Aniversari 8 aprilie
1911: Emil Cioran, eseist și filosof român, stabilit în Franța unde a trăit ca apatrid (fără cetățenie (d. 1995)
S-a nascut in familia unui preot ortodox. Si-a facut studiile liceale la Sibiu, iar la 17 ani a inceput sa studieze filosofia la Universitatea din Bucuresti, unde a fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. A fost un tanar rebel, un spirit insurgent, apropiat de miscarea legionara, la moda printre tinerii intelectuali ai vremii, alaturi de colegii de generatie Constantin Noica si Mircea Eliade.
Volumele publicate in limba romana, Pe culmile disperarii, 1934, Schimbarea la fata a Romaniei, 1936, Lacrimi si sfinti, 1937, sunt marturia unei atitudini politice si morale radicale. In 1945 s-a stabilit definitiv la Paris, rupand legaturile cu tara si pastrand doar legaturile cu familia.
A trait integral in limba de adoptiune, fiind convins ca o limba noua inseamna si o noua identitate. Celelalte lucrari au fost scrise in limba franceza, Cioran ajungand sa stapaneasca rafinamentele limbii franceze cu o acuitate ce a facut sa fie considerat unul dintre cei mai rafinati stilisti ai acestei limbi.
Lucrarile scrise in franceza sunt: Tratat de descompunere, 1949, Silogismele amaraciunii, 1952, Ispita de a exista, 1956, Istorie si utopie, 1960, Caderea in timp, 1964, Demiurgul cel rau, 1969, Despre neajunsul de a te fi nascut, 1973, Marturisiri si anateme, 1987, Caiete, 1957-1972.
A respins sistematic orice iesire in public, fie mondena sau culturala, interviuri, reuniuni culturale, televiziune, precum si toate premiile literare. Dupa 1989, eseistul s-a bucurat de o imensa popularitate in Romania post-comunista, scrierile sale fiind traduse si editate in romaneste in tiraje foarte mari.
563 î.e.n.: Gautama Buddha, lider religios (d. 483 î.Hr.)
Nasterea lui Buddha este sarbatorita pe 8 aprilie in Japonia, unde celebrarea s-a contopit cu o ceremonie shintoista, dand nastere sarbatorii florilor, numita Hanamatsuri. Informatiile despre viata sa ne-au parvenit in mare parte din textele budiste, incepand cu sec. I i.e.n., la cateva veacuri dupa moartea sa. Evenimentele relatate nu pot fi privite ca istoric reale, desi specialistii admit ca a fost un personaj istoric real. Se spune ca a trait 80 de ani, dar data mortii sale este foarte incerta, cele mai probabile fiind pe la 480 i.e.n. sau cu un secol mai tarziu.
Povestea lui Gautama Siddhartha începe într-un mic sat din Nepal, care se numeşte Lumbini. Aici, într-o primăvară, o tânără din clanul Sakya, care a venit spre sfârşitul sarcinii sa-si viziteze mama, conform traditiei, este cuprinsa brusc de dureri, se întinde la poalele unui copac “Bodi” şi dă naştere unui băieţel pe care il numeste Siddhartha. Se spune că înainte de naștere, mama sa a avut o viziune cu el sub forma unui elefant alb.
La 29 de ani, Siddhartha era nesatisfăcut de viața sa. În timpul unei ieșiri, s-a întâlnit cu un bătrân suferind, un om bolnav, un cadavru în descompunere și un ascet. Astfel, descoperind suferinţa oamenilor şi mizeria mortii, tanarul aristocrat decide să părăsească toate bunurile sale si sa duca o viaţă ascetică. Îmbracă haine calugărești și devine ascet, dar după 6 ani descoperă că aceste practici nu îi aduc o mai bună înțelegere a lumii. În urma acestei concluzii, renunță la practicile ascetice și, în urma meditației, găsește calea de mijloc, intre placere si austeritate, atingand “Iluminarea”. Isi va lua titlul de Buddha si, raspandind invatatura sa, va deveni cel mai faimos dintre acestia, ajungand la vârsta de optzeci de ani.
Buddha a fost fondatorul budismului, unul dintre cele mai importante sisteme filosofice si cea mai importanta religie din Asia de Sud si de Est. Buddha, in sancrita, “cel treaz”, este unul dintre multele epitete date unui invatator care a trait in nordul Indiei. Adeptii lui, numiti budisti, au raspandit religia cunoscuta sub numele de budism.
