Aniversari 6 martie
1475: Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, arhitect și poet italian, recunoscut ca cel mai de seamă artist renascentist (d. 1564)
Michelangelo Buonarroti a devenit, ca si Leonardo da Vinci, o adevarata legenda in istoria artei, un geniu renascentist care i-a influenţat atat pe contemporanii săi, cat si pe multi artisti ai generatiilor care i-au succedat. Mai mult decât orice altă figură majoră din istoria artei, s-a afirmat ca un artist cu un talent colosal, incomparabil ca sculptor, extraordinar in compozitie, uimitor ca desenator şi pictor.
Desi frescele care acopera bolta Capelei Sixtine (Vatican) sunt cele mai cunoscute lucrari ale sale, artistul se considera in primul rand sculptor. Practicarea mai multor arte nu era un lucru neobisnuit in epoca, deoarece presupuneau proiectare si desen. Michelangelo a sculptat in marmura de-a lungul intregii vieti, dedicandu-se celorlalte arte doar pentru anumite perioade de timp.
1619: Savinien de Cyrano de Bergerac, eseist și dramaturg francez (d. 1655)
Cyrano de Bergerac s-a nascut la Paris si deci, nu era gascon: “Bergerac”, de la care a preluat numele, era un teren deţinut de familia sa în valea Chevreuse, intr-o regiune pariziana.
Acestui poet şi liber-cugetător, contemporan cu Molière şi Boileau, îi placea să-si semneze scrierile cu nume mai mult sau mai puţin imaginare pe care le adauga numelui său. Adaugarea numelui de “Bergerac” dateaza din 1638, cand s-a alaturat cadetilor din Gasconia, un regiment al trupelor regelui Ludovic al XIII-lea.
Scriitorul este cel mai bine cunoscut astăzi pentru comedia sa “Pedantul pacalit”, “Moartea Agrippinei”, “Istoria comica a Statelor si Imperiilor Lunii”, 1657, “Istoria comica a Statelor si Imperiilor Soarelui”, 1662 si, in special, pentru faptul ca i-a inspirat lui Edmond Rostand personajul principal al piesei sale, Cyrano de Bergerac, ce conţine cu siguranţă elemente din biografia poetului, dar, de asemenea, deviază de la aceasta asupra unor aspecte importante.
1716: Pehr (Pietari) Kalm, explorator si botanist, naturalist suedez-finlandez (cu parinti de origine finlandeza)
A fost unul dintre cei mai importanti adepti ai botanistului suedez Carl Linnaeus.
Este renumit pentru faptul de a fi fost primul naturalist care a descris cascada Niagara şi care a oferit primul studiu detaliat al istoriei naturale a Americii de Nord. În 1746, Kalm a devenit profesor asistent de istorie naturală şi economie la Academia Åbo, post pe care l-a deţinut cu normă întreagă din 1747.
Academia Regala de Ştiinţe a Suediei, l-a insarcinat să mearga în America de Nord, în scopul inventarierii seminţelor si plantele noi care ar putea fi utile pentru agricultură şi industrie si în special pentru a colecta puieti de dud roşu (Morus rubra), Suedia intentionand sa-si dezvolte o industrie a matasii.
1806: Elizabeth Barrett Browning, poetă britanică (d. 1861)
Elizabeth Barrett Browning, născută Elizabeth Barrett, 6 mar. 1806 – 29 iun. 1861, poetă engleză a cărei reputație se bazează în principal pe poeziile ei de dragoste Sonete unei portugheze și Aurora Leigh, cea din urmă considerată acum un text feminist timpuriu. Soțul ei a fost Robert Browning.
Elizabeth s-a născut lângă Durham, comitatul Durham, Anglia, fiind cel mai mare copil al lui Edward Barrett Moulton (mai târziu Edward Moulton Barrett). Cea mai mare parte a copilăriei sale a fost petrecută la o casă de țară cu vedere la Malvern Hills, în Worcestershire, unde era extraordinar de fericită.
