Aniversari 5 martie
1696: Giovanni Battista Tiepolo, pictor si gravor italian, considerat unul dintre cei mai mari pictori din toate timpurile (d. 1770)
La varsta de 34 de ani, faima sa depasise granitele orasului sau natal, Venetia, si a acceptat comanda de a decora doua palate in Milano, Capella Colleoni din Bergamo si Villa Loschi la Biron. In acea perioada, clerul si nobilii venetieni si-l disputau pentru diverse lucrari.
In 1750, la invitaţia prinţului-arhiepiscop de Würzburg, Charles Greiffenclau Philip, a plecat la Würtzburg, impreuna cu fiii si colaboratorii sai, Giovanni Domenico Tiepolo si Lorenzo Tiepolo, pentru a decora palatul acestuia, salonul si imensul plafon al scării noii sale reşedinţe. Aici va realiza cele mai indraznete si luminoase dintre frescele sale.
In 1762, a inceput sa picteze plafonul palatului regal din Madrid, aceasta fiind ultima sa lucrare.
Initial, a fost atras de stilul melancolic al clarobscurului, dar mai tarziu, lucrarile sale vor capata culori luminoase , stralucitoare, pline de poezie, urmand traditia baroca a decorarii tavanelor, combinata cu luminozitatea si eleganta stilului rococo.
Excelent pictor, l-a influenţat pe Goya, prin tehnica sa remarcabila, care a avut, de altfel, o mare recunoaştere ulterioara: lumina, “iluminarea” unor părţi specifice din imagine, astfel incat culorile luminoase permit crearea senzatiei unor sentimente sau idei, ca puritatea sau divinul.
1133: Regele Henric al II-lea al Angliei (d. 1189)
1512: Gerardus Mercator, cartograf și matematician flamand de renume din Evul Mediu.
S-a născut pe 5 martie 1512 la Rupelmonde, Flandra si a fost considerat un “Ptolemeu contemporan”, revolutionand cartografia.
Numele sau real era Gerard De Kremer (germ., Gerhard Kremer, Kremer: negustor), dar și l-a schimbat, în perioada când era la Universitatea Essen-Duisburg, in Gerardus Mercator, nume latinizat, latinizarea numelui fiind un obicei foarte răspândit pe atunci.
La 20 de ani, a primit titlul de “Magister” la Universitatea din Louvain, unde s-a si stabilit. La 24 de ani, studiase, deja, gravura, caligrafia si confectionarea de instrumente stiintifice. Datorita lui si colegilor sai, Louvain va deveni un centru de intocmire a hartilor, a globurilor terestre si ceresti si a instrumentelor astronomice.
La 29 de ani, in 1541, își continuă cercetările de proiecție a globului pe o hartă (plan), dar are probleme cu biserica catolică si este acuzat de erezie. In 1551 realizează un nou glob pământesc și unul al boltei cerești, dar fiind urmărit de inchiziție se refugiază in 1552, cu toată familia, la Duisburg, principatul Jülich-Kleve-Berg, prințul Wilhelm der Reiche fiind sub influența umanistului Erasmus von Rotterdam.
A fost numit astronom la curtea ducelui Wilhelm de Cleve (germ. Wilhelm der Reiche), la varsta de 52 de ani, iar peste 5 ani a perfectionat ceea ce avea sa devina proiectia Mercator, in care paralelele sunt reprezentate ca linii drepte, distantate, astfel incat sa arate in orice punct un raport corect intre latitudine si longitudine.
Aceasta a permis marinarilor sa navigheze pe distante lungi, masurand linii drepte fara sa adapteze mereu informatia dupa busola. In timp ce meridianele sunt linii verticale, paralele si echidistante, liniile latitudinii se distanteaza din ce in ce mai mult, direct proportional cu distanta dintre ele si ecuator. Pe planiglob, proiectia mareste suprafetele pe masura ce se indeparteaza de ecuator.
Originalitatea lui Mercator se bazează pe proiecţia suprafaţei Pământului pe un cilindru tangent la ecuator, ceea ce prezinta avantajul ca unghiurile nu se deformeaza, acestea fiind redate fidel. Se vorbeşte, de asemenea, de reprezentare cilindrica tangenta, cand meridianele sunt la fel de distanţate, în timp ce distanţa dintre paralele creşte cu latitudinea.
