5 Noiembrie

1855: Léon Teisserenc de Bort, meteorolog francez

A dezvoltat o metoda de observatie si studiu a atmosferei prin utilizarea de baloane instrumentate (baloane-sonda, aerostate) care sunt utilizate in meteorologie si in astronautica. A fost, de asemenea, descoperitorul stratosferei. Intre 1896-1897, o instalaţie cu două teodolite fotografice, instalata la 1318 de metri altitudine, a fost utilizata pentru a măsura inălţimea şi viteza norilor.

A detinut functia de şef al serviciului de Meteorologie generala, alături de Fron, şeful serviciului de Previziuni meteorologice si Angot, şeful serviciului Climatologie. Plictisit de rutina activitatii de la BCM (Bureau Central Météorologique), a plecat in 1892 şi a decis să dezvolte propriile cercetari asupra atmosferei superioare. După demisie, s-a stabilit in comuna Trappes din Yvelines, Ile-de-France. In 1896, a fondat aici, din resurse proprii, un observator meteorologic privat, pentru a asigura participarea franceză la campania internationala de studiere a circulaţiei şi altitudinii norilor. Astfel, din 1896, a efectuat cercetări originale, in special prin fotografierea norilor, pentru publicarea unui Atlas international al norilor, ca parte a Organizatiei Internationale Meteorologice.

Incepand din 1898, a debutat in explorarea pe verticala a atmosferei cu zmee şi apoi cu balonul-sonda (aerostat), efectuand peste 1200 de ascensiuni intre 1898 şi 1906. Primul balon liber a fost lansat din Trappes pe 7 aprilie 1898. Teisserenc Bort isi lansa baloanele  pe timp de noapte, pentru a evita efectele perturbatoare ale expunerii la soare a instrumentelor. La sfarşitul anului 1898, sau mai tarziu, in timpul ascensiunii din 8 ianuarie 1899 a făcut o descoperire capitala, cea a “stratului izoterm”, numit mai tarziu stratosferă. In studiile efectuate, a remarcat faptul ca de la o anumita altitudine, intre 8 si 12 km, in funcţie de condiţiile atmosferice, temperatura nu mai scade, ci chiar creste usor.

După ce a lansat peste 200 de baloane pe timp de noapte, pentru a evita efectele radiatiei solare, Teisserenc Bort a ajuns, in 1902, la concluzia (incompleta) că atmosfera Pămantului este compusa din două straturi. Acesta le-a denumit troposferă şi stratosfera, o convenţie care este incă in vigoare. Cam in acelaşi timp, meteorologul german Richard Assmann, a facut aceeaşi descoperire.

Intre cele doua straturi, care se desfasoara aproximativ intre 10 şi 16 km, in funcţie de anotimp şi loc, a remarcat că temperatura inceteaza sa mai scada ca in troposferă, dar nici nu creste in mod semnificativ odata cu cresterea altitudinii ca in stratosferă. Acesta a denumit zona unde temperatura este aproape constantă, tropopauza.

Cele trei straturi exterioare suplimentare – mezosfera, termosfera si exosfera nu puteau fi atinse de baloanele-sonda, şi, prin urmare, i-au rămas necunoscute lui Teisserenc Bort.

Teisserenc Bort a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe in 1910.  Cand a murit, in 1913, a lăsat statului drept moştenire observatorul sau. Pe Lună şi pe Marte exista cratere care ii onoreaza numele.

***

Straturile atmosferice:

Atmosfera terestră are o masă de cca 4,9 · 1018 kg și este alcătuită, in funcție de temperatură, din mai multe straturi, partea superioară a fiecărui strat terminandu-se cu o zonă de așa-numită „pauză”.

