Comemorari 4 noiembrie
1856: Paul Delaroche, pictor academist francez, autor de portrete si picturi istorice (n. 17 iul. 1797)
Hippolyte Delaroche, cunoscut ca Paul Delaroche, s-a născut intr-o familie bogată, fiu al unui expert in pictura, şi a fost instruit de baronul Antoine-Jean Gros.
Prima lucrare expusa de Delaroche a fost o pictura de mari dimensiuni, “Josabeth salvandu-l pe Joas” (1822). La această expoziţie i-a cunoscut pe Théodore Géricault şi Eugène Delacroix, devenind prietenul acestora. Cei trei vor forma nucleul unui mare grup de pictori istorici parizieni. Delaroche a vizitat Italia intre 1838 – 1843, pe vremea cand socrul său, Horace Vernet, era director al Academiei Franceze din Roma.
Atelierul lui Delaroche din Paris se afla pe Rue Mazarine. Lucrarile sale erau pictate pe suprafete ferme, solide, netede, ce creau aparenţa unui grad inalt de finisare. Acest tip de textura era la moda in acea perioada şi a fost utilizat, de asemenea, in lucrările lui Vernet, Ary Scheffer, Louis Léopold Robert si Jean Auguste Dominique Ingres.
Printre studentii sai s-au numarat pictorul peisagist britanic Henry Mark Anthony (1817-1886), pictorul britanic de scene istorice Edward Armitage (1817-1896) si pictorul/fotograf american Alfred L. Boisseau (1823 – 1901).
Louise, fiica cea mica a lui Horace Vernet a fost pasiunea vietii sale. In 1835 a expus “Capul unui Inger”, care s-a bazat pe un studiu facut acesteia. Se spune ca Delaroche nu si-a revenit niciodata din socul mortii sotiei sale, in 1845, dupa care a creat o serie de picturi de mici dimensiuni din viata lui Isus.
Picturile lui Delaroche, cu tehnica lor simplă şi compoziţiile dramatice, au devenit foarte populare. Acesta a aplicat, in esenţă, acelaşi tratament atat figurilor din timpuri istorice indepărtate, fondatorilor creştinismului, cat şi diferitelor figuri contemporane, precum cele din lucrarile “Napoleon la Fontainebleau”, “Napoleon la Sfânta Elena”, sau “Maria Antoaneta parasind Convenţia dupa sentinta”.
Napoleon abdicând în Fontainebleau, 1845, The Royal Collection, Londra
Dintre operele sale se remarca: Copiii lui Eduard, Petru cel Mare al Rusiei, Leonardo da Vinci, Bonaparte traversand Alpii, Beatrice Cenci mergand la eşafod, Ultimul adio al Girondinilor.
Copiii lui Edward, 1831, Luvru
Petru cel Mare, 1838
Bonaparte traversând Alpii, 1850, Walker Art Gallery, Liverpool
Lucrarile cu subiect religios au fost si ele numeroase: Descoperirea lui Moise pe Nil, Hristos in gradina Ghetsimani, Hristos pe cruce, Hristos pe Muntele Maslinilor, Inmormantarea lui Hristos, Fecioara de la picioarele crucii, Fecioara la femeile sfinte, Fecioara contempland coroana de spini, Tanara martira.
1465: Maria Oltea, mama lui Ștefan cel Mare (n. c 1405-1407)
1847: Felix Mendelssohn, (Hamburg, 3 februarie 1809 – Leipzig, 4 noiembrie 1847), dirijor, pianist si compozitor evreu-german, nepotul filosofului Moses Mendelssohn.
1854: Anton Pann, poet, compozitor de muzică religioasă și profesor de muzică român (n. 1790)
1880: Étienne Mulsant, entomolog și ornitolog francez (n. 1797)
1893: Pierre Tirard, politician francez, al 54-lea prim-ministru al Franței (n. 1827)
1924: Gabriel Fauré, compozitor francez (n. 1845)
1956: Maria Filotti, actriță româncă (n. 1883)
1970: Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și umorist român (n. 1903)
1980: Elsie MacGill, inginera, licentiata in electrotehnica, prima proiectanta de aeronave din lume.
Elizabeth Muriel Gregory MacGill (Elsie), s-a nascut in Vancouver in anul 1905. A fost prima femeie licentiata in electrotehnica din Canada şi prima proiectanta de aeronave din lume.
Extrem de respectata in Canada şi in întreaga lume, Elizabeth Muriel Gregory MacGill, cunoscuta sub numele de Elsie, o femeie de mare anvergura prin realizările sale, a fost nu numai inginer, ci si consultant, consilier, scriitor, comisar si aparator al drepturilor femeilor.