Numele de clan al personajului istoric cunoscut ca Buddha era Gautama (in sanscrita) sau Gotama (in pali). Este numit frecvent si Sakyamuni, “inteleptul din clanul Sakya”, iar in textele budiste poarta numele de Bhagavat (“Stapanul”). El insusi isi spunea Tathagata (“cel care astfel a venit” si “cel care astfel a plecat”).
In India antica, titlul buddha era folosit de mai multe grupari religioase si avea diferite semnificatii, dar a devenit foarte puternic asociat cu traditia budista, desemnand o fiinta iluminata, care s-a trezit din somnul ignorantei si s-a eliberat de suferinta. Conform diferitelor traditii budiste, au mai existat si alti buddha in trecut si vor mai exista si altii in viitor; alte forme de budism considera ca in fiecare epoca istorica exista un singur buddha, in timp ce altele sustin ca toate fiintele pot deveni buddha. Toate scolile budiste venereaza diferite evenimente din viata lui Buddha Gautama, printre care nasterea, iluminarea si trecerea in Nirvana.
1320: Regele Petru I al Portugaliei (d. 1367)
1336: Timur Lenk (sau Tamerlan sau Tamburlaine) întemeietorul imperiului turco–mongol al Timurizilor (d. 1405)
Cuceritor turc de credinta islamica ale carui cuceriri s-au intins din India si Rusia pana la Marea Mediterana. S-a mutat in Transoxania (astazi, Uzbekistan) dupa ce a participat la campanii impotriva urmasului lui Genghis-Han, Chatagai. Timur Lenk sau Tamerlan inseamna Timur cel Schiop, porecla referitoare la ranile primite in lupte.
Prin comploturi si tradare, a preluat Transoxania si s-a autoproclamat restauratorul Imperiului Mongol. In anii 1380 a inceput campania de cucerire a Persiei, ocupand Khorasan si Persia de Est si de Vest, apoi Mesopotamia, Georgia si Moscova (timp de 1 an). Revoltele izbucnite in Persia le-a reprimat cu cruzime, masacrand populatiile unor orase intregi.
In 1398, a invadat India (Delhi), provocand adevarate carnagii. S-a indreptat spre Damasc unde a deportat mestesugarii la Samarkand, apoi spre Bagdad unde a distrus toate monumentele. In 1404, pregatise o campanie in China, dar a murit in luna martie.
Desi s-a straduit sa faca din Samarkand cel mai frumos oras al Asiei, nu a reusit decat in mica masura. In schimb, a intemeiat o dinastie sub care Samarkandul a devenit centru al invatamantului si stiintei.
1431: François Villon, poet francez (d. 1463)
Villon a fost redescoperit cu precădere după secolul al XIX-lea. A utilizat umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul timpului. Născut la Paris, renunță la numele său (Montcorbier sau des Loges) pentru a-l împrumuta pe cel al unei rude, un canonic, care l-a trimis să studieze la Sorbona. A primit o educatie riguroasa, dar a avut o viata plina de excese, presarata cu fapte antisociale din cauza anturajelor nepotrivite. Unele dintre baladele sale, scrise in limbaj argotic, sunt dedicate persoanelor din anturajele sale.
Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Operele sale, publicate postum, cuprind Micul Testament, 1489, mici testamente ironice adresate prietenilor si cunostintelor sale. Lucrarea Testamentul, 1489, infatiseaza viata sa intr-un stil de o mare adancime poetica si sentimentala. Cea mai cunoscuta dintre baladele sale, Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor de altădată) este inclusa in Testament.
Creatia sa mai cuprinde numeroase balade, cantece si rondouri. Temele sunt variate, iar versurile sunt pline de emotie, ilustrand un remarcabil control al rimei si o compozitie riguroasa.
Operele lui Villon s-au păstrat în principal datorită lui Clément Marot, care le-a adunat și le-a editat in 1533.