Troposfera: se desfăşoară, in medie, pană la 11-12 km altitudine (1/600 din raza de 6.371 km a Pământului), deasupra polilor are 7-8 km grosime, iar deasupra Ecuatorului 17-18 km, inclusiv tropopauza. Dacă Pămantul ar avea diametrul de 1 m, atunci troposfera ar avea o grosime de numai 0,863 mm. Troposfera constituie aproximativ 90 % din masa totală a atmosferei. Aici, in stratul inferior al atmosferei, au loc fenomenele meteorologice, fiind denumit “sfera schimbărilor”. Este cel mai important strat atmosferic si face parte din invelişul geografic. Tot aici se află concentrată aproximativ 90% din toată cantitatea de aer (din cauza atracţiei Pământului), se formează norii, precipitaţiile, vânturile şi se desfăşoară viaţa şi activitatea omului.

Stratosfera: intre 7 – 17 pană la 50 km (inclusiv stratopauza) conţine pătura de ozon care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete. Dacă ar pătrunde in totalitate pana la suprafaţa terestră, aceste radiaţii ar distruge viaţa de pe planetă.

Mezosfera: intre 50 și 80 km (inclusiv mezopauza).

Termosfera: numită și „ionosferă”, intre 80 și 640 km; denumirea de „termo-” este legată de creșterea relativ bruscă a temperaturii cu altitudinea, iar cea de „iono-” de fenomenul de ionizare a atomilor de oxigen și azot existenți, care astfel devin buni conducători de electricitate și au influență asupra transmisiilor radio (reflectă undele radio, făcand posibile comunicaţiile).

Exosfera: intre 500 și 1.000 km pana la cca 100.000 km, cu o trecere treptată la spațiul interplanetar. Nu conţine decat particule extrem de rare de hidrogen.

1494: Hans Sachs, poet german (d. 1576)

1549: Philippe de Mornay, scriitor francez.

1615: Ibrahim I al Imperiului Otoman (d. 1648)

1667: Christoph Ludwig Agricola, pictor peisagist german.

A calatorit in cea mai mare parte a vieţii sale, vizitand Anglia, Olanda şi Franţa, şi a fost o lunga perioada de timp rezident in Napoli.

Peisajele sale numeroase, mai ales picturile de cabinet, sunt remarcabile pentru fidelitatea faţă de natură, şi in special pentru reprezentarea cu o deosebita dexteritate a diferitelor aspecte ale climei din diverse regiuni. Stilul compozitiilor sale reflecta influenţa pictorului francez Nicolas Poussin, in timp ce in privinta luminii şi culorii il imita pe pictorul francez Claude Lorrain, ambii reprezentanti al barocului pictural.

Tablourile sale pot fi găsite in Dresda, Braunschweig, Viena, Florenţa, Napoli şi multe alte oraşe din Germania şi Italia.

***

Pictură de cabinet: tablou mic, care nu depaseste, de obicei, cca. 60 cm, pe oricare dintre laturi, dar care poate fi, de multe ori, mult mai mic. Termenul este folosit in special pentru picturile ce reprezinta personajele in intregime , dar la o scara mica, spre deosebire, de exemplu, de capul unui personaj, reprezentat aproape in mărime naturală, şi care este pictat foarte precis, cu un grad mare de finisare. Incepand din secolul al XV-lea, colectionarii  de arta bogati  puteau ţine astfel de picturi intr-un cabinet, o cameră relativ mică şi privata (de multe ori foarte mica, chiar şi intr-o casă foarte mare), in care aveau acces doar persoanele aflate in termeni de mare intimitate cu gazda.

1773: Prințul Louis Carol al Prusiei (d. 1796)

1787: Sir John Richardson, medic naval scotian, naturalist si explorator arctic, bunicul fizicianului britanic Sir Nevill F. Mott care a primit Premiul Nobel pentru Fizica in 1977 (d. 5 iun.1865)

Intre 1819 – 1822, a participat la prima expeditie a exploratorului arctic Sir John Franklin (1786-1847) pe coastele arctice ale Canadei. La a doua expediţie a lui Sir Franklin, 1824 – 1827, a parcurs aproape 1500 de km. Cu pretul unor incercari teribile, si-a alcatuit o colectie foarte bogata din aceste calatorii. Nu a putut participa la ultima expediţie a lui John Franklin, intrucat se afla deja intr-o expediţie pe raul Coppermine.

