eter s-au aprins. O draperie a luat foc, apoi lambriurile de lemn, dupa care flacarile s-au propagat rapid la baldachinul gudronat, care servea ca plafon al Bazarului. Un martor al incendiului declara: “Ca intr-un adevarat incendiu, într-un vuiet înfricoşător, flacarile au cuprins scena, au fugit de-a lungul lambriurilor, devorand in trecerea lor acel talmes-balmes graţios şi fragil de draperii, panglici şi dantele.” Dupa un sfert de ora de la izbucnirea incendiului, totul era distrus.

1904: Începe construcția Canalului Panama.

Acest canal a fost unul dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de inginerie întreprinse vreodată şi a generat multe probleme atat în timpul, cat şi după terminarea construcţiei: lucratorii s-au imbolnavit de malarie şi febra galbenă, alunecări de teren si penurii de apă.

Canalul Panama este un canal de 79.6 km lungime, prevazut cu şase ecluze enorme, traversand Istmul Panama si legând oceanele Atlantic şi Pacific. Canalul a fost un mare succes si a permis trecerea a aproximativ 12 000 de ambarcatiuni pe an.

1904: Inginerul James Royce și Sir Charles Stewart Rolls au pus bazele companiei Rolls-Royce , producătoare de mașini de excelență . Din 1998 numele de marcă Rolls –Royce a fost achiziționat de către BMW.

1919: Demonstraţia din Piata Tiananmen. S-a declanșat Mișcarea 4 Mai, antifeudală și antiimperialistă. Ziua Tineretului Chinez.

La scurt timp după naşterea Republicii Populare Chineze, 3 000 de studenţi au demonstrat la Beijing, in Piata Tiananmen. Ei au denunţat cele “21 de clauze” prezentate de către Japonia guvernului lor, deoarece acestea aveau tendinţa de a coloniza China. De asemenea, au protestat împotriva Tratatului de la Versailles care acorda  Japoniei concesiunea germana a peninsulei Shandong, o provincie din nordul tarii. Miscarea 4 Mai a fost condusă de tinerii intelectuali progresisti si a denuntat, de asemenea, tradiţiile perimate, puterea mandarinilor si opresiunea femeilor. Tinerii s-au aratat deschisi catre modernitate şi catre noile ştiinţe. Acestei miscari i s-au alaturat orasenii si comerciantii din întreaga ţară.

Mişcarea 4 Mai a fost o miscare anti-imperialista, culturala si politica care a avut loc la inceputurile fondarii Chinei moderne.

Ziua de 4 mai 1919, a marcat avantul naţionalismului chinez, precum şi o reevaluare a instituţiilor culturale din China, cum ar fi confucianismul. Mişcarea a luat amploare datorita nemulţumirii în legătură cu prevederile Tratatului de la Versailles, cunoscute sub numele de Problema Shandong. Aparuta din Noua Mişcare Culturala, rezultatul final al acesteia a  fost o schimbare drastică în societatea chineza, determinand naşterea Partidului Comunist Chinez.

Problema Shandong se referă la disputa referitoare la articolul 156 din Tratatul de la Versailles, din 1919, care s-a ocupat de concesiunea peninsulei Shandong.

În timpul Primului Război Mondial, China a sprijinit aliaţii, cu condiţia ca sa-i fie inapoiata peninsula Shandong, concesionata Germaniei. In pofida acestui acord, articolul transfera Japoniei concesiunea peninsulei Shandong. Japoniei i s-a permis preluarea provinciei ca urmare a unor acorduri secrete încheiate cu puterile europene.

Ambasadorul chinez la Paris, Wellington Koo, a declarat că tara sa nu putea sa cedeze Shandong, care a fost locul de nastere al lui Confucius, un important filozof chinez, tot asa cum creştinii nu ar putea ceda Ierusalimul, şi a cerut returnarea peninsulei sub autoritatea Chinei, dar fara niciun rezultat.

Ofensa adusa Chinei prin aceasta prevedere a dus la demonstraţii şi o mişcare culturală cunoscută sub numele de Mişcarea 4 Mai, determinandu-l pe Wellington Koo să nu semneze tratatul.

China a declarat sfârşitul războiului sau împotriva Germaniei, în septembrie 1919 şi a semnat un tratat separat cu Germania în 1921. Disputa a fost mediată de către Statele Unite ale Americii în 1922, în timpul Conferinţei Navale de la Washington, stabilindu-se acordul cu privire la returnarea peninsulei Shandong sub autoritatea Chinei, pe 4 februarie a acelui an, iar locuitorilor japonezi din Shandong li s-au acordat drepturi speciale.

