Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Alte evenimente
6 noiembrie

2003: Sonda spatiala Voyager la granitele sistemului solar

Programul Voyager este un program de explorare robotica al agenţiei spaţiale americane din cadrul NASA, al cărui obiectiv este studierea si fotografierea de aproape a planetelor exterioare sistemului solar si a satelitilor acestora. Se compune din două sonde spaţiale automate identice, Voyager 1 şi Voyager 2, lansate in 1977, care au survolat planetele Jupiter (1979, Voyager 1), Saturn (1980 si 1981, Voyager 1), Uranus (1986, Voyager 2), Neptun (1989, Voyager 2) şi 48 de sateliţi ai acestora.

Datele colectate de cele nouă instrumente cu care este dotata fiecare sondă spatiala fac ca aceasta misiune de explorare a sistemului solar sa fie, fara indoiala, cea mai fructuoasa, in plan stiintific, din intreaga istorie a explorarilor spatiale.

Voyager 1 şi 2 au oferit informaţii detaliate cu privire la atmosfera lui Jupiter, Saturn si Uranus şi au imbunătăţit informatiile referitoare la compozitia atmosferei lui Jupiter. Cele doua sonde spatiale au dezvaluit numeroase detalii despre inelele lui Saturn, au permis descoperirea inelelor lui Jupiter şi au furnizat primele imagini detaliate ale inelelor lui Uranus şi Neptun. Au descoperit, de asemenea, 33 de sateliţi noi, au dezvăluit activitatea vulcanica a satelitului jupiterian Io şi structura oarecum ciudata a Europei.

NASA a pus la punct programul Voyager in 1972 pentru a profita de o conjunctie exceptionala a planetelor exterioare sistemului solar, care trebuia să permită sondelor sa survoleze mai multe planete, practic fara consum de combustibil, utilizand asistenta gravitationala (utilizarea atractiei unui corp ceresc pentru a schimba direcţia şi viteza traiectoriei unui dispozitiv spatial: sonda spaţiala, satelit artificial etc.).

Voyager 1 şi 2 sunt dispozitive de categorie grea, de cca. 800 de kg, in comparatie cu sondele Pioneer de 235 kg, intrucat sunt prevazute cu instrumente ştiinţifice de peste 100 kg.

Sondele Voyager sunt actualmente functionale, multe dintre instrumentele lor continuand  să furnizeze informaţii cu privire la mediul inconjurător. Au depasit deja orbita lui Pluton, urmand să traverseze diferitele graniţele care separa sistemul solar de mediul interstelar.

Voyager 1, prima dintre cele două sonde spaţiale ale Programului Voyager, lansata pe 5 septembrie 1977, avand  misiunea de a studia planetele gigant Jupiter şi Saturn, din sistemul solar exterior, şi spaţiul interstelar, a fost prima sonda spaţială care a furnizat imagini detaliate ale satelitilor acestor planete.

Voyager 1 a părăsit heliosfera, in decembrie 2004 şi acum se indreapta spre heliopauza, care marchează limita de influenţă a vantului solar. Deplasandu-se cu peste 17 km / s, in raport cu Soarele, Voyager 1, care transportă un mesaj simbolic al umanităţii, poarta cu ea un disc video continand imagini ale Pamatului si inregistrari in 55 de limbi destinate unei eventuale vieti extraterestre. Ar trebui să fie primul dispozitiv spatial care să se apropie de o stea in decurs de 40 000 de ani.

Voyager 1, care a trecut de limitele sistemului solar, continuă să colecteze date ştiinţifice. Este proiectata sa fie operativa pana in jurul anului 2020, transmitand sporadic informatii. Pana in 2020, instrumentele cu care este prevazuta trebuie să fie oprite, treptat, pentru a face faţă diminuarii sursei de energie electrica furnizate de cele trei generatoare termoelectrice cu radioizotopi. Voyager 1 nu va putea să transmită date dupa anul 2025, si aceasta nu din cauza sursei de plutoniu, ci din cauza termocuplurilor care transforma caldura dezvoltata de plutoniu in energie.

Pe 6 aprilie 2011, sonda se afla la cca. 116,17 UA de Soare. In octombrie 2011, sonda se afla la aproximativ 119 UA (unitati astronomice; 1 UA este egala cu cca. 149,597,870.7 km sau aproximativ distanta de la Pamant la Soare), adica 1.78×1010 km, fiind cel mai indepărtat obiect realizat de om. Voyager 1 se afla acum in “heliopauza” care este stratul exterior al heliosferei, fiind prima sondă spatiala care a părăsit sistemul solar.

