7 Octombrie

1849: Edgar Allan Poe, scriitor, poet american (n. 1809)

Născut în Boston, Edgar Allan Poe și-a pierdut ambii părinți, David Poe Jr. și Elizabeth Arnold, în copilărie; a fost preluat de John și Frances Allan din Richmond, Virginia, unde și-a petrecut o mare parte din anii tinereții, în afară de un sejur în Anglia și Scoția.

După o scurtă perioadă la Universitatea din Virginia și încercări de carieră militară, Poe a părăsit familia Allan.

Cariera sa literară a început modest, odată cu publicarea sub anonimat, în 1827, a volumului Tamerlan și alte poeme, colecție de poezii semnate doar „un bostonian”. Ulterior, la maturitate, Poe a recunoscut calitatea slabă a acestei colecții de poezii.

Poe s-a mutat la Baltimore, unde a locuit cu familia sa paternă și a abandonat oarecum poezia pentru proză.

În iulie 1835, a devenit redactor adjunct la Southern Literary Messenger din Richmond, unde a contribuit la creșterea abonamentelor și a început să-și dezvolte propriul stil de critică literară. În același an, la vârsta de douăzeci și șase de ani, s-a căsătorit cu verișoara sa primară Virginia Clemm, pe atunci în vârstă de 13 ani.

După eșecul romanului său Aventurile lui Arthur Gordon Pym, Poe a produs prima sa colecție de povestiri, Povestiri ale Grotescului și Arabescului, în 1839. În același an, a devenit editor al Burton’s Gentleman’s Magazine, apoi la revista Graham’s din Philadelphia.

În Philadelphia au fost publicate multe dintre cele mai faimoase lucrări ale sale. În acest oraș, Poe a planificat și crearea propriului său ziar, The Penn (redenumit ulterior The Stylus), care nu va vedea niciodată lumina zilei.

În februarie 1844, s-a mutat în New York, unde a lucrat pentru Broadway Journal, o revistă la care, în cele din urmă, a devenit singurul proprietar.

În ianuarie 1845, Poe a publicat poemul Corbul care a avut un succes imediat. Dar, doi ani mai târziu, soția sa Virginia a murit de tuberculoză pe 30 ianuarie 1847.

Poe se gândea să se recăsătorească, dar nici un plan nu i se va mai realiza. Pe 7 octombrie 1849, Poe a murit la vârsta de 40 de ani în Baltimore. Cauzele morții sale nu au putut fi determinate și au fost presupuse diverse cauze ale decesului.

Influența lui Poe a fost și rămâne importantă, atât în ​​Statele Unite, cât și în restul lumii, nu numai asupra literaturii, ci și asupra altor domenii artistice precum cinematograful, muzica și în domeniile științifice.

Deși este un autor american, a fost recunoscut și apărat pentru prima dată de autorii francezi, în primul rând de Baudelaire și Mallarmé. Lucrările sale, traduse în Franța de Baudelaire, au avut un succes răsunător în țară și au influențat foarte mult literatura franceză.

Critica contemporană îl plasează printre cei mai remarcabili scriitori ai literaturii americane din secolul al XIX-lea.

Mai mult…

929: Carol al III-lea al Franței (n. 879)

1637: Victor Amadeus I, Duce de Savoia (n. 1587)

1903: Rudolf Lipschitz, matematician german (n. 1832)

1939: Harvey Williams Cushing, chirurg și neurolog american (n. 1869)

1946: Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu), scriitor român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1887)

1968: Emil Petrovici, lingvist român, membru al Academiei Române (n. 1899)

1988: Ștefan Lupașcu, filosof francez de origine română (n. 1900)

2006: Anna Politkovskaia, scriitoare și jurnalistă din Rusia, militantă pentru respectarea drepturilor omului (n. 1958)

2008: George Emil Palade, om de știință american de origine română, specialist în biologie celulară, laureat al premiului Nobel pentru Medicină (1974) (n. 1912)

După tată, familia e atestată din veacul al XVIII-lea (ţărani înstăriţi), iar după mamă e un Cantemir. Soţia sa este fiica lui Nicolae Malaxa.

În 1930 este admis la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, pe care o absolvă în 1946. Pleacă în Statele Unite ale Americii – cercetător la New York University. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă care i-a devenit mentor. Acesta lucra la Institutul Rockefeller şi a fost invitat să lucreze împreună la Departamentul de patologie celulară.

Cum nu era biochimist, a iniţiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au combinat metodele de fracţionare a celulei prin microscopie electronică, producând componenţi celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracţiunilor mitocondriale a stabilit rolul acestor organite subcelulare ca un component major producător de energie.

Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicarea mecanismului celular al producţiei de proteine.

În 1961 a fost ales membru al National Academy of Sciences.

Împreună cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology, cea mai importantă publicaţie ştiinţifică în domeniul biologiei celulare.

În 1973 părăseşte Institutul Rockefeller, mutându-se la Yale University, iar din 1990 lucrează la Universitatea din San Diego (California).

Lucrări: A  Study of Fixation for Electron Microscopy, 1952; A Small Particulate Compartment of Cryptoplasm, 1953; Microcosmes and Ribonucleoprotein Particles, 1958; Structural Modulations of Plasmalemmal Vesicles, 1968, în colaborare.

În 1974 primeşte Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude și Christian Duve.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române (1975). Pe 12 martie 1986, preşedintele Ronald Reagan i-a decernat Medalia Naţională pentru merite deosebite în domeniul ştiinţei. A fost distins cu Steaua României în grad de Colan.

Mai mult…

2014: Siegfried Lenz, scriitor german (n. 1926)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.