In 1848-1849, a condus o expeditie in cautarea participantilor la cea de-a treia expediţie  a lui Sir Franklin, fiind secondat de medicul si exploratorul John Rae (1813-1893). Dar misiunea nu a avut succes, nereusind sa gaseasca nava lui Franklin.

John Richardson este autorul a numeroase lucrări de istorie naturală, mai ales in ihtiologie (studiul peştilor).

1837: Arnold Janssen, preot misionar (d. 1909)

1854: Paul Sabatier, chimist francez, laureat al premiului Nobel.  (d. 1941)

1855: Eugene V. Debs, politician socialist american (d. 1926)

1863: James (Ward) Packard, inginer

După absolvire, James (Ward) Packard, care lucra pentru o companie de producere a lampilor electrice, a patentat mai multe aparate electrice. Impreuna cu fratele său, a fondat propria firma “The Packard Electric Company”. A realizat mai multe inventii in domeniu, cei doi fraţi construind apoi primul lor autoturism care a fost testat pe 6 noiembrie 1899. In afara de automobile, compania a construit, in timpul Primului Război Mondial, motoare pentru aeronave şi marina. Compania a fuzionat cu Studebaker in 1954, devenind Studebaker-Packard Corporation.

1864: Hilda de Nassau, Mare Ducesă de Baden (d. 1952)

1871: Husik Zohrabian, episcop al Bisericii Armene din România (d. 1942)

1876: Raymond Duchamp-Villon, sculptor francez (d. 1918)

1880: Mihail Sadoveanu, scriitor român (d. 1961)

1892: J. B. S. Haldane, genetician englez (d. 1964)

1893: Raymond Loewy, designer industrial si grafician francez, devenit franco-american dupa naturalizare, prezentat pe coperta revistei Time, pe 31 octombrie 1949.

Raymond Loewy si-a facut studiile liceale la Lycée Chaptal in Paris. Una dintre realizările sale timpurii, la 15 ani, a fost un model de avion jucărie, elicea fiind acţionată de un elastic, castigand cu acesta Coupe Aéronautique Gordon Bennett, la sectiunea modelism, in 1908. In anul următor, l-a comercializat sub numele de Ayrel. A facut parte din armata  franceză in timpul Primului Război Mondial şi a fost decorat cu Legiunea de Onoare ca militar.

In 1919 a plecat in SUA unde si-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale profesionale. A fost angajat ca decorator de vitrine pentru marile magazine, precum Macy’s, si ca ilustrator pentru jurnalele Vogue si Harper’s Bazaar. In 1929, a obtinut postul de director artistic pentru Westinghouse Electric Company, fondata de George Westinghouse in 1886. In anul urmator, si-a deschis propria agentie de design “Raymond Loewy”, prima sa comanda ca designer industrial fiind aceea de a moderniza aparatul de duplicat, “cyclostyle” (copiator ce realiza duplicate ale documentelor prin micro-perforare) inventat de David Gestetner. Raymond Loewy a devenit creatorul esteticii industriale.

In 1930 a lucrat pentru compania Shell careia i-a desenat logo-ul (cochilia Shell), a realizat diverse obiecte in culori ale brandului Coca-Cola si designul autoturismelor Studebaker pentru Lines Greyhound, etc.

Sears, Roebuck and Company i-a comandat designul frigiderului Coldspot in 1934, vanzările companiei crescand de la 60 000 la 275 000 de frigidere. In 1938, a devenit cetăţean american naturalizat. Designul pe care l-a realizat pentru pachetul de ţigări, Lucky Strike, dateaza din 1940. Agentia lui Loewy s-a dezvoltat şi a devenit, in 1944, “Raymond Loewy Associates”, avand  150 de angajaţi şi mulţi clienţi activi. Pentru Caile ferate din Pennsylvania a desenat locomotivele K4s locomotive, S1, T1 şi GG1. Colaborarea cu Studebaker a continuat, astfel ca in 1947 a luat naştere modelul Studebaker Champion,   Studebaker Commander in 1953  si Studebaker Avanti in 1961.