Voyager 2 este a doua sonda spaţiala a Programului Voyager, lansata pe 20 august  1977. Ca si Voyager 1, a fost proiectata şi construita la Jet Propulsion Laboratory din apropierea oraşului Pasadena,California. Din punct de vedere tehnic, este identica cu Voyager 1, dar Voyager 2 a fost lansata pe o traiectorie mai lentă şi mai curbata, ceea ce a permis menţinerea sa in planul eclipticii (orbită imaginară descrisă de soare în mișcarea lui anuală aparentă pe sfera cerească; unde se afla planetele sistemului solar).

Astfel, a putut fi direcţionată către Uranus şi Neptun cu ajutorul asistentei gravitaţionale in timpul survolarii planetei Saturn in 1981 şi Uranus in 1986. Din cauza traiectoriei alese, Voyager 2 nu a putut sa se apropie la fel de mult ca Voyager 1 de Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn. Cu toate acestea, astăzi este singurul dispozitiv spaţial care a survolat Uranus şi Neptun. Configuraţia speciala a celor patru giganti gazosi, care i-a facut posibila survolarea, nu se repeta decat la un interval de 176 de ani.

Misiunea Voyager 2, impreuna cu Voyager 1, a fost finalizată la un cost mult sub cel al programelor mai avansate şi specializate care au urmat, Galileo şi Cassini-Huygens. Impreuna cu Pioneer 10, Pioneer 11, Voyager 1 şi New Horizons, Voyager 2 este una dintre cele cinci sonde spaţiale care au urmat o traiectorie ce a părăsit sistemul solar. In 2010, sonda spatiala a parcurs o distanţă de 21 de miliarde de km şi continuă să trimită date ştiinţifice dupa peste 34 de ani de la lansare. Pe 6 aprilie 2011, sonda se afla la 94,9 UA de Soare. Voyager 2 va functiona pana in jurul anului 2020, transmitand periodic date despre heliopauza.

***

Planetele din interiorul sistemului solar: Soarele, Mercur, Venus, Pământ şi Marte.

Planetele din exteriorul sistemului solar: Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluton.

Heliosfera este o zona in forma de balon alungit in spaţiu, generata de vantul solar. Acest balon gigantic de gaz are o formă şi o mărime ce variaza in funcţie de rotaţia, deplasarea, activitatea şi campul magnetic al Soarelui. Astfel, rotaţia Soarelui creează forma de spirala a heliosferei, iar deplasarea Soarelui creează forma alungită a heliosferei.

Gazele ce compun heliosfera sunt in majoritate heliul şi hidrogenul. Ca toate celelalte forme de energie, aceste vanturi solare au limite care marcheaza zona de influenţă a vantului solar, atunci cand intalneste mediul interstelar. Cand presiunea vântului solar nu mai este capabila să impingă bula de gaz, apare o limita care formeaza heliopauza(limita heliosferei este heliopauza).

Vantul solar consta in proiectarea de particule atomice (majoritatea protoni si electroni) in straturile superioare ale atmosferei solare. Aceasta plasma (stare a materiei formata din particule incărcate electric, ioni si electroni) necesită o presiune (un fel de “suflu”) spre exteriorul sistemului solar si impinge fluxul de particule similare, dar provenind din  spaţiul indepartat.

Heliopauza: limita dintre heliosfera – regiune in forma de picatura din jurul Soarelui, creata de vantul solar si care contine campuri magnetice solare si emanatii de gaz solar- si mediul de tranzitie spre mediul interstelar. Coada ei se intinde pana la 50-100 de UA departare de Soare, cuprinzand orbitele tuturor planetelor mari. Forma ei variaza, fiind influentata de curentii de gaz interstelar generati de miscarea Soarelui prin acesta.

355: Viitorul împărat Iulian Apostatul este numit Caesar de vărul său Constanțiu al II-lea

1136: Lothar al III-lea, Împărat Roman interzice în imperiu vinderea iobagilor

1528: Conchistadorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca devine primul european care a ajuns pe teritoriul actualului Texas

1632: Războiul de Treizeci de Ani – În Bătălia de la Lützen suedezii sunt învingători însă regele Gustav Adolf al Suediei este ucis.

1769: Prima expeditie a lui Samuel Hearne (1745-1792), explorator britanic in Arctica

Samuel Hearne a explorat, intre 1769-1772, un vast teritoriu din nordul Canadei, intre Golful Hudson si Oceanul Inghetat, traversand continentul si fiind primul european care a atins Oceanul Arctic in nordul Americii. A descoperit lacul Dubawnt, raul Coppermine (trasand cursul acestuia pana la Oceanul Arctic) si lacurile Sclavilor si Athabaska.

