Aniversari 7 ianuarie
1873: Charles Péguy, poet și filozof francez (d. 1914)
Charles Péguy, 7 ian. 1873 – 5 sept. 1914, născut în, Orléans, Franța, poet și filozof francez care a combinat creștinismul, socialismul și patriotismul într-o credință profund personală pe care a pus-o în practică.
Péguy s-a născut în sărăcie. Mama lui, văduvă când era copil, repara scaune pentru a-și câștiga existența.
A urmat liceul din Orléans cu o bursă și, în 1894, a intrat la École Normale Supérieure din Paris, intenționând să predea filozofie.
În 1895 s-a orientat către socialism, convins că acesta era singurul mijloc prin care sărăcia și lipsurile din lumea modernă puteau fi depășite.
De asemenea, a abandonat practica convențională a romano-catolicismului, deși a păstrat până la sfârșitul vieții o credință religioasă ferventă. În această perioadă, a scris prima sa versiune a Jeanne d’Arc (1897), o trilogie dramatică care forma o declarație și o afirmare a principiilor sale religioase și socialiste.
Péguy a fost absorbit de afacerea Dreyfus, implicându-se fără rezerve în bătălia stabilirii nevinovăției lui Dreyfus, aducându-i pe mulți dintre colegii săi socialiști de aceeași parte.
Pe lângă conducerea unei librării care a fost un centru de agitație pro-Dreyfus, Péguy în 1900 a început să publice influentul jurnal Cahiers de la Quinzaine („Caiete de cincisprezece zile”), care, deși nu a ajuns niciodată la un public larg, a exercitat o influență profundă asupra vieții intelectuale franceze. pentru următorii 15 ani. Mulți scriitori francezi de seamă, inclusiv Anatole France, Henri Bergson, Jean Jaurès și Romain Rolland, au contribuit la aceasta.
Péguy a publicat mai multe colecții de eseuri în anii dinaintea Primului Război Mondial, dar cele mai importante lucrări ale maturității sunt poeziile sale. Cea mai importantă dintre ele este Le Mystère de la charité de Jeanne d’Arc (1910), o meditație mistică care extinde unele dintre scenele din Jeanne d’Arc din 1897; Misterul Sfinților Inocenți (Mystère des Saints Innocents), 1912; și punctul culminant al revărsării meditative și devoționale din ultimii săi ani, Ève (1913), un poem statuar de 4.000 de versuri alexandrine în care Péguy privește condiția umană din perspectiva revelației creștine.
1502: Papa Grigore al XIII-lea (1572-1585); în anul 1582 a introdus un nou calendar (calendarul gregorian) (m. 10 aprilie 1585)
1745: Jacques Etienne Montgolfier, inventator francez
A descoperit impreuna cu fratele sau, Joseph-Michel Montgolfier, balonul cu aer cald
1755: Stephen Groombridge, astronom britanic
În 1806, cu ajutorul unui cerc meridian, a început să întocmească un catalog al stelelor până la magnitudinea a opta sau a noua. A petrecut zece ani, facand observaţii şi alti zece ani pentru a prelucra datele (corecţii pentru refracţie, erori de instrument şi erori de timp).
1800: Millard Fillmore, al 13-lea președinte al SUA, (1850-1853) (m. 8 martie 1874)
1827: Sir Sandford Fleming, geograf, inginer și inventator canadian, de origine scotiana
A propus împărțirea lumii în fusuri orare, mărcile poștale ale Canadei, a avut contributii importante în domeniul cartografiei și al geodeziei și a fost unul din membrii fondatori ai Societății Regale din Canada.
1834: Johann Philipp Reis, profesor german, inventatorul unuia dintre primele telefoane
1844: Bernadette, călugariță franceză, cea care a avut viziunea Fecioarei Maria (16 aprilie 1879)
1881: Ion Minulescu, poet, prozator și dramaturg român (m. 11 aprilie 1944)
1895: Clara Haskil, pianistă originară din România (m. 7 decembrie 1960)
1910: Alain de Rothschild, bancher
1918: Ion Frunzetti, critic și istoric de artă, poet, publicist, eseist și traducător român (d. 1985)
1926: Mircea Sântimbreanu, scriitor de literatură pentru copii, publicist, scenarist și producator de film român (m. 19 august 1999)
1928: Mihai M. Niță, inginer român, membru corespondent al Academiei Internaționale de Astronautică din 1969 (m. 21 octombrie 1999)
1933: Ioana Bulcă, actriță română
1964: Nicolas Cage, actor american
1971: Iulian Băicuș, filolog român