Mercator se considera cercetător cosmograf care nu e nevoit să vândă hărți. De la el au rămas doar 5 hărți, păstrate în Muzeul de istorie din Duisburg. În anul 1562 realizează prima hartă a Europei, care este una din hărțile atlasului său.
1685: Georg Friedrich Händel, compozitor, organist, violonist englez de origine germana din perioada barocului tarziu (d. 1759)
Născut pe 23 februarie sau 5 martie 1685.
1805: Théodore Labarre, compozitor și harpist francez (d. 1870)
1829: Jean-Jacques Henner, pictor francez
S-a remarcat prin utilizarea tehnicii sfumato şi clar-obscur în pictarea nudurilor, subiectelor religioase şi a portretelor.
Autor al unei opere prolifice, este prezent în multe muzee. Si-a creat o reputaţie de portretist şi desenator de neegalat, apreciat în timpul vieţii sale. A rămas toată viaţa fidel stilului propriu, departe de evoluţiile artistice ale timpului său, care nu il vor influenta.. Cele mai bune lucrari ale sale: Alsacia, provincia pierduta sau Fabiola cu voal rosu, datând din anii 1870 – 1890.
1870: Frank Norris, scriitor american (d. 1902)
1871: Rosa Luxemburg, revoluționară socialistă (d. 1919)
1887: Corneliu Micloși, inginer român, membru al Academiei Române (d. 1963)
1887: Heitor Villa-Lobos, muzician și folclorist brazilian (d. 1959)
1898: Chou En-Lai, politician chinez
Cunoştea mai multe limbi, era familiarizat cu mai multe culturi şi practica mai multe moduri de gândire.
Zhou Enlai sau Chou En-Lai a apărat marxismul şi a participat la crearea Partidului Comunist Chinez. Fondator al ramurii europene a Partidului Comunist Chinez (PCC), în 1927, şef al Partidului Comunist din Republica Sovietică Chineză din Jiangxi, în 1931, ministru al Afacerilor Externe intre 1949-1958, primul ambasador al Chinei.
Ca prim ministru, a participat la Conferinţa de la Bandung în aprilie 1955. Anunţul morţii sale a provocat manifestatii care au fost reprimate.
1908: Rex Harrison, actor englez de teatru și film (d. 1990)
1909: Alexandru Gregorian, scriitor și ziarist român
1918: James Tobin, economist american, laureat al Premiului Nobel pentru Economie (d. 2002)
1920: Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor român (d. 1962)
1922: Pier Paolo Pasolini scriitor, poet, regizor si scenarist italian (d. 1975)
Pasolini s-a distins ca poet, jurnalist, filosof, lingvist, romancier, dramaturg, regizor, jurnalist, cronicar de ziare şi reviste, actor, pictor şi om politic. A demonstrat o versatilitate culturala unica si extraordinara, devenind o figură extrem de controversată.
Pier Paolo Pasolini s-a nascut pe 5 martie 1922 la Bologna si a fost asasinat în noaptea de 1 spre 2 noiembrie 1975, pe plaja din Ostia, lângă Roma.
S-a remarcat în special cu filmele Evanghelia după Sf. Matei, în 1964, Leul de Argint la Festivalul de la Venetia, nominalizat de trei ori la Oscar, Povestile din Canterbury, în 1972, dupa The Canterbury Tales de Geoffrey Chaucer, care i-a adus Ursul de Aur la Festivalul International al Filmului de la Berlin si O mie şi una de nopţi, în 1974, care a fost prezentat la Festivalul de la Cannes.
Cu peste paisprezece premii si noua nominalizari, Pier Paolo Pasolini s-a afirmat în lumea filmului şi este recunoscut ca una dintre figurile centrale ale artei italiene, a cărui opera angajata a fost marcata de controverse.
1931: Alfred Grieb, pictor și grafician
1936: Constantin Paiu, filolog și critic de teatru român
1942: Mike Resnick, scriitor american de literatură științifico-fantastică
1946: Anca Pedvis, poetă și pictoriță româncă
1952: Alan Clark, muzician britanic (Dire Straits)
1958: Andy Gibb, membru al grupului Bee Gees