Intrat in Marina Regală la sfarşitul Războiului de Sapte Ani, a lucrat pentru Compania Hudson Bay, care aflase la sfarşitul anului 1760 despre existenta unor vaste zacaminte de cupru in nordul Canadei. Samuel Hearne a fost numit să conducă o expediţie in nord-vestul Canadei in căutarea minelor de cupru pe care le descrisesera amerindienii si sa gaseasca Pasajul de Nord-Vest.

Prima expeditie a inceput pe 6 noiembrie 1769, dar s-a incheiat intr-un mod destul de neasteptat, atunci cand calauzele autohtone ale lui Hearne i-au furat proviziile, forţându-l să se intoarcă in fortul sau. Cu toate acestea, datorita aceastei aventuri, Hearne a invaţat să se descurce in sălbăticie, lucru care se se va dovedi un atu foarte valoros in următoarele sale expeditii.

1796: Moartea împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei și urcarea pe tron a fiului ei, Pavel I al Rusiei.

1844: Republica Dominicana si-a castigat independenta fata deHaiti.

1860: Abraham Lincoln este ales al 16-lea președinte al SUA, primul republican care deține această funcție

A fost ales pentru un mandat de 4 ani in 1861 si reales pentru un al doilea mandat, incepand cu anul 1865. A doua zi dupa alegeri, cand noul presedinte inca nu fusese investit, sapte state s-au separat: Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Luisiana si Texas.

Numele sau este, de asemenea, asociat cu abolirea sclaviei. A murit asasinat la inceputul celui de-al doilea mandat. Este considerat drept unul dintre cei mai mari presedinti ai S.U.A. Investitura lui Abraham Lincoln a avut loc pe data de 4 martie 1861.

1861: Jefferson Davis a fost ales presedinte al Confederaţiei Statelor Americane pentru un mandat de 6 ani.

Războiul de Secesiune (Razboiul Civil sau Razboiul de Agresiune al Nordului, denumirea data de simpatizantii Statelor din Sud), a fost un război civil care a avut loc intre 1861 şi 1865 si care a implicat Statele Unite ( “Uniunea”), conduse de Abraham Lincoln şi Statele Confederate ale Americii (“Confederaţia”), conduse de Jefferson Davis, in care erau incluse unsprezece state sudiste secesioniste din Statele Unite.

Uniunea includea toate Statele abolitioniste si cinci State“frontaliere” sclavagiste si era condusa de Abraham Lincoln si Partidul Republican. Acesta din urmă se opunea expansiunii sclaviei (deşi nu s-a opus sclaviei in sine) in teritoriile deţinute de Statele Unite şi victoria sa in alegerile prezidenţiale din 1860 a antrenat o prima secesiune a  şapte state din sud, chiar inainte ca Lincoln sa-si fi preluat mandatul.

Ostilităţile au inceput pe 12 aprilie 1861, cand forţele confederate au atacat o instalaţie militară a Uniunii, la Fort Sumter din Charleston Bay, Carolina de Sud, pentru că soldaţii nordisti au refuzat să o evacueze.Lincolna răspuns prin mobilizarea unei armate de voluntari in fiecare Stat, ceea ce a condus la secesiunea a inca patru State sclavagiste sudiste.

In urma retragerii, cele unsprezece state sudiste s-au regrupat pentru a forma Confederaţia Statelor Americane, alegandu-l ca lider pe Jefferson Davis. Pe 6 noiembrie, alegerile prezidenţiale ale confederaţiei l-au desemnat pe Jefferson Davis ca presedinte si pe Alexander Stephens ca vice-presedinte. In discursul său inaugural, Davis a afirmat că secesiunea este pentru statele din sud nu o alegere, ci o necesitate.

1888: Benjamin Harrison este ales președinte al Statelor Unite

Benjamin Harrison avea 55 de ani când a devenit candidat republican la alegerile prezidenţiale din 1888. Acesta nu a obţinut majoritatea votului popular, dar a fost ales cu o largă majoritate in Camera Reprezentantilor. Investitura sa drept al 23-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii va avea loc pe 4 martie 1889.

1899: Testarea primului autoturism marca Packard

După ce au realizat si alte inventii, toate în domeniul electricitatii, fraţii James Ward şi William Dowd Packard au construit primul lor autoturism. Acesta a fost testat pe 6 noiembrie 1899, pe strazile din Warren, Ohio. Modelul “A” era dotat cu un motor capabil sa genereze doisprezece cai putere.

1900: William McKinley a fost reales presedinte al SUA

Convenţia Republicană l-a desemnat pe McKinley drept candidat pentru un al doilea mandat prezidenţial. Theodore Roosevelt era candidat pentru functia de vice-presedinte,  înlocuindu-l pe Garret Hobart care a murit în timpul mandatului.