In 1953 se reintoarce in Franta si fondeaza La Compagnie de l’esthétique industrielle (Compania de estetica industriala) unde va realiza logo-urile pentru pachetul de biscuiti LU (Lefèvre-Utile, 1957), logo-ul pentru confectiile prêt-à-porter New Man (1969), a cărui caracteristică este faptul că poate fi citit pe ambele fete, pentru Coop, L’Oréal, Monoprix. In 1963, agentia sa avea 250 de colaboratori.

Preşedintele J.F. Kennedy i-a comandat emblema Air Force One. Mai tarziu, in 1976, in aeronautică, a realizat designul interior al avioanelor Concorde pentru Air France. In acelasi an, a realizat designul interior pentru statia spatiala Skylab pentru NASA. De asemenea, a fost creatorul logo-ului BP (British Petroleum), al Baldwin Locomotive Works (locomotive diesel cu fata de rechin) si a timbrului Five cents John Kennedy, primul timbru omagial emis de posta SUA.

Loewy s-a pensionat la varsta de 87 de ani, in 1980, dupa o cariera de sase decenii şi s-a stabilit in Franţa natală. Este evocat in filmul lui Martin Scorsese, The Aviator (2004).

1895: Walter Gieseking, pianist german (d. 1956)

1895: Charles MacArthur, scriitor american.

1905: Joel McCrea, actor american (d. 1956)

1906: Fred Lawrence Whipple, astronom american.

1911: Alfred Manessier, pictor non-figurativ francez, unul dintre maestrii Noii Scoli din Paris (d. 1993)

Autor de tapiserii si vitralii cu tematica inspirata din Evanghelie si din cartile de patristica, in culori exaltate si tusa vehementa (Crist si Veronica). A pictat si naturi statice si peisaje abstractioniste.

1911: Roy Rogers, actor de filme western, compozitor, cântăreț si producator american (d. 1998)

1913: Vivien Leigh, actriță britanica de teatru si film, personalitate proeminenta a teatrului shakespearian si a cinematografiei anglo-americane.  (d. 8 iul. 1967)

Actrita Vivien Leigh, pe numele adevarat Vivian Mary Hartley, s-a nascut in Darjeeling, India, intr-o familie instarita care i-a platit studiile la Academia Regala de Arta Dramatica din Londra.

A debutat in film in 1934, iar debutul in teatru, pe scena londoneza, a fost marcat de spectacolul Masca virtutii (The Mask of Virtue, 1935). Cinci ani mai tarziu, in 1940, s-a casatorit cu celebrul actor Lawrence Olivier, alaturi de care a jucat intr-o serie de spectacole de teatru pe scenele londoneze, precum “Romeo si Julieta”, “Antoniu si Cleopatra”.

Impreuna cu Lawrence Olivier, a format unul dintre cele mai renumite cupluri ale cinematografiei anilor 1930-1940. Inzestrata cu un temperament dramatic, capabil sa ilustreze sensibilitatea pasionala a personajelor intruchipate si beneficiind de toate atuurile feminitatii, a realizat creatii memorabile in Elisabeta, regina Angliei, Cezar si Cleopatra,  Corabia nebunilor, etc.

In 1939, in timpul unei vizite in SUA, ii intanleste pe fratii Szelnick ce filmau incendierea Atlantei pentru filmul “Gone with the wind”, dupa romanul omonim al lui Margaret Mitchell. Rolul principal, cel al lui Scarlett O’Hara, nu se distribuise si urma sa se faca un casting pentru acesta. A fost aleasa in urma unei intense selectii publice, Vivien reusind sa convinga producatorii sa-i ofere rolul care ii va aduce celebritatea.

In anul 1939, filmul a rulat in premiera pe marile ecrane ale cinematografelor. Restul este, dupa cum se spune, istorie. Filmul “Gone with the wind” a devenit unul dintre cele mai renumite filme ale tuturor timpurilor. Pentru rolul lui Scarlett, Vivien a castigat Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal.

Remarcata pentru frumusetea sa delicata, a jucat ulterior in “Waterloo Bridge” (Podul Waterloo, 1940), “21 days” (21 de zile, 1940, cu Lawrence Olivier), “That Hamilton woman” (Lady Hamilton, 1941, cu Lawrence Olivier), “Anna Karenina”, 1948.