La vârsta de 15 ani, însă, s-a îmbolnăvit grav, probabil ca urmare a unei leziuni a coloanei vertebrale, iar sănătatea ei a fost permanent afectată.
În 1832 familia s-a mutat la Sidmouth, Devon, iar în 1836 s-a mutat la Londra, unde în 1838 și-au stabilit reședința pe strada 50 Wimpole. La Londra a contribuit la mai multe publicații periodice, iar prima sa colecție, Serafimii și alte poezii, a apărut în 1838. Din motive de sănătate, a petrecut următorii trei ani în Torquay, Devon. După moartea prin înecare a fratelui ei, Edward, ea a dezvoltat o teroare aproape morbidă de a întâlni pe oricine, în afară de un mic cerc de intimi. Numele ei, însă, era bine cunoscut în cercurile literare, iar în 1844 al doilea volum de poezie, Poezii, de Elizabeth Barrett Barrett, a fost primit cu entuziasm.
În ianuarie 1845, a primit de la poetul Robert Browning o scrisoare care începea astfel: „Iubesc versurile tale din toată inima, dragă domnișoară Barrett”, și culmina cu „Ador, așa cum spun, iubesc aceste cărți din toată inima – și Si eu te iubesc.”
La începutul verii, cei doi s-au întâlnit. Idila lor (ale cărei progrese zilnice sunt consemnate în scrisorile lor) a fost păstrată în secret absolut față de tatăl despotic al lui Elizabeth, de care acesteia îi era teamă. Sonete unei portugheză (1850) consemnează reticența ei de a se căsători, dar nunta lor a avut loc pe 12 septembrie 1846. Tatăl ei nu știa nimic despre acest lucru, iar Elizabeth a continuat să locuiască acasă încă o săptămână.
Familia Browning a plecat apoi spre Pisa. Când Barrett a murit în 1857, căsătoria lui Elizabeth nu era încă iertată. În timp ce se afla la Pisa, a scris Sclavul fugar la Pilgrim’s Point (Boston, 1848; Londra, 1849), un protest împotriva sclaviei din Statele Unite. Cuplul s-a stabilit apoi la Florența, unde s-a născut singurul lor copil, Robert Wiedemann Barrett, în 1849.
În 1851 și în 1855, cuplul a vizitat Londra. În timpul celei de-a doua vizite, Elizabeth Barrett Browning și-a finalizat cea mai ambițioasă lucrare, Aurora Leigh (1857), o lungă poezie în versuri albe care spune povestea de dragoste complicată și melodramatică a unei tinere fete și a unui filantrop nechibzuit. Această lucrare nu a impresionat majoritatea criticilor, deși a avut un mare succes popular.
În ultimii ani ai vieții sale, Browning a dezvoltat un interes pentru spiritualism și ocultism, dar energia și atenția ei au fost preluate mai ales de o obsesie față de politica italiană, într-un grad care i-a alarmat pe cei mai apropiați prieteni ai ei.
Ferestrele casei Guidi, Casa Guidi Windows (1851) fusese o încercare deliberată de a câștiga simpatia florentinilor și ea a continuat să creadă în integritatea lui Napoleon al III-lea. În Poezii înainte de congres, Poems Before Congress (1860), poezia „Un blestem pentru o națiune”, A Curse for a Nation, a fost confundată cu o denunțare a Angliei, deși avea drept temă sclavia din SUA.
În vara anului 1861, Elizabeth Browning a suferit de o răceală severă și a murit.
1823: Regele Karl de Württemberg (d. 1891)
1866: Dumitru Kiriac-Georgescu, compozitor, profesor român (d. 1928)
1870: Oscar Straus, compozitor de operete si valsuri si dirijor austriac
Celebru pentru lucrarile “Visul unui vals” (Ein Walzertraum), compusă în 1907 si “Soldatul de ciocolata” (Der tapfere Soldat). Compozitor vienez de operete şi partituri pentru filme, a scris, de asemenea, aproximativ 500 de melodii de cabaret, muzica de camera, si lucrari orchestrale si corale.