In primul an al celui de-al doilea mandat, pe 6 septembrie, în timp ce McKinley participa la expoziţia panamericana din Buffalo, New York, un anarhist de 28 de ani, Leon Czolgosz, l-a impuscat cu două gloanţe in piept, cauzandu-i moartea, opt zile mai tarziu, pe 14 septembrie.

1913: Omul politic Mahatma Gandhi a fost arestat in timp ce se afla in fruntea unui mars de protest al muncitorilor indieni din Africa de Sud.

1917: A izbucnit Revoluția Bolșevică din Rusia

Inceputul revolutiei din octombrie in Rusia (in noaptea de 24 spre 25 octombrie, dupa vechiul calendar iulian, ceea ce corespunde noptii de 6 spre 7 noiembrie, dupa calendarul gregorian).

Revoluţia rusă reprezinta ansamblul de evenimente din februarie 1917 care a dus la răsturnarea spontana a regimului ţarist din Rusia, apoi, in octombrie, la instalarea unui regim “leninist”. In mare parte indusa de Primul Razboi Mondial, Revoluţia rusă reprezinta un eveniment fondator şi decisiv al secolului XX, deschis de izbucnirea  conflictului european in 1914 şi incheiat in 1991 prin disparitia URSS. Obiect de simpatie şi mari speranţe pentru unii (“marea lumină de la rasarit” dupa Jules Romains), obiect al criticilor dure, chiar al temerilor şi urii viscerale pentru altii, aceasta rămâne una dintre cele mai studiate si mai aprig dezbătute teme din istoria contemporană.

Desfasurarea şi consecinţele sale suscita încă multe întrebări. Istoricii sunt încă împărţiti in a stabili daca evenimentele din Februarie implicau în mod necesar evenimentele din Octombrie. Natura evenimentelor din Octombrie (revoluţie, lovitură de stat sau o combinaţie a acestora?), motivele violentelor războiului civil din perioada 1918-1921, cele ale genezei dictaturii sovietice sunt de asemenea foarte discutate. Dezbaterea foarte veche asupra evolutiei ce a dus la stalinism in anii 1930 nu a fost niciodată definitiv incheiata: filiaţie logica, sau deviatie (chiar trădare), faţă de idealurile şi practicile bolşevicilor?

Contextul istoric: Rusia inaintea Revolutiei

Inainte de 1917, in Rusia era un regim tarist, autocratic si represiv. Abolirea iobăgiei de către ţarul Alexandru al II-lea, în 1861, a dus la aparitia primelor fisuri ale vechiului regim feudal. Odată eliberati, iobagii au fost împinşi spre oraşe, unde au format forţa de muncă a revoluţiei industriale.

La începutul secolului XX, Rusia a cunoscut o dezvoltare industriala spectaculoasa, antrenand o dezvoltare urbana şi o mare efervescenţă culturală, iar vechea ordine socială a fost zdruncinata, agravand dificultăţile celor săraci. Industriile au înflorit, clasa muncitoare fiind concentrata mai ales în oraşele mari. Cu toate acestea, noua prosperitate a ţării nu era în beneficiul populaţiei.

Economia în ansamblul său era inca arhaica. Valoarea producţiei industriale în 1913 era de doua ori si jumatate mai mica decât în Franţa, de şase ori mai mică decât cea dinGermania, sau de paisprezece ori mai mica decât în SUA. Randamentul producţiei agricole era la un nivel mediocru, absenta mijloacelor de transport paraliza orice încercare de modernizare economica. PIB-ul pe cap de locuitor era inferior celui din Ungaria sau Spania, şi aproximativ un sfert din cel al SUA. In plus,ţaraera dominată de capitalul străin, care deţinea aproape jumătate din acţiuni în Rusia.

Industrializarea ţării a bulversat ţărănimea brusc proletarizată. Clasa muncitoare, în curs de aparitie, deşi redusă numeric, era concentrată în orasele industriale mari care facilitau emulatia revoluţionara. Cu toate acestea, Rusia rămânea oţarăpreponderent rurală (85% din populaţie). Dacă o parte din agricultori, chiaburii, se imbogatisera si formau un fel de burgheze rurala sustinatoare a regimului, numărul ţăranilor fără pământ a crescut, creând un adevarat proletariat rural, receptiv la ideile revoluţionare.

