1575: Guido Reni, supranumit Ghidul, pictor şi decorator al perioadei barocului timpuriu italian, care a aparţinut şcolii din Bologna, renumit pentru idealismul clasic al reprezentarilor sale de subiecte mitologice si religioase. (d. 18 aug. 1642)
Născut in Bologna, intr-o familie de muzicieni (parintii, unchii si verii), Guido Reni, fiul lui Daniele Reni şi al Ginevrei de’ Pozzi, a primit intense lectii de muzica, fiind destinat sa continue traditia acesteia. Avand alte aspiratii si dovedind o personalitate bine conturata, Reni a fugit de acasa si a intrat mai intai ucenic in atelierul bolognez al pictorului flamand Denis Calvaert, la varsta de 9 ani, alaturi de Albani şi Domenichino.
Cand Reni avea aproape 20 de ani, cei trei ucenici ai scolii Calvaert au plecat la un atelier rival in ascensiune, numit Accademia degli Incamminati (Academia Noilor-Veniti / Academia Incepatorilor / Debutantilor), condus de Annibale Carracci, al carei renume era discreditat de scolile de arta rivale, datorita naturalismului sau inedit. Aici au pus bazele unei şcoli prolifice şi de succes a pictorilor din Bologna. In anul 1599, la 24 de ani, a fost primit in breasla pictorilor, fiind cautat de inalti prelati pentru decorarea unor impunatoare asezaminte de cult din Bologna, Roma, Ravenna, Napoli etc.
Pana la sfarşitul anului 1601, Reni şi Albani s-au mutat la Roma, pentru a lucra cu echipa condusa de Annibale Carracci la decorarea frescei din Palatul Farnese. După 1601 si-a impărţit timpul intre atelierele din Bologna şi Roma. Dupa ce a devenit un pictor recunoscut, Reni s-a inconjurat de ucenici, precum Giovanni Lanfranco, Francesco Albani, şi Antonio Carracci, care au fost fascinaţi de personalitatea sa nobila si puternica, chiar daca oarecum tiranica.
Pe parcursul perioadei 1601-1604, patronul sau a fost Cardinalul Paolo Emilio Sfondrati. Intre 1604-1605, a primit o comanda independentă pentru un altar al Rastignirii Sfantului Petru. A pictat fresce si in Capela Paoline a bisericii papale Santa Maria Maggiore din Roma. Vaticanul i-a incredintat mai multe comenzi, inclusiv frescele din Palatul Quirinal.
La inceputul carierei sale, Reni a executat comenzi importante pentru Papa Paul al V-lea si Cardinalul Scipione Borghese, colecţionar de artă şi patron al artelor, pictand numeroase fresce in capelele acestora. Astfel, după cativa ani petrecuti in Bologna, a revenit la Roma pentru a deveni unul dintre principalii pictori din timpul papalităţii lui Paul al V-lea (Camillo Borghese, unchiul lui Scipione Borghese), intre 1607-1614 aflandu-se sub patronajul familiei Borghese.
Frescele de plafon realizate de Reni in marea sala centrala a gradinii palatului Casino dell’Aurora, situata pe domeniul Palazzo Pallavicini-Rospigliosi, sunt considerate capodoperele sale.
Casino dell’Aurora
Sala centrala din Casino dell’Aurora
Cazinoul a fost iniţial un pavilion comandat de cardinalul Scipione Borghese; partea din spate are vedere spre Piazza Montecavallo şi Palazzo del Quirinale. Fresca masiva, “Aurora”, realizata intre 1613-1614, este pictata in stilul “in quadri riportati” şi il prezintă pe Apollo in carul său, precedat de Aurora, aducand lumina in lume.
Fresca Aurora
Lucrarea este restransa la clasicism, Reni copiind posturi ale personajelor de pe sarcofagele romane, ilustrand scena cu mult mai multa simplitate şi reţinere, fata de agitata reprezentare a Triumfului lui Bacchus si al Ariadnei a lui Carracci din Palatul Farnese.
Annibale Carracci – Triumful lui Bacchus si al Ariadnei
Galeria Farnese, 1595
Galeria Farnese
In picturile cu subiecte religioase si mitologice, Reni a temperat exuberanta si complexitatea barocului prin sobrietatea clasica, emotii calde si tonalitati delicate.
Compoziţii precum “Atalanta si Hippomenes” (1625), dezvaluie preferinţa sa pentru figuri reprezentate graţios ce reflecta idealurile antice. In ultima parte a carierei sale, Reni a utilizat tonalitati luminoase, culori delicate, şi tuse extrem de generoase.