In 1950, este distribuita in filmul care ii va aduce cel de-al doilea Oscar, “A streetcar named desire” (Un tramvai numit dorinta, 1951, cu Marlon Brando), ecranizare dupa piesa lui Tennessee Williams, pentru rolul Blanche DuBois, rol pe care l-a jucat, de asemenea, pe scena teatrului West End din Londra.

A fost o actriţă prolifică in teatru, de multe ori in colaborare cu soţul ei, Lawrence Olivier, care a regizat mai multe piese. In decursul carierei sale de treizeci de ani, a interpretat o multitudine de roluri, de la eroinele din comediile lui Noel Coward sau George Bernard Shaw pana la personajele din repertoriul shakespearian, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta şi Lady Macbeth.

Elogiata pentru marea sa frumuseţe, a considerat că uneori aceasta impiedicat-o sa fie luată in serios ca actriţă, dar sănătatea sa precara s-a dovedit a-i fi obstacolul principal. Afectata de tulburare bipolară in cea mai mare parte a vieţii sale de adult, a dobandit o reputaţie de actrita dificila, cariera ei inregistrand perioade de inactivitate. Sanatatea i-a fost slăbită mai tarziu de accese recurente de tuberculoză cronică, afectiune care i-a fost diagnosticată pentru prima dată pe la mijlocul anilor 1940.

Dupa douazeci de ani de casatorie (1940-1960), actrita a divortat de Olivier in 1961, dupa aceasta intrand intr-o depresie accentuata care i-a afectat cariera, lucrand sporadic in film si pe scena pana la moartea sa, in 1967.  Avea 53 de ani.

1916: Madeleine Robinson, actriță franceză (d. 2004)

1917: Jacqueline Auriol, aviatoare franceză (d. 2000)

1919: Félix Gaillard, politician francez (d. 1970)

1920: Douglass North, economist american

1921: Prințesa Fawzia a Egiptului

1921: György Cziffra, pianist ungur (d. 1994)

1923: Rudolf Augstein, publicist german, fondatorul revistei “Der Spiegel” (d. 2002)

1931: Charles Taylor, filozof canadian

1931: Ike Turner, pe numele adevarat Izear Turner, muzician, producător, textier american, fostul soț a cântăreței Tina Turner

1933: Ilie Purcaru, scriitor român

1933: Elena Zarescu, poetă româncă

1935: Radu Selejan, scriitor român

1937: Harris Yulin, actor american

1938: Joe Dassin, cantreț si compozitor francofon, de origine americana, cunoscut pentru piesele sale frantuzesti din perioada 1960-1970 (d. 20 aug. 1980)

Joseph Ira Dassin, cunoscut sub numele de scena Joe Dassin, s-a nascut in New York City, fiind fiul regizorului Jules Dassin si al Beatricei Launer (1913-2005) o violonista new-yorkeza. Ambii parinti erau evrei. Tatal sau era evreu cu radacini in Rusia si Polonia, iar bunicul pe linie materna era un imigrant evreu din Austria a carui familie se stabilise in New-York pe cand avea 11 ani. A avut doua surori, Richelle si Julie.

Si-a petrecut copilaria mai intai in New York şi Los Angeles. După ce tatăl său, care facuse parte din partidul comunist american, a fost inscris pe Lista neagra a Hollywoodului (The Hollywood blacklist: lista neagra de la jumatatea secolului XX, din industria divertismentului, care includea scenaristi, actori, regizori, muzicieni, şi alţi profesionişti din Statele Unite, care nu erau angajati din cauza convingerilor lor politice sau legaturilor reale sau bănuite) in 1950, astfel incat el şi familia lui s-au mutat din loc in loc in intreaga Europă.

Dassin a studiat la Şcoala Internaţională din Geneva şi la Institutul Le Rosey din Elveţia, absolvind in Grenoble. A revenit in Statele Unite, unde a obţinut un doctorat in etnologie la Universitatea din Michigan, in orasul Ann Arbor, Michigan.