După şcolarizarea inceputa cu câţiva ani mai devreme, o parte a muncitorilor a fost cucerita de ideile marxiste şi alte ideologii revoluţionare. Cu toate acestea, regimul ţarist ramanea intr-un imobilism ce il facea sa devina anacronic. In secolele XIX si XX au existat mişcări organizate de către membrii apartinand tuturor claselor sociale (studenti, muncitori, ţărani, nobili) in incercarea de a răsturna guvernul – fără succes -, unele degenerand in acte de terorism şi asasinate politice.  Mişcările revoluţionare au fost supuse represiunii severe, conduse de puternica Okhrana , poliţia politică secreta a ţarului. Mulţi revoluţionari au fost închişi sau deportaţi, alţii au reuşit să fugă şi să se alăture celor exilaţi. Din acest punct de vedere, revoluţia din 1917 a fost punctul culminant al unei lungi serii de mici revolte. Reformele necesare, pe care nici revoltele ţărăneşti, nici atentatele politice, nici activitatea parlamentară a Dumei nu au reusit sa le impuna, vor veni în cele din urmă prin revoluţia condusă de către proletariat .

Incepand din 1905, o prima revoluţie a izbucnit după înfrângerea Rusiei în războiul ruso-japonez. Reprimarea sangeroasa a manifestaţiei din 22 ianuarie 1905, atunci când o parte a populaţiei a venit să aducă o petiţie lui Nicolae al II-lea în Sankt-Petersburg, a marcat “Duminica Rosie”, o încercare a poporului rus de a se elibera de sub conducera  ţarului.  Evenimentul a fost marcat de revolte si greve ale muncitorilor şi ţăranilor care au format cu aceasta ocazie primele lor organe de putere independente de tutela statului, Sovietele.

Revolutia rusa din 1917

Revoluţia rusă din 1917, a fost formata, de fapt, din două revoluţii, dintre care prima, în luna februarie (martie, stil nou), a răsturnat guvernul imperial şi a doua care, în luna octombrie (noiembrie), i-a instalat  pe bolşevici la putere.

In jurul anului 1917, legătura dintre ţar şi cea mai mare parte a poporului rus era grav deteriorata. Corupţia şi ineficienţa guvernamentala erau generalizate. Politicile reacţionare ale ţarului, inclusiv dizolvarea Dumei, sau a Parlamentul rus, ca urmare a revoluţiei din 1905, a dus la extinderea nemulţumirii pana in randurile celor mai moderate elemente ale populatiei. Numeroasele minorităţi etnice din cadrul Imperiului rus erau din ce in ce mai ingrijorate de dominaţia Rusiei.

Infrangerile succesive ale Rusiei in timpul Primului Razboi Mondial au fost una dintre cauzele Revolutiei din Februarie. Ineficienta guvernului in Primul Razboi Mondial a dovedit faptul ca vechiul regim nu mai era capabil sa faca fata evenimentelor. Prost echipate şi prost conduse, armatele ruse au suferit pierderi catastrofale împotriva armatelor germane. Războiul a făcut revoluţia inevitabila din doua motive: a arătat ca Rusia nu mai era din punct de vedere militar la nivelul naţiunilor din Europa Centrală şi de Vest, şi i-a perturbat grav economia.

Din cauza deficitului de alimente, au izbucnit o serie de revolte în capitala Petrograd (fostul Sankt-Petersburg), pe 24 februarie (8 martie), şi, atunci când majoritatea garnizoanelor (din Petrograd) s-au alaturat revoltelor, ţarul Nicolae al II-lea a fost silit să abdice pe 2 martie (15 martie). Refuzul tronului de catre fratele său, Marele Duce Mihail, a insemnat incheierea celor peste 300 de ani de guvernare a dinastiei Romanov.

O comisie a Dumei a numit un guvern provizoriu care să succeadă autocraţiei, dar s-a confruntat cu opozitia Sovietului Muncitorilor si Deputaţilor Soldaţi dinPetrograd. Cei 2500 de delegaţi ai acestui soviet au fost alesi din fabrici şi unităţi militare aflate inPetrogradsi in vecinatatea acestuia.

Sovietul a dovedit in curand că avea o autoritate mai mare decât Guvernul provizoriu, care a încercat să continue participarea Rusiei în războiul european. Pe 1 martie (14 martie) Sovietul a emis celebrul Ordin nr 1, prin care cerea militarilor sa se supuna doar ordinelor sale şi nu celor ale Guvernului Provizoriu. Guvernul Provizoriu nu a mai putut  contramanda ordinul acestuia. Toti cei care împiedicau acum Sovietul din Petrograd sa se declare deschis ca fiind guvernul real al Rusiei se temeau sa provoace o lovitură de stat conservatoare.