Guido Reni este autorul uneia dintre cele mai impresionante variante a “Botezului lui Iisus” si a compozitiei “David tinand capul lui Goliat”. In prima capodopera, artistul sugereaza ca Botezul Mantuitorului s-a petrecut in ambianta divina discreta, doar in prezenta ingerilor. In ceea ce priveste triumful lui David asupra lui Goliat, victoriosul nu mai este prezentat ca un simplu pastor, ci ca un viitor rege increzator in intelepciunea sa.
In afara de influenta perioadei in care a lucrat in atelierul familiei Carracci, frescele lui Rafael şi sculpturile antice greceşti au fost sursele principale de inspiratie pentru arta lui Reni. Pictorul tindea spre o armonie clasică, in care realitatea sa fie reprezentată in proporţii idealizate. Picturile sale emana o stare de spirit calmă şi senină, avand o delicatete studiata a formei si a culorii. Compoziţiile sale religioase l-au facut unul dintre cei mai renumiti pictori din vremea sa in Europa şi un model pentru alti artisti italieni ai barocului.
Sub influenta naturalismului Academiei familiei Carracci din Bologna, a frescelor lui Rafael si a sculpturii antice greco-romane, pictura sa a devenit, mai presus de toate, de o senzualitate eleganta, care nu excludea religiozitatea. Stilul său baroc va evolua spre clasicism. Pictura lui Reni a fost tematica şi intr-un stil eclectic, asemenea multor altor lucrari ale pictorilor formati la scoala din Bologna.
Adversarii sai l-au acuzat adesea ca amesteca “fara disceramant” mitologia cu istoria si religia. Cu toate acestea, a devenit unul dintre cei mai solicitati artisti ai epocii, astfel ca nemaifacand fata numarului mare de comenzi, adesea schita doar lucrarea care apoi era definitivata de ucenicii sai.
A fost considerat un pictor de mare valoare, pana cand a fost discreditat de John Ruskin, in secolul al XIX-lea. Statutul sau de mare pictor al secolului al secolului al XVII-lea a fost restabilit ulterior.
***
Accademia degli Incamminati a fost una dintre primele academii de arta din Italia, creata initial in jurul anului 1580, la Bologna, ca Accademia dei Desiderosi, cunoscuta si ca Accademia dei Carracci, dupa numele fondatorilor sai.
Familia Carracci au fost trei pictori italieni din secolele XVI si XVII, fraţi şi veri, cel mai important fiind Annibale (1560-1609), avandu-l ca frate pe Agostino (1557-1602) şi ca var pe Lodovico (1555-1619); toti trei au fost originari din Bologna, si au lucrat impreună, avand aceeasi ambiţie de a picta in mod diferit, refuzand manierismul.
Francesco Albani: pictor italian, unul dintre maestrii bolognesi ai secolului al XVII-lea, instruit in atelierul de Carracci. Albani l-a ajutat pe Guido Reni in realizarea unor serii decorative majore, inclusiv cea din Capela Buna Vestire (1609-1612), din Palatul Quirinal şi capela bisericii Santa Maria della Pace. (1612-1614).
Quadro riportato (imagine transferata, translatata): simularea intr-o pictura murala a unei picturi de plafon in care scena pictata este produsă intr-un panou, semanand cu o compoziţie realizata pe suprafaţa unei bolte de mică adancime, curbate. Forma de plural este Quadri riportati.
1470: Eduard al V-lea, rege a Angliei pentru 11 săptămâni în anul 1483
1590: Gerrit van Honthorst, pictor, desenator si gravor olandez, elev al lui Caravaggio (d. 27 apr.1656)
Gerard van Honthorst, supranumit Gerrit van Honthorst, iar în Italia, Gherardo delle Notti (Gerard al Noptilor, al scenelor nocturne – pentru scenele sale nocturne la lumina lumanărilor), a fost un pictor al scenelor de gen si istorice, precum si portretist al Epocii de Aur a secolului al XVII-lea.
In anii 1620, a fost impreuna cu Hendrick Ter Brugghen şi Dirck Van Baburen, unul dintre reprezentanţii de frunte ai Scolii lui Caravaggio din Utrecht. Timp de 10 ani s-a bucurat, in Italia, de patronajul nobilimii si si-a insusit stilul lui Caravaggio. Stilul său a evoluat mai tarziu spre clasicism.