1992: George Klein, inventator canadian
George Klein (15 aug. 1904 – 4 nov. 1992), nascut in Hamilton, Ontario, este adesea numit inventatorul cel mai prolific al Canadei secolului XX.
A lucrat timp de 40 de ani ca inginer mecanic la Consiliul National al Cercetarii din Canada (CNRC), intre 1929-1969, in laboratoarele din Ottawa. A fost consultant la proiectarea primului reactor nuclear “Canadarm”.
Invenţiile sale includ contribuţii cheie in diverse domenii. A conceput primele tuneluri aerodinamice ale CNRC (Conseil national de recherche Canada), reactorul nuclear ZEEP (Zero Energy Experimental Pile), care a fost precursorul reactorului CANDU, sistemul internaţional de clasificare a stratului de zapada de la sol, vehiculul Weasel pentru orice tip de teren, antena STEM pentru programe spaţiale (antenă escamotabila, echipament utilizat frecvent pentru sateliţi; antenele STEM sunt stocate in corpul satelitului pentru a economisi spaţiul in timpul lansarii şi sunt eliberate cand satelitul ajunge pe orbită). A inventat articole utile precum schiuri de aterizare pentru aeronave, un scaun cu rotile electric pentru tetraplegici si primul pistol cu capse pentru microchirurgie.
In 1968, a fost numit Ofiţer al Ordinului Canadei, iar in 1995, a fost inclus in Canadian Science and Engineering Hall of Fame .
1994: Sam Francis, pictor american (n. 1923)
1995: Ițhak Rabin, prim ministru al Israelului, laureat al Premiului Nobel (asasinat) (n. 1922)
1995: Gilles Deleuze, (Paris, 18 ian. 1925 – Paris, 4 nov. 1995), filosof francez, profesor la Sorbona (suicid) (n. 1925)
Incepand din anii 1960 si pană la moartea sa, Deleuze a scris numeroase lucrări filosofice foarte influente, despre filozofie, literatură, film şi in special despre pictura.
Perceput initial ca un istoric al filosofiei, Deleuze se va revela rapid drept un creator in domeniul filosofiei: va fi interesat in mod deosebit de raporturile dintre sens, non-sens si eveniment (pornind de la opera lui Carroll şi de la stoicismul grec). A dezvoltat o metafizică şi o filosofie a artei originale. Impreuna cu filosoful si psihanalistul Félix Guattari, a creat conceptul de deteritorializare, dezvoltand o critică comuna a psihanalizei şi a capitalismului.
Operele sale principale, Diferenţă şi repetiţie (1968), Logica sensului (1969), Anti-Oedip (1972) şi O mie de platouri (1980) (ultimele doua scrise in colaborare cu Felix Guattari), au avut un anumit impact in mediile universitare occidentale şi au fost in mare voga in perioada 1970-1980. Doctrina deleuziana este uneori asociata cu post-structuralismul, desi el insusi a declarat ca a trait intotdeauna ca un metafizician.
Lucrarile sale cele mai importante au fost cele două volume Capitalism si Schizofrenie: Anti-Oedip (1972) şi O mie de platouri (1980), ambele scrise in colaborare cu Félix Guattari. Tratatul sau de metafizica “Diferenta şi repetiţie (1968) este considerat de unii specialisti ca fiind un opus magnum.
2005: Sheree North, actrita, cantareata si dansatoare americana
A devenit dansatoare profesionista de la varsta de 10 ani, şi a atras atenţia cu prestatiile sale din teatru, in comedii muzicale precum Can-Can si Irma La Douce. In cinematografie, a fost recrutata de către compania 20th Century Fox, ca o potentiala rivala a lui Marilyn Monroe, intre 1954-1956.
A interpretat diverse roluri in circa zece filme, inainte de a cădea intr-un con de umbra timp de aproape un deceniu. Cariera sa a revenit in forta la sfarsitul anilor 1960, atunci cand a lucrat in special in televiziune, inclusiv in The Mary Tylor Moore Show, Seinfeld and Marcus Welby, MD.
2008: Michael Crichton, scriitor american de science-fiction
Michael Crichton este autorul a 14 best-seller-uri, vandute in peste 150 de milioane de exemplare in intreaga lume, inclusiv Jurassic Park, The Andromeda Strain, Westworld, Coma, The Great Train Robbery si The 13th Warrior, care au fost adaptate pentru marele ecran. A fost, de asemenea, producător de film pentru cinema si televiziune, inclusiv al serialului E.R. (Emergency Room / Spitalul de Urgenta).