In perioada martie – octombrie, Guvernul Provizoriu a fost reorganizat de patru ori. Primul guvern a fost compus în întregime din miniştri liberali, cu excepţia revoluţionarului socialist Aleksandr F. Kerenski. Guvernele ulterioare au fost formate din coaliţii. Cu toate acestea, nici unul dintre ele nu a fost capabil să facă faţă în mod adecvat problemelor majore care afectauţara: criza legata de pamant a ţăranilor, mişcările naţionaliste de independenţă din zonele non-ruse, precum şi prăbuşirea moralului armatei pe front.

Intre timp, Soviete, dupa modelul celui din Petrograd, aflate mult mai aproape în contact cu oamenii decât era Guvernul Provizoriu, au fost organizate în oraşe, în oraşele mari şi în cadrul armatei. In aceste Soviete, sentimentul “defetist”, fata de retragerea Rusiei din război in aproape orice condiţii, era în creştere. Un motiv a fost faptul că socialiştii radicali, in crestere, dominau mişcarea sovietica. La primul Congres al Sovietelor, convocat pe 3 iunie (16 iunie), revoluţionarii socialisti formau cel mai mare bloc unic, urmat de menşevici şi bolşevici.

Kerenski a devenit conducatorul Guvernului Provizoriu în luna iulie şi a contracarat o lovitura de stat a comandantului suprem al armatei Lavr Georgiyevich Kornilov (potrivit unor istorici, Kerenski se poate sa fi conspirat iniţial impreuna cu Kornilov, în speranţa de a obţine controlul asupra Sovietului dinPetrograd). Cu toate acestea, a fost din ce în ce mai mult în imposibilitatea de a opri caderea Rusiei în haos politic, economic si militar, iar partidul său a suferit o ruptură majoră din care s-a desprins aripa stanga a Partidului Socialist Revoluţionar. Dar, în timp ce puterea Guvernului Provizoriu se diminua, cea a Sovietelor era in crestere, datorita influenţa bolşevicilor. In septembrie, bolşevicii şi aliaţii lor, Revoluţionarii Socialisti de Stânga, i-au inlaturat pe revoluţionarii socialisti şi menşevici, detinand majoritatea atât în Sovietele din Petrograd, cat si in cele din Moscova.

In toamna, programul bolşevicilor “pace, pamant şi pâine”, a castigat un sprijin considerabil în rândul muncitorilor urbani saraci şi al soldaţilor, care au dezertat in număr mare. Deşi o tentativă de lovitură de stat anterioara (Zilele lui Iulie) a eşuat, momentul părea acum a fi potrivit.

Pe data de 24-25 octombrie (6-7 noiembrie), bolşevicii şi Revoluţionarii Socialisti de Stânga, ghidati de ideile lui Karl Marx, sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin, au organizat o lovitură de stat, reusind sa rastoarne guvernul condus de Alexandr Kerenski fara sa existe o varsare de sange pe strazile capitalei de atunci a Rusiei, Petrograd. 10 000 de bolsevici comandati de seful comitetului militar revolutionar, Lev Trotski, pun stapanire pe sediile autoritatilor dinPetrograd, ocupand clădiri guvernamentale, staţii de telegraf, şi alte puncte strategice.

Incercarile lui Kerenski de a organiza rezistenţa s-au dovedit zadarnice si acesta a fugit dinţară. Garzile Rosii au ocupat initial sedii ale autoritatilor, iar spre seara, dupa ce s-a tras o salva de tun de pe crucisatorul Aurora – semnalul declansarii luptei -, au luat cu asalt Palatul de Iarna unde era sediul Dumei. Acesta a cazut in mana bolsevicilor cateva ore mai tarziu. Regimul tarist este incheiat, iar bolsevicii instaureaza regimul comunist si  “dictatura proletariatului”. La al II-lea Congres al Sovietelor muncitoresti, care a fost convocat în Petrograd, simultan cu lovitura de stat, in seara de 6 noiembrie, a fost adoptata o noua Constitutie prin care puterea executiva revenea Consiliului Comisarilor Poporului (guvern compus în principal din comisarii bolsevici). Lenin este numit presedinte, Trotski este numit la Afacerile Externe, iar Stalin se ocupa de nationalitati.

A fost instituita teroarea cu ajutorul politiei politice, CEKA, si au fost emise decrete pentru desfiintarea sectorului privat si instituirea controlului statului in economie prin nationalizarea intreprinderilor, etatizarea bancilor etc.

Revolutia bolsevica din Rusia, a ramas in istorie sub numele de Marea Revolutie Socialista din Octombrie.

