Comemorari 6 aprilie
1992: Isaac Asimov, scriitor american de science-fiction de origine rusă (n. 1920)
Doctor în biochimie, Isaac Asimov a scris cărți de popularizare a științei și a predat la universitate, dar poveștile sale SF au fost cele care l-au făcut faimos.
Primele sale romane le-a scris în timpul studiilor, în revista Astounding Stories (Povești uimitoare) și, datorită simplității scrisului și a imaginației sale debordante, a devenit rapid un mare autor de science- fiction.
În 1958, a decis să se dedice în totalitate scrisului și a publicat sute de lucrări științifice și de ficțiune până la moartea sa în 1992.
Dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, pot fi citate trilogia Fundația (1951, 1953, 1982) sau colecția de povestiri Roboții (1950).
1 august 1941: Asimov se angajează în ciclul „Fundația”.
Isaac Asimov a încheiat o înțelegere cu redactorul-șef al revistei „Astounding Stories”, pentru a publica seria de romane intitulată „Fundația”.
În ritmul fiecărui nou număr al revistei, cititorul era cufundat într-un imperiu galactic futurist în plin declin. În acest context, un om încearcă să înțeleagă viitorul prin intermediul științei pentru a schimba Istoria. Publicate ca trilogie în 1951, romanele aveau să aibă un real succes abia zece ani mai târziu. Pentru aceste trei secțiuni, cuprinzând „Fundația”, „Fundația și Imperiul” și „A doua fundație”, Asimov a primit în 1966 premiul special Hugo pentru „cea mai bună serie science-fiction din toate timpurile”. Patru noi cărți îi vor completa, ulterior, opera: „Marginea Fundației”, din 1982, „Fundația și Pământul”, apărută în 1986, „Preludiul Fundației”, publicată în 1988 și, în sfârșit, „Zorii Fundației”, lansată în 1992.
1 ianuarie 1950: Asimov detaliază universul roboților
Isaac Asimov a publicat o colecție de povestiri numită „Roboții”. În această lucrare, dr. Susan Calvin este unul dintre principalii martori ai lumii roboticii, în calitate de robopsiholog pentru o mare companie de producție. Prin intermediul amintirilor sale se povestește întreaga poveste a evoluției robotului. Dominată inițial, mașina va deveni, pe parcursul progresului științific, o entitate periculoasă care va prelua în cele din urmă puterea asupra omului. Asimov caută aici să ofere o viziune mai rațională a robotului în science-fiction, ca fiind o posesie umană deplină. Toate problemele care decurg emană de la creatorul său. El impune astfel cele trei mari legi ale roboticii, arătând că în ciuda lor, și în ciuda tuturor precauțiilor, societatea nu este imună la eșecurile progresului. În 2004, opera lui Asimov va fi adaptată mai mult sau mai puțin fidel pentru cinematografie sub titlul „Eu, Robotul”.
885: Metodiu, cărturar slav (n. 820)
1199: Richard I al Angliei (n. 1157
1490: Matei Corvin, rege al Ungariei, fiul lui Iancu de Hunedoara (n. 1443)
1520: Rafael (Raffaello Sanzio), pictor italian (n. 1483)
1528: Albrecht Dürer, gravor și pictor renascentist german (n. 1471)
1829: Niels Henrik Abel, matematician norvegian (n. 1802)
1971: Igor Fiodorovici Stravinski, compozitor, pianist și dirijor rus (n. 1882)
1984: Virgil Carianopol, poet român (n. 1908)
2000: Sorin Moisescu, președintele Curții Supreme de Justiție și fost procuror general al României
2002: Petru Dumitriu, prozator român (n. 1924)
2005: Rainier al III-lea de Monaco (n. 1923)