Renumit inca din timpul vieţii, a primit comenzi, inclusiv de la Frederick V şi Elizabeth, regele şi regina Boemiei, aflati in exil in Ţările de Jos, de la Carol I al Angliei şi Christian al IV-lea al Danemarcei, inainte de a deveni pictor de curte al lui Wilhelm al II-lea de Orange-Nassau, la Haga, intre 1637-1652. Cu toate acestea, astazi este renumit in special pentru lucrările sale din perioada caravagesca.
Efectele dramatice ale luminii artificiale din primele sale picturi, precum in scena nocturna din Cina cu muzica de lauta, 1620, i-au adus supranumele.
Gerrit van Honthorst – Cina cu muzica de lauta, 1620
A folosit tonuri violente, exceland in scenele nocturne (Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, Christ in fata marelui preot) si in compozitiile care reprezinta imagini din cabarete si momente din concerte.
Unele dintre primele opere ale lui Rembrandt au fost inspirate de tehnica sa de realizare a clarobscurului.
***
Se numeste scena de gen, sau, uneori, pictura de gen, un tip de opera pictata sau desenata care reprezinta scene cu caracter anecdotic sau familiar; pictură care înfățișează aspecte ale vieții de toate zilele.
1631: Mary de Orange, fiica regelui Carol I al Angliei și mama regelui William al III-lea al Angliei (d. 1660)
1650: William al III-lea al Angliei (d. 1702)
1806: Karl Friedrich Mohr, chimist german (d. 1879)
1841: Benjamin F. Goodrich, industrias american din industria cauciucului (3 aug. 1888)
A fost fondatorul companiei B.F. Goodrich Rubber Co. Dupa un prim faliment, s-a mutat la Akron, unde a inceput sa fabrice furtunuri de incendiu, curele şi anvelope de biciclete.
A facut studii de medicina si a obtinut titlul de doctor in medicina la Western Reserve College in Cleveland, Ohio. Cunoscut sub initialele B. F., a servit drept chirurg al Union Army in Războiul Civil.
După război, a incheiat un acord de licenţiere cu Charles Goodyear, si a cumparat Compania de cauciuc Hudson, Hudson Rubber Company, in parteneriat cu J.P. Morris. Compania, cu sediul in Melrose, New York , a dat faliment. In 1870, s-a mutat la Akron, Ohio, pentru a fonda compania care incă mai poartă numele său, BF Goodrich. Anvelopa radiala a fost proiectata de către un angajat in publicitate din compania sa.
Benjamin Goodrich a fost prima persoana din Akron, Ohio, care a avut propriul telefon, primit in dar de la Alexander Graham Bell in 1877. Telefonul facea legatura intre resedinta sa si fabrica de cauciuc.
1872: Barbu Știrbey, om politic român, președinte al Consiliului de Miniștri (d. 1946)
1884: Prințesa Elena a Serbiei (d. 1962)
1890: Klabund (Alfred Henschke), scriitor si poet german (d. 1928)
1900: Lucrețiu Pătrășcanu, jurist, om politic român (ministru al Justiției în perioada 1944-1948) (d. 1954, executat)
1900: Luigi Lucioni, pictor american de origine italiana (d. 1988)
A trăit şi a lucrat in principal in New York City, dar si in Vermont. Naturile sale statice, peisajele si portretele sale erau recunoscute pentru realismul lor, formele desenate cu precizie şi suprafaţa netedă a suportului.
1901: Spyridon Marinatos, arheolog grec (d. 1974)
1902: Otto Bayer, chimist german (d. 1982)
1903: Ion Vasilescu, compozitor român (d. 1960)
1908: Sir Joseph Rotblat, fizician polonez-evreu-britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1995 (d. 31 aug. 2005)
A fost singurul om de ştiinţă care a părăsit Proiectul Manhattan, inainte de distrugerea Hiroshimei, in august 1945. In scopul sensibilizarii omenirii asupra pericolelor bombei atomice, a fondat Mişcarea Pugwash, fiindu-i decernat Premiul Nobel pentru Pace in 1995, pentru eforturile sale privind dezarmarea nucleară.
Lucrarea sa despre riscul radiaţiilor reziduale, provenite de la o explozie nucleara, care se imprastie in atmosfera sub forma de praf radioactiv (particule fierbinti) a reprezentat o contribuţie majoră la Tratatul de interzicere parţiala a testelor nucleare (Partial Test Ban Treaty).
Semnatar al Manifestului Russell-Einstein, a fost secretar general al Conferinţelor asupra ştiinţei şi problemelor mondiale de la infiinţarea organizatiei si pana in 1973.