***

Bolsevici: membri ai aripii Partidului Social Democrat al Muncitorilor Rusi, condus de Vladimir Ilici Lenin care a obtinut puterea in timpul Revolutiei Socialiste din 1917. Grupul bolsevic s-a format in 1903, cand adeptii lui Lenin sustineau ca membrii partidului trebuie sa fie obligatoriu revolutionari. Bolsevicii s-au unit cu rivalii lor , mensevicii (membri ai unei minoritati) in timpul Revolutiei Ruse din 1905, apoi s-au separat, Lenin facandu-si propriul partid in 1912.

Menșevici: facțiune a mișcării revoluționare din Rusia care a apărut în 1903, după o dispută dintre Vladimir Ilici Lenin și Iulius Martov, amândoi membri ai Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR). La Congresul al II-lea al PSDMR, Lenin a sustinut ideea unui partid mic, format din revoluționari de profesie, cu un număr mare de simpatizanți și sustinatori nemembri de partid. Martov nu a fost de acord, crezand că era mai bine să ai un partid mare format din activiști. Majoritatea membrilor de partid a fost de acord cu Martov și au format facțiunea menșevică, în timp ce facțiunea lui Lenin a devenit cunoscută ca bolșevică. Deși majoritatea membrilor de partid a fost de partea lui Martov, ei au format o minoritate printre conducători și astfel se explica, cel puțin în parte, numele de menșevic – de la cuvântul rusesc меншинство (minoritate), în timp ce bolșevicii erau majoritari – din rusă большинство. Alt sens al fi acela de minimalist, care dorește mai puțin, spre deosebire de maximaliștii lui Lenin, care aveau o poziție radicală.

1918: Este proclamată A Doua Republică Poloneză.

1919: S-a fondat, la Sighișoara, prin fuzionarea unor organizații politice ale sașilor și ale șvabilor, Partidul German din România, care milita pentru promovarea intereselor specifice minorității germane

1921: Lansarea filmului The Sheik (Seicul)

Seicul este un film american mut, regizat de George Melford, adaptat pentru marele ecran dupa best-seller-ul The Sheik de Edith MaudeHull.

La lansarea filmului, aprecierile criticilor erau divizate. Cu toate acestea, filmul a fost un succes imens (mai ales in randul publicului de sex feminin), şi i-a permis lui Rudolph Valentino accesul la statutul de superstar şi sex-simbol.

Seicul a facut subiectul unei noi serii în 1926, Fiul Seicului, care a obtinut acelaşi succes.

1923: Jacob Schick a primit un brevet de inventie pentru aparatul electric de ras

Colonelul Iacov Schick a inventat primul aparat de ras care era legat printr-un cablu la un motor. Aparatul a fost prezentat unor producatori, dar acestia l-au refuzat. Ulterior, a realizat alte aparate de ras pe care le-a vândut pe cont propriu sau le-a oferit prietenilor sai. Astfel, in 1931, a decis să fondeze propria companie. Intre timp, a perfecţionat aparatul de ras pentru a-l face mai usor de folosit.

1928: Herbert Hoover este ales presedintele S.U.A.

La opt luni dupa investitura sa, bursa a intrat in degringolada si economia era antrenata intr-o spirala mortala care a fost cunoscuta sub numele de Marea Depresiune (Marea criza economica) din 1929.Hoovera anuntat ca va mentine bugetul federal in echilibru, va reduce impozitele si va mari lucrarile publice, dar tot el a semnat si Legea Smoot-Hawley prin care se majorau tarifele vamale la 20 000 de articole. Aceasta lege este adesea acuzata de a fi agravat criza si va fi cea mai grava greseala politica a sa.

Administraţia Hoover a diminuat cantitatea de bani disponibila pe piata de teama inflatiei, ceea ce astazi si in aceste conditii, este considerată o eroare de catre cei mai multi economisti. La urmatoarele alegeri prezidentiale,Hoovera fost invins de Roosevelt.

1941: Liderul sovietic Iosif Stalin s-a adresat sovieticilor pentru a doua oara in cei 30 de ani cat s-a aflat la conducerea statului, informand poporul ca armata rusa a zdrobit trupele germane. Stalin a declarat ca nemtii au pierdut 4,5 milioane de soldati, astfel incat victoria sovietica in cel de-al Doilea Razboi Mondial este aproape, ceea ce era o mare diversiune.

1947: În cadrul ședinței Consiliului de Miniștri, se anunță demisia miniștrilor aparținând PNL – Tătărescu

 1956: Trupele franceze si britanice au preluat controlul Canalului Suez, israelienii angajandu-se sa inceteze focul impotriva Egiptului.

1956: Dwight D. Eisenhower este reales presedinte al S.U.A.

Dwight D. Eisenhower l-a invins pe candidatul democrat, Adlai Stevenson, cu peste 9 milioane de voturi, dar democratii au ramas majoritari in Congres. In acest mandat, S.U.A. a lansat primul satelit spatial, Explorer I.