1605: Filip al IV-lea al Spaniei (d. 1665)
1802: Gheorghe Magheru, general și om politic, conducător al armatei revoluționare române din Muntenia, la 1848 (d. 1880)
1859: Edmund Husserl, filosof german de origine austriaca, fondator al fenomenologiei (d. 1938)
A tinut prelegeri la Universitatea din Halle intre 1886 si 1901. Intre 1900 si 1901 a publicat lucrarea Cercetari logice. A folosit o metoda de analiza numita de el fenomenologie, prin care incerca sa rezolve conflictul dintre empirism si rationalism, considerand experienta drept baza a tuturor sistmelor stiintifice, teoretice si filosofice. In volumul Idei cu privire la o fenomenologie pura, 1913, Husserl a incercat sa transforme fenomenologia intr-o disciplina filozofica universala.
Transferul sau la Universitatea din Freiburg, in 1916, a marcat un nou inceput. In lucrarea Filosofia prima, 1923-1925, Husserl considera ca filozofia poate oferi, prin metoda numita reductie fenomenologica, modelul unei autonomii etice a umanitatii. Gandirea sa a avut o mare influenta, in special asupra succesorului sau de la Freiburg, Martin Heidegger, care a preluat de la el, in 1928, catedra de filozofie. Dupa 1933, cand nazistii au preluat puterea in Germania, Husserl a fost exclus din universitate fiindca era evreu.
Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat “Fenomenologia existențială”, prin care, ca și maestrul său, a marcat un nou început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existențialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl și cea a lui Heidegger.
1868: Regele Christian IX al Danemarcei (d. 1906)
1875: Regele Albert I al Belgiei (d. 1934)
1889: Sir Adrian Boult, dirijor britanic (d. 1983)
1893: Mary Pickford, actrita canadiana
Mary Pickford, al cărei nume real era Gladys Louise Smith, a devenit o emblema a filmului mut. A urcat pe scena de la vârsta de şase ani, fiind remarcata de David D. Griffith, care a făcut din ea o vedeta a filmului mut în 1910. Supranumita “America’s Sweetheart”, “Little Mary” si “The girl with the curls”, Mary a captivat publicul cu gratia si spontaneitatea sa juvenila, în filme precum The Poor Little Rich Girl, 1917 sau Little Lord Fauntleroy, 1921.
În 1919, Mary Pickford a fost unul dintre fondatorii studioului United Artists, impreuna cu Griffith, Chaplin şi Douglas Fairbanks cu care s-a casatorit in 1920. A fost, de asemenea, unul dintre cei 36 de membri fondatori ai Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Sfârşitul filmului mut, din păcate, a fost insa fatal pentru cariera sa.
Luand in considerare contribuţiile ei in cinematografia americana, Institutul American de Film (American Film Institute) a plasat-o pe Mary pe locul 24 intr-un clasament al celor mai mari vedete feminine din toate timpurile.
1898: Alexandru Claudian, poet și sociolog al literaturii (d. 1962)
1912: Sonja Henie, patinatoare americană de origine norvegiană, campioană mondială la patinaj între anii 1927 și 1936 (d. 1969)
1917: Florentin Delmar, compozitor, pianist și dirijor român (d. 1983)
1921: Franco Corelli, tenor italian (d. 2003)
1927: George Grigoriu, compozitor român (d. 1999)
1929: Jacques Brel, cantautor și actor belgian (d. 1978)
Compozitor şi cântăreţ născut la Bruxelles. In 1959, succesul albumului “La Valse à mille temps” l-a propulsat pe Jacques Brel printre artistii de succes. Brel nu a triumfat doar la sala Olympia, ci in intreaga lume. Succesele se vor succeda odata cu piesele:
“Ne me quitte pas”, “Les bourgeois”, “Les vieux”. Ajuns la apogeul carierei sale muzicale, in 1966, se hotaraste sa se consacre cinematografiei si va fi, rand pe rand, regizor (Frantz, 1971) si actor (in Les risques du métier si L’emmerdeur). În 1977, a inregistrat ultimul sau album, Les marquises, considerat un adevarat eveniment.
1932: Jean-Paul Rappeneau, regizor și scenarist francez
1933: Elena Zottoviceanu, muzicolog român
1938: Kofi Annan, diplomat ghanez, secretar general al ONU
1946: Florin Niculai Georgescu, pictor român stabilit la Paris
1952: Gabriel Andreescu, ziarist român
1956: Adela Crăciunoiu, regizoare de film de animație și graficiană româncă
1963: Julian Lennon, actor si compozitor britanic
Este fiul lui John Lennon si al primei sale sotii Cynthia Powell. Naşul sau era managerul grupului Beatles, Brian Epstein.