Conferinţele de la Pugwash cu privire la ştiinţă şi probleme mondiale s-au instituit ca o organizaţie internaţională ce reunea cercetători şi personalităţi publice a caror activitate era indreptata spre reducerea pericolului de conflict armat şi gasirea de soluţii pentru ameninţările la adresa securităţii globale. A fost fondată in 1957 de Joseph Rotblat şi de Bertrand Russell in Pugwash (Nova Scotia, Canada), după lansarea Manifestului Russell-Einstein in 1955.
1916: Ruth Handler, inventatoare si femeie de afaceri americana. Printre produsele pe care le-a patentat se află celebra păpușa Barbie (d. 27 apr. 2002)
Ruth Handler a revolutionat industria jucăriilor in 1959, creand papusa Barbie, numita astfel dupa fiica sa Barbara, şi papusa Ken, dupa numele fiului său, Kenneth. Bustul opulent, talia fina şi picioarele lungi ale papusii Barbie contrastau puternic cu stilul rond si asexuat al papusilor din acea epoca, astfel ca acestea au facut senzatie pentru indrazneala si realismul lor.
Nascuta Ruth Mosko, Ruth Handler a fost cea mai mica dintre cei zece copii ai unei familii de imigranti polonezi de origine evreiasca. Impreuna cu soţul ei, Elliot Handler şi designerul Harold Mattson, Ruth a creat papusa Mattel, in 1945, un nume format din Matt de la Mattson şi El de la Elliot.
1918: Art Carney, actor american (d. 2003)
1919: Martin Balsam, actor american (d. 1996)
1922: Benno Besson, regizor de teatru și tatăl Katharinei Thalbach, (d. 2006)
1923: Fredy Heineken, magnatul cunoscutei firme de bere olandeză, Heineken (d. 2002)
1930: Horia Aramă, scriitor român (d. 2007)
1930: Doris Roberts, actriță americancă
1931: Bernard Francis Law, arhiepiscop de Boston și cardinal
1932: Thomas Klestil, președinte austriac (d. 2004)
1933: Volker Kühn, regizor german
1943: Marlène Jobert, actriță franceză
1946: Laura Bush, soția președintelui George W. Bush, președintele Statelor Unite ale Americii
1946: Robert Mapplethorpe, fotograf american (d. 9 mar. 1989)
Robert Mapplethorpe a fost un fotograf celebru pentru portretele sale în alb-negru extrem de stilizate, fotografii cu flori si nuduri masculine.
Mapplethorpe s-a nascut intr-o familie catolică de origine anglo-irlandeza. După absolvirea studiilor, a obtinut o diploma de la Institutul Pratt de Arte Frumoase din Brooklyn, New York.
Mapplethorpe a realizat prima sa fotografie “la minut” cu un aparat Polaroid. In anii 1970, si-a procurat un aparat de format mare, utilizat de jurnalisti, şi a inceput sa-si fotografieze prietenii şi cunoscuţii, inclusiv artişti si compozitori. In anii 1980, stilul fotografiilor sale a devenit mai pretentios, cautand in special frumusetea abstracta.
Robert Mapplethorpe – Flori
Astfel, s-a concentrat asupra nudurilor statuare, atat feminine, cat si masculine, naturilor statice florale, imaginilor Lisei Lyon – o serie remarcabila pentru creatorul de moda francez Jean-Charles de Castelbajac – şi portretelor oficiale.
1946: Robert Davidson, sculptor, pictor, gravor si bijutier canadian
Nascut in Hydaburg, Alaska, Robert Davidson, artist mostenitor al patrimoniului Haida (indigenii de pe coasta de nord-vest a Pacificului, din America de Nord) este specializat in realizarea stalpilor totem si al mastilor.
A sculptat primul sau totem din Iles de la Reine-Charlotte in memoria vechii populatii Haida. Unele dintre lucrarile sale au fost prezentate la Canadian Museum of Civilization si la Vancouver Art Gallery.
1947: Bettina Wegner, textieră germancă
1948: Amadou Toumani Touré, președintele republicii Mali
1951: Traian Băsescu, președinte al României din 12 decembrie 2004
1956: James Honeyman-Scott, muzician britanic (Pretenders) (d. 1982)
1961: Ralph Macchio, actor american
1978: Renato Usatîi, om politic, milionar și filantrop din Republica Moldova
1986: Alexz Johnson, actriță și cântăreață canadiană