Moartea lui Stalin din 1953, a modificat relatiile est-vest si atmosfera politica s-a  relaxat. Eisenhower a pus capat razboiului din Coreea si a refuzat sa se angajeze militar alaturi de Franta inIndochina.

1957: Félix Gaillard devine prim-ministru al Frantei

1962: Natiunile Unite cer sanctiuni impotriva apartheidului

Adunarea Generală a ONU reclama sanctiuni economice impotriva Africii de Sud din cauza politicilor sale rasiale. ONU a condamnat, printr-o rezolutie, politica rasista din Africa de Sud si a cerut tuturor statelor membre sa suspende relatiile militare si economice cu aceastatara. Rezolutia a fost data la doi ani de la comiterea unui mascru impotriva populatiei de culoare care a participat la o actiune de protest langaJohannesburg. In 1973, Natiunile Unite au declarat apartheidul “o crima impotriva umanitatii”, iar, un an mai tarziu, Africii de Sud i s-a retras calitatea de membru in Adunarea Generala a ONU.

1971: Statele Unite au testat cea mai mare bomba cu hidrogen de pana atunci, care avea numele de cod Cannikin, in nordul Oceanului Atlantic.

1984: Ronald Reagen este reales presedinte al S.U.A.

In ziua de 8 martie 1983, Reagen a numit Uniunea Sovietica “Imperiul raului”. Mai tarziu, in timpul mandatului sau, cand a vorbit in fata Zidului Berlinului, l-a provocat pe liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, sa distruga zidul. Multi partizani ai lui Reagan sustin ca acesta a castigat Razboiul Rece. Expertii cred ca, totusi, prabusirea comunismului in 1989, in Europa de Est si in Uniunea Sovietia, este imputabila crizei economice a sistemului sovietic si esecului reformelor economice si politice ale presedintelui Gorbaciov.

1984: Ronald Reagan este reales în funcția de președinte al SUA, învingându-l pe candidatul democrat Walter F. Mondale

1985: In Columbia, luptatori de gherila apartinand Miscarii “19 Aprilie” au preluat controlul Palatului de Justitie din capitala statului,Bogota. Ei ai au ucis 115 persoane, 11 dintre acestea fiind judecatori ai Curtii Supreme.

1985: In scandalul “Irangate” au aparuit noi dovezi, presaamericana dezvaluind ca presedinte SUA, Ronald Reagan, a autorizat, in ciuda embargoului, vanzarea de armament catre iranineni.

1990: A luat fiinta Alianta Civica din initiativa: Asociatiei “15 Noiembrie” – Brasov, Solidaritatii Universitare, Societatii “Timisoara”, GDS, Societatii “Agora” – Iasi, Grupului Independent pentru Democratie, Asociatiei Pro Democratia si a peste 200 de intelectuali si muncitori.

1991: In Piata Revolutiei din Bucuresti a avut loc o manifestatie organizata de tineretul universitar al PNTCD in memoria tinerilor care, la 8 noiembrie 1945, au demonstrat impotriva comunismului.

1993: Federico Mayor Zaragoza a fost reales in functia de director al UNESCO.

1999: Australienii au votat pentru pastrarea reginei Marii Britanii ca lider al statului.

1999: În cadrul unui referendum constituțional, australienii resping, în proporție de 54%, instaurarea republicii

2000: Primele imagini din Statia Spatiala Internationala

Au fost transmise primele imagini ale astronautilor din Statia Spatiala Internationala.

Unul dintre astronauti (doi rusi si un american) a declarat ca prioritatea din acel moment era sa se asigure ca tot echipamentul este functional.

2001: Michael Bloomberg este ales primar al New York-ului

2001: Sabena in faliment

Consiliul de Administratie al companiei aeriene Sabena a decis, la Bruxelles, plasarea sub protectia Legii privind insolvenţa.

2006: Aisberguri gigantice in deriva in Noua Zeelanda

Un fenomen neobisnuit are loc in largul coastelor Noii Zeelande. Circa o suta de aisberguri dinAntarcticasunt in deriva la 260 km sud de arhipelagul din Oceanul Pacific. Unul dintre blocurile de gheata masoara doi kilometri in lungime si un kilometru in latime.

Autoritatile au emis alerte, temandu-se ca aceste aisberguri constituie o amenintare pentru traficul maritim. Prezenta unui numar atat de mare de aisberguri in largul coastelor Noii Zeelande era foarte neobisnuit. Ultima data cand astfel de munti de gheata s-au apropiat de coaste dateaza din 1931.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.