1930: Poliția britanică îl arestează pe Mahatma Gandhi.

1932: Gangsterul Al Capone este inchis in penitenciarul din Atlanta, dupa ce a fost acuzat de evaziune fiscala. Al Capone a fost trimis intr-o închisoare din Atlanta de unde putea continua sa-si gestioneze afacerile, înainte de a fi transferat la faimoasa inchisoare Alcatraz, complet izolata si supusa unui regim foarte strict.

1942: Inceputul Bataliei de la Marea Coralilor intre americani si japonezi, in Oceanul Pacific

După atacul de la Pearl Harbor, forţele japoneze au avansat rapid, deplasandu-se spre Pacificul de sud-est şi Australia. Bătălia din Marea Coralilor a fost prima mare bătălie navală în care marina japoneza a esuat in mod semnificativ. Bătălia de la Midway, două luni mai târziu, a fost adevăratul moment de cotitură în campaniile din Pacific, deşi în niciun moment cele două forte navale nu s-au confruntat in mod real, aceasta confruntare devenind prima bătălie majoră a portavioanelor.

Bătălia din Marea Coralilor, purtată între 4–8 mai 1942, a fost o bătălie navală majoră a războiului din Pacific, purtată între forțele navale imperiale japoneze și forțele aeriene și navale aliate, din Statele Unite și Australia, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Bătălia s-a consacrat ca fiind prima bătălie navală în care portavioanele inamice s-au atacat direct unele pe celelalte, și, de asemenea, a fost prima bătălie navală în care flotele inamice nu s-au zărit și nu au tras direct una asupra celeilate.

Într-o încercare de a-și întări poziția în Pacificul de Sud, forțele Imperiului Japonez au decis să invadeze și să ocupe Port Moresby din Noua Guinee și Tulagi din Insulele Solomon aflate la sud-est. Planul a fost numit Operațiunea MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze, inclusiv trei portavioane, pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare, sub comanda lui Shigeyoshi Inoue. Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și australiene sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză.

În zilele de 3 și 4 mai, forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi, deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate sau doar avariate de avioanele de pe portavionul Yorktown. Fiind avertizate de acum de prezența portavioanelor americane în zonă, portavioanele japoneze au intrat în Marea Coralilor cu intenția de a găsi și de a distruge forțele navale aliate.

Începând cu data de 7 mai, portavioanele ambelor părți au executat atacuri aeriene în două zile consecutive. În prima zi, Statele Unite au scufundat portavionul japonez Shōhō, iar japonezii au scufundat un distrugător și au avariat grav un petrolier (care ulterior a fost lăsat să se scufunde). În ziua următoare, portavionul japonez Shōkaku și portavionul american Lexington (care a fost și evacuat) au fost avariate, iar portavionul Yorktown a fost deteriorat. Cum ambele părți au suferit pagube mari concretizate în pierderea unor avioane și avarierea sau distrugerea unor portavioane, flotele s-au retras din zona de conflict. Pentru că a pierdut apărarea aeriană asigurată de portavioane, Inoue a retras flota din Port Moresby cu intenția de a ataca mai târziu.

Deși a fost o victorie tactică a japonezilor din punct de vedere al numărului navelor scufundate, bătălia se va dovedi a fi o victorie strategică a aliaților pentru mai multe motive. Expansiunea japoneză, care părea de neoprit până în acel moment, a fost respinsă pentru prima dată. Mult mai important, portavioanele japoneze Shōkaku și Zuikaku – unul avariat, iar celălalt cu numărul de avioane împuținat – urmau să fie incapabile să se implice în Bătălia de la Midway, care urma să aibă loc în luna următoare, asigurând astfel egalitatea în ceea ce privește numărul de avioane între cei doi adversari, fapt care va contribui în mod semnificativ la victoria Statelor Unite în acea bătălie.

Pentru că japonezii au pierdut portavioane în Bătălia de la Midway, nu au putut să invadeze de pe ocean Port Moresby. Două luni mai târziu, aliații au profitat de vulnerabilitatea strategică a japonezilor și au lansat Campania din Guadalcanal care, împreună cu Campania din Noua Guinee, a dus la spargerea defensivei japoneze în Pacificul de Sud și a fost un factor important pentru înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial.

Marea Coralilor (Coral Sea) este o mare care este legată de Pacificul de Sud, situată în afara Marii Bariere de Corali, la nord-est de Australia și nord de Marea Tasmaniei. Din anul 1969 această regiune unde se află lagune și atolii (insule de corali în formă de inel) cei mai mari din lume, aparține de teritoriul australian. În anul 1942 aici a avut o bătălie navală între SUA și Japonia, bătălie care a decis oprirea invaziei japoneze.