Numele său original a fost, de fapt, Strauss, dar pentru scopuri profesionale a omis în mod deliberat “s”-ul final, pentru ca nu dorea să fie asociat cu familia de muzicieni Strauss din Viena. Cu toate acestea, a urmat sfatul lui Johann Strauss II, in 1898, de a renunta la atractia pentru valsuri in favoarea scrierii de partituri pentru teatru, considerata o afacere mai profitabila.
A studiat muzica la Berlin cu Max Bruch şi a devenit dirijor orchestral la cabaretul Überbrettl. S-a întors la Viena şi a început să scrie operete, devenind un rival serios pentru Franz Lehár. Când Lehár a avut premiera, în 1905, cu populara opereta “Vaduva vesela”, Straus ar fi exclamat: “Das kann auch!”(Pot si eu sa fac asa ceva!)
În 1939, fiind urmarit de nazistii Anschluss, a fugit la Paris, unde a primit titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare şi apoi la Hollywood. După război, a revenit in Europa.
Pentru Oscar Straus, valsul nu va cunoaste frontiere ca si viata. Astfel, el va ramane acolo unde acestea stralucesc: Viena, Berlin, Paris sau Hollywood, fiind nu numai un minunat ambasador al spiritului vienez, ci si un muzician al lumii.
1903: Împărăteasa Kōjun, soția împăratului Hirohito al Japoniei (d. 2000)
1920: Ion Apostol Popescu, poet, folclorist și critic literar român (d. 1984)
1920: Ernest Maftei, actor român de teatru și film (d. 2006)
1924: Benedict Corlaciu, poet și prozator român, stabilit în Franța în 1972 (d. 1981)
1926: Andrzej Wajda, regizor polonez
1928: Gabriel García Márquez, redactor si scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pentru anul 1982
A lucrat multi ani ca jurnalist in Europa si America Latina, apoi ca scenarist si editor, stabilindu-se in Mexic.
Este considerat unul dintre cei mai semnificativi autori ai sec. XX. Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic. A scris romane, nuvele și povestiri scurte, unde fantasticul și realul se intrepatrund, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo.
Cele mai cunoscute romane ale sale sunt: Un veac de singurătate, 1967, in care relateaza istoria unui sat imaginar Macondo si Dragoste in vremea holerei. Alte lucrari: Toamna patriarhului, Cronica unei morti anuntate, Generalul in labirintul sau.
Extrem de admirat si de influent, lucrarile sale fiind in marea lor majoritate bestselleruri, a devenit principalul reprezentant al stilului cunoscut drept realism magic, care utilizează elemente si evenimente magice în situaţii obişnuite şi realiste. Unele dintre lucrarile sale se petrec într-un sat fictiv numit Macondo, şi cele mai multe dintre ele au ca tema singuratatea.
1933: Margareta Pogonat, actriță româncă de teatru și film
1937: Valentina Tereșkova, prima femeie cosmonaut
A fost prima femeie ce a zburat în spațiul cosmic într-o misiune unică, pe 16 iunie 1963 cu nava Vostok 6.
Durata acestui zbor a fost de 2 zile 22 ore şi 41 minute (16 iunie 1963, ora 12:30 – 19 iunie 1963 ora 11:11. După 71 de ore, s-a întors pe Pământ, petrecând mai mult timp în spaţiu decât toţi astronauţii americani de până atunci, luaţi la un loc. Următorul zbor al unei femei a avut loc abia în anii ‘80. In 1983, a doua femeie care va calatori in spatiu va fi dr. Sally Ride, medicul de pe naveta spaţială Challenger.
1942: Ladislau Babocsic, pictor român de etnie maghiară
1945: Paul Grigoriu, ziarist român, realizator de emisiuni radiofonice
1946: David Gilmour, chitarist și vocalist al formației Pink Floyd
1947: Gheorghe Turda, interpret român de muzică populară
1958: George Natsis, compozitor român
1981: Teodor Dună, poet român