Comemorari

5 martie

1534: Antonio da Correggio, pictor italian (n. 1489)

Antonio Allegri, supranumit Il Correggio, a fost este unul dintre marii maestri ai Renasterii italiene. Aparținând “școlii din Parma”, a studiat lucrarile lui Andrea Mantegna, la Mantova si a fost influentat de Leonardo da Vinci. Vizitand Roma, a fost inspirat de frescele de la Vatican, realizate de Michelangelo si Rafael. A lucrat intens in Parma pana la varsta de 24 de ani.

Prima sa lucrare de proportii a fost decorarea tavanului capelei Sf. Pavel din Manastirea Sf. Pavel. Aceasta era o lucrare compusă din şaisprezece compartimente in umbela, impodobite cu ghirlande de fructe si copii (putti*) care reprezintau vârstele omului. Executata la vârsta de 20 de ani, lucrarea seamănă cu o fantezie Sixtină.

Talentul sau original este revelat în marile fresce pe care le va realiza: frescele din  Biserica Sf. Ioan Evanghelistul, 1520-1524; Adormirea Maicii Domnului, cupola Domului, (1524-1530). Fresca realizata la domul catedralei din Parma, ilustreaza stilul iluzionist dramatic care a influentat pictura domului in perioada barocului.

A pictat, de asemenea, tablouri pe teme religioase, în care a folosit minunat tehnica clarobscurului. Avand un temperament inventiv şi senzual, a pictat pentru Frederick al II-lea de Gonzaga, din Mantova, serii mitologice erotice: Io, Leda şi Danae (1530).

Este considerat unul dintre cei mai inventivi artisti ai Renasterii tarzii, evidentiindu-se prin utilizarea indrazneata a racursiului si abordarea foarte originala a culorii si a luminii.

Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui a inspirat multi artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.

*Putti: pluralul cuvantului italian “putto”, care inseamna “baiat mic” sau “copil”(de sex masculin), de multe ori gol si cu aripi; aceste figuri umane, reprezentate mai ales in arta renascentista si baroca italiana, fiind diferite de heruvimi, provin din arta veche si au fost redescoperite la inceputul Quattrocento-ului ; “putto” a devenit un termen specific in istoria artei numai in perioada moderna.

1815: Franz Mesmer, inovator austriac al terapiei prin hipnoză (n. 1734)

1827: Pierre Simon Laplace, astronom, matematician francez (n. 1749)

1827: Alessandro Volta, fizician italian, inventatorul pilei electrice (n. 1754)

1893: Hippolyte Taine, istoric, critic si filosof francez (n. 1828)

A fost calauzit toata viata de convingerea potrivit careia cunoasterea trebuie sa se bazeze pe experienta senzoriala, pe observatie si pe experimentul controlat.

La Scoala de Arte Frumoase din Paris, unde a fost profesor, a devenit unul dintre cei mai stimati exponenti ai pozitivismului francez ai sec. al XIX-lea, datorita incercarilor sale de a aplica metodele stiintifice in stiintele umaniste.

Dintre lucrarile sale: Istoria literaturii engleze, 1863-1864, Despre inteligenta, 1871, studiu de psihologie, Originile Frantei contemporane, 1876-1899, o monumentala analiza istorica in 3 volume.

1925: Gheorghe Munteanu Murgoci, geolog, mineralog român (n. 1872)

1939: Moses Gaster, istoic literar și folclorist (n. 1856)

1944: Max Jacob, poet și pictor francez (n. 1876)

1953: Iosif Vissarionovici Stalin, politician rus (n. 1879)

Numit secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist in 1922, Stalin a eliminat, in mod sistematic, pe toti ceilalti pretendenti la succesiunea lui Lenin. Se estimează că regimul de teroare pe care l-a menţinut în timpul conducerii sale s-a soldat cu  aproximativ 1 milion de oameni impuscati şi aproximativ 9 milioane de prizonieri în lagărele de concentrare. La trei ani după moartea sa, succesorul său, Hruşciov, i-a condamnat crimele. Trupul său îmbălsămat a fost scos din mausoleul lui Lenin în 1961. Cu toate acestea, va ramane în istorie ca cel care a propulsat ţara la statutul de superputere.

1953: Serghei Prokofiev, compozitor si pianist rus (n. 1891)

Compozitor neo-clasic, unul dintre cei mai mari compozitori ruși ai tuturor timpurilor. De la miniaturi instrumentale până la simfonii, concerte și muzică de film, creația sa cuprinde aproape toate genurile muzicale.

Serghei Sergheevici Prokofiev s-a născut pe 23 aprilie 1891 la Sontsovka, Ucraina.

Fiind fiul unui pianist, a inceput sa compuna piese pentru pian la varsta de 5 ani, iar la 9 ani, compunea deja prima opera. A studiat la Conservatorul Sankt Petersburg, avandu-l ca profesor si pe Nikolai Rimski-Korsakov. La varsta de 19 ani, isi castiga singur existenta din interpretari ca artist virtuoz.

Lucrarea Suita scita a fost compusa in timpul Primului Razboi Mondial. In 1915, la Chicago, a avut loc premiera operei Iubire pentru trei portocale. Peste sapte ani, in 1922,  se va stabili la Paris. Va compune si definitiva operele Ingerul aprig si Cartoforul.

In 1930, la 39 de ani, revine in Rusia, unde va compune partituri pentru baletul Romeo si Julieta, Petrica si lupul si pentru filmul lui Serghei Eisenstein, Aleksandr Nevski. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, va scrie partiturile pentru filmul lui Eisenstein, Ivan cel Groaznic si opera Razboi si pace.

Baletul Romeo și Julieta, Dansul cavalerilor

In 1848, opera sa a fost condamnata de guvernul vremii, ceea ce l-a afectat puternic, grabindu-i sfarsitul. A murit in aceeasi zi cu Iosif Stalin, pe 5 martie 1953, la Moscova.

Se spune ca ar fi murit cu 50 de minute înaintea lui Stalin, dar Pravda şi autorităţile vor anunţa abia peste şase zile moartea compozitorului, toata atentia fiind concentrata asupra “tatucului popoarelor”.

1955: Hortensia Papadat-Bengescu, prozatoare și autoare dramatică româncă (n. 1876)

1960: Istvan Asztalos, scriitor român de naționalitate maghiară (n. 1909)

1966: Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko), poetă rusă (n. 1889)

1999: Tia Peltz, graficiană și scriitoare româncă (n. 1923)

2004: Irina Coroiu, critic român de teatru și film (n. 1950)