1945: Eliberarea detinutilor din lagarul de concentrare Neuengamme, complet evacuat de către armata britanică.

Lagărul de concentrare Neuengamme a fost infiintat pe 13 decembrie 1938. Prizonierii erau supusi la muncă forţată pentru producerea de caramida si tigla, intr-o fabrica aflata pe teritoriul sau şi mai târziu în industria de armament şi construirea de instalatii militare (Friesenwall). Până în 1945, 106 000 de oameni din ţările ocupate de Germania, de 28 de naţionalităţi diferite, au fost deportaţi şi internaţi în acest lagăr cu condiţii de viaţă şi de muncă inumane. Aproximativ 55 000 din acestia au murit. Acest lucru corespundea sloganului acestui lagar: “epuizare prin muncă”. In plus, primele încercări de asasinare a deţinuţilor cu gaz Zyklon B au fost făcute în lagarul Neuengamme, apoi au continuat în KZ Auschwitz-Birkenau, lagare destinate exterminarii în masă.

SS a început, pe 18 aprilie 1945, să evacueze lagarul Neuengamme pentru a scapa de responsabilitatea actiunilor sale şi pentru a preveni transferul deportaţilor la Aliaţi. Prin aceste Marşuri ale Morţii de la sfârşitul războiului, mai multe mii de prizonieri au fost complet epuizati si împuşcaţi de către SS.

In acest lagăr de concentrare, doctorul SS, Kurt Heißmeyer, facea ravagii, efectuand experimente pe prizonieri cu bacilul tuberculozei. În noaptea de 20-21 aprilie 1945, cu cateva zile înainte de sfârşitul războiului, în subsolul şcolii Bullenhuser Damm, intr-o clădire, care a servit ca lagar extern începând din octombrie 1944, 20 de copii evrei, toti sub vârsta de 12 ani, impreuna cu asistentele lor şi 24 de prizonieri sovietici, au fost spânzurati. Prin această acţiune, SS a vrut să ascundă aceste experimente facute asupra oamenilor, până la apropiata sosire a trupelor britanice.

1945: Desi razboiul s-a sfarsit in Europa, germanii din nord continua lupta

După ce i-au văzut pe ruşi arborandu-si drapelul în Berlin, a venit rândul partii de nord a Germaniei “sa viziteze” trupele mareşalului Bernard Montgomery. La ora 20:35, a fost anunţat oficial sfârşitul războiului. Cu toate acestea, unele facţiuni germane continuau să lupte şi în aceeaşi zi au facut 60 de victime in randul canadienilor, din care 20 au decedat. Chiar dacă războiul in Europa se încheiase, pentru familiile în cauză, aceste ştiri vor fi departe de a fi imbucuratoare.

1949: S-a semnat acordul americano–sovietic (Acordul Jessup–Malik), care a pus capăt blocadei Berlinului.

1953: Ernest Hemingway câștigă premiul Pulitzer pentru Bătrânul și marea.

1959: Are loc prima ceremonie a premiilor Grammy.

1965: A fost fondat Teatrul „Ion Creangă” din București.

1992: La Strasbourg se deschid lucrările celei de–a 44–a sesiuni a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la care România participă ca invitată specială.

1994: A fost semnat, de către Israel și OEP (Cairo), acordul privind autonomia palestiniană în Gaza și Ierihon.

1997: Beatificarea lui Cefelino Jimenez Malla, cunoscut sub numele de El Pele, primul țigan martir din istoria Bisericii.

1998: Primul colocviu comun dintre Uniunea Europei Occidentale (UEO) și Alianța Nord–Atlantică, organizat din inițiativa Adunării Parlamentare a UEO. Colocviul a avut ca principal obiectiv relansarea procesului de definire în cadrul NATO a Identității Europene de Apărare (IDE) ( Madrid, 4–6 mai).

1998: Reuniunea internațională asupra biodiversității. Participă miniștrii mediului din întreaga lume ( Bratislava , 4–5).

1999: Parlamentul bulgar aprobă solicitarea NATO privind survolarea teritoriului țării de către avioane ale Alianței, în cursul operațiunilor împotriva Iugoslaviei.

2003: A fost dezvelit, la Târgu Mureș, primul monument din România ridicat în memoria victimelor Holocaustului.

2004: Spaniolul Rodrigo Rato a fost ales director general al Fondului Monetar Internațional.

2008: Peste 134.000 de persoane ucise sau dispărute de ciclonul Nargis în Myanmar, cel mai mare dezastru natural de la Cutremurul din Oceanul Indian din 2004.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.