S-a stabilit in Franţa, unde a lucrat ca tehnician pentru tatăl său şi a apărut ca actor in roluri secundare, intr-o serie de filme regizate de tatăl său, inclusiv in filmul Topkapi, unde a interpretat rolul lui Josef.

La sugestia primei sale sotii, Maryse, incepe sa inregistreze melodii. A fost contactat de CBS si astfel, a devenit primul “francez“ care a semnat un contract (26 decembrie 1964) cu o casa de discuri din SUA.

In perioada anilor 1960, cunoaste primele sale succese: “Les daltons”, “Guantanamera”, “Siffler sur la colline” si “Les Champs-Élysées”. In urmatorul deceniu, cunoaste alte succese cu: “L’Amérique”, “Le Moustique”, “Si tu t’appelles mélancolie”, “L’Été indien” si “Le Café des trois colombes”.

Pana la inceputul anilor 1970, cantecele lui Dassin au fost in fruntea topurilor din Franta si a devenit foarte cunoscut in aceasta ţară. A fost un poliglot talentat, inregistrand cantece in limba germană, rusă, spaniolă, italiană şi greacă, precum şi in franceză şi engleză.

S-a ridicat la statutul de star si s-a mentinut pana in ziua 20 august 1980, cand aflandu-se in vacanta la Papeete, Tahiti, a suferit un atac de cord ce avea sa-i fie fatal.

1939: Emilian Bălănoiu, scriitor român

1940: Giulio Paolini, artist plastic italian

1941: Alexandrina Monteoru, scriitoare româncă

1941: Art Garfunkel, cântăreț american

Arthur Ira Garfunkel, cunoscut sub numele de Art Garfunkel, s-a nascut in Forest Hills, New York. L-a intalnit pe Paul Simon care va deveni, intre 1956 şi 1960, viitorul sau partener in grupul “Tom & Jerry “. Cei doi muzicieni vor colabora din nou intre 1963 şi 1970 sub numele de Simon şi Garfunkel, devenind unul dintre cele mai importante duete de muzica pop (Pop duo) din anii 1960. In anii 1970, Art a compus o serie de albume solo. In 2003, a reluat colaborarea cu Paul Simon pentru un turneu american, urmat de un turneu internaţional in 2004 (America de Nord şi Europa) şi 2009 (Japonia, Australia şi Noua Zeelandă).

1941: Elke Sommer, actrita germana.

1942: Mihai Sin, scriitor român

1943: Sam Shepard, actor si scenarist american.

1944: Onufrie Berezovski, mitropolit ucrainean

1946: Gram Parsons, muzician american, component al Cecil Ingram Conner.

1947: Peter Noone, muzician si actor britanic, membru in trupa Herman’s Hermits.

1948: William Daniel Phillips, fizician american, laureat al premiului Nobel.

1949: Angela Nache, scriitoare româncă

1952: Vandana Shiva, fiziciană și filozof indian

1955: Kris Jenner, personalitate americană de televiziune

1958: Robert Patrick, actor american.

1959: Bryan Adams, cantaret si compozitor canadian de muzica rock

Bryan Adams s-a nascut in Kingston, Ontario si este autor, compozitor si interpret de muzica rock. Primele sale doua albume, lansate in 1980 si 1981, au avut un succes limitat, dar incepand cu 1983, datorita albumului sau, “Cuts Like a Knife”, isi lanseaza cariera la nivel international. De acum inainte, se va impune ca un producator de hituri.

In calitate de compozitor, va scrie melodii pentru alti artisti ca Joe Cocker (“When the Night Comes”, in1988), dar si coloane sonore originale pentru film. Cu albumul sau, “Reckless”, a fost primul canadian care a vandut 1 milion de exemplare ale unui disc in propria sa tara. Pe langa pasiunea pentru rock, s-a implicat si in domeniul protectiei mediului si in lupta impotriva bolilor incurabile.

1960: Tilda Swinton, actriță scoțiană

1963: Tatum O’Neal, actriță americană

1965: Famke Janssen, actriță olandeză și model

1987: Kevin Jonas, actor și muzician britanic (Jonas Brothers)

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.