4 Octombrie

1669: Rembrandt, pictor olandez (n. 1606)

Rembrandt a fost desenator, pictor și gravor olandez. Un maestru inovator și prolific în trei domenii, fiind în general considerat unul dintre cei mai mari artiști vizuali din istoria artei și cel mai important din istoria artei olandeze.

Spre deosebire de majoritatea maeștrilor olandezi ai secolului al XVII-lea, operele lui Rembrandt descriu o gamă largă de stiluri și subiecte, de la portrete și autoportrete la peisaje, scene de gen, scene alegorice și istorice și teme biblice și mitologice, precum și studii pe animale.

Contribuțiile sale în domeniul artei au venit într-o perioadă de mare bogăție și realizări culturale pe care istoricii o numesc Epoca de Aur olandeză, când arta olandeză (în special pictura olandeză), deși în multe privințe antitetică stilului baroc care a dominat Europa, a fost extrem de prolifică și inovatoare și a dat naștere unor noi genuri importante.

Rembrandt a produs aproape 400 de picturi, 300 de gravuri și 300 de desene. Sutele de autoportrete pe care le-a făcut de-a lungul carierei sale ne permit să-i urmărim călătoria personală.

Pictor și gravor olandez, unul dintre cei mai mari povestitori din istoria artei, posesor al unei excepționale abilități de a reda oamenii în diferite stări de spirit și ipostaze dramatice, Rembrandt este, de asemenea, un pictor al luminii și al umbrei și adeptul unui realism intransigent care i-a făcut pe unii critici de artă să afirme că prefera urâțenia frumuseții.

La începutul carierei, Rembrandt a pictat pentru o vreme numai portrete. Cu timpul, deși a continuat să picteze – și să graveze în acvaforte și, ocazional, să deseneze – portrete pe tot parcursul vieții, a făcut-o din ce în ce mai rar. Aproximativ o zecime din picturile și gravurile sale constau din studii ale propriului chip, precum și autoportrete mai oficiale, fapt care a dat naștere la numeroase speculații.

Nucleul operei lui Rembrandt constă însă din scene biblice și – într-o măsură mult mai mică – istorice, mitologice și alegorice, pe care le-a pictat, gravat sau schițat în creion și cerneală sau cretă.

Din perspectiva întregii sale cariere, schimbările produse în stilul artistic al lui Rembrandt sunt remarcabile. Modul în care rezolvă problemele de compoziție și redarea spațiului și a luminii – de exemplu, felul cum abordează contururile, formele, culorile, pensulația sau, în desene și gravuri, tratamentul liniilor și al tonurilor – se transformă treptat (și uneori abrupt), chiar și în cadrul unei singure lucrări. Tabloul cunoscut sub numele de Rondul de noapte, 1640-1642, reprezintă în mod clar un punct de cotitură în evoluția sa artistică.

Aceste schimbări nu sunt rezultatul unei evoluții involuntare; mai degrabă ar trebui privite ca dovada unei căutări conștiente a unor noi tehnici picturale și narative, uneori parcă în dialog cu marii săi predecesori.

Rembrandt a devenit repede prețuit în rândul iubitorilor de artă olandezi și de cumpărătorii de artă pentru picturile și gravurile sale cu subiect istoric, precum și pentru portretele și autoportretele sale.

Gravurile neobișnuite în acvaforte i-au adus faima internațională încă din timpul vieții, iar desenele sale, care de fapt erau exerciții practice sau studii pentru alte lucrări, au intrat și ele în colecțiile private ale iubitorilor de artă contemporană.

Conform mitului care a luat amploare după moartea sa, Rembrandt a murit sărac și neînțeles. Este adevărat că spre sfârșitul vieții lui, realismul fusese înlocuit de clasicism și devenise demodat în Olanda. Cu toate acestea, reputația sa internațională în rândul cunoscătorilor și colecționarilor a continuat să crească.

Anumiți artiști din Germania și Veneția secolului al XVIII-lea au adoptat chiar stilul său. A fost venerat în epoca romantică și a fost considerat un precursor al romantismului, iar de atunci, a fost considerat una dintre cele mai mari figuri din istoria artei. În Olanda, reputația sa a cunoscut o creștere spectaculoasă și Rembrandt a devenit un simbol atât al măreției, cât și al spiritului olandez.

Una dintre caracteristicile majore ale operei sale este utilizarea luminii și umbrei (tehnica clarobscurului inspirată din tablourile lui Caravaggio) care atrage privirea prin jocul contrastelor puternice. Rembrandt este, de asemenea, cunoscut pentru materialitatea picturii sale și stilul său dur, în opoziție cu stilul neted și finisat al contemporanilor săi. Scenele pe care le pictează sunt intense și pline de viață.

Nu este un pictor al frumuseții sau al bogăției, dar dă dovadă de compasiune și umanitate, care ies în evidență în expresia personajelor sale, care uneori sunt oameni nevoiași sau vlăguiți de vârstă. Temele sale preferate sunt portretele (și autoportretele), precum și scenele biblice. Rembrandt reprezintă, de asemenea, scene din viața de zi cu zi și scene populare numite și scene de gen. Familia sa apropiată – Saskia, prima soție, fiul său Titus și a doua parteneră, Hendrickje Stoffels – apar în mod regulat în picturile sale. A executat câteva peisaje pictate, rezervând această temă pentru gravurile sale.

La fel ca mulți artiști din epoca de aur olandeză, precum Jan Vermeer din Delft, Rembrandt a fost, de asemenea, un pasionat colecționar și dealer de artă.

Rembrandt nu a plecat niciodată în străinătate, dar a fost considerabil influențat de operele maeștrilor italieni și ale artiștilor olandezi care studiaseră în Italia, precum Pieter Lastman, de pictorii din Utrecht formați în stilul lui Caravaggio, de barocul flamand și de Peter Paul Rubens.

După ce a cunoscut succesul încă de tânăr, ca pictor de portrete, anii ulteriori ai lui Rembrandt au fost marcați de tragedii personale și greutăți financiare. Cu toate acestea, gravurile și picturile sale au fost populare de-a lungul vieții, reputația sa de artist a rămas ridicată și timp de douăzeci de ani a format mulți pictori olandezi importanți.

Portretele contemporanilor săi, autoportretele și ilustrațiile scenelor din Biblie sunt considerate ca fiind cele mai mari triumfuri creative ale artei sale. Autoportretele sale formează o autobiografie unică și intimă, în care artistul s-a văzut pe sine fără vanitate și cu cea mai mare sinceritate.

Cea mai importantă contribuție a lui Rembrandt în istoria gravurii a fost transformarea procesului de gravură dintr-o tehnică de reproducere relativ nouă într-o adevărată formă de artă, alături de Jacques Callot. Reputația sa de cel mai mare gravor din istoria artei a fost stabilită încă din timpul vieții sale și de atunci nu a mai fost pusă la îndoială. Puține dintre picturile sale au părăsit Republica Olandeză cât timp a trăit, dar gravurile sale au fost vehiculate în toată Europa, iar reputația lui s-a bazat inițial numai pe ele.

Datorită empatiei sale pentru condiția umană, a fost numit „unul dintre marii profeți ai civilizației”. Sculptorul francez Auguste Rodin a spus: “Comparați-mă cu Rembrandt! Ce sacrilegiu! Cu Rembrandt, colosul Artei! Ar trebui să ne prosternăm în fața lui Rembrandt și să nu comparăm niciodată pe nimeni cu el!”

Mai mult…

1052: Vladimir al Novgorodului (n. 1020)

1250: Herman al VI-lea, Margraf de Baden (n. 1226)

1851: Manuel de Godoy, Prinț al Păcii, politician spaniol, prim-ministru al Spaniei (n. 1767)

1904: Frédéric Bartholdi, sculptor francez (n. 1834)

1935: Jean Béraud, pictor francez (n. 1849)

1947: Max Planck, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1858)

1970: Janis Joplin, cântăreață americană (n. 1943)

1982: Glenn Gould, pianist și compozitor canadian (n. 1932)

2002: André Delvaux, cineast francez (n. 1926)

2010: Norman Wisdom, actor englez (n. 1915)

2012: Constantin Țoiu, prozator român (n. 1923)

2016: Ion Ochinciuc, prozator și dramaturg român (n. 1927)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.