117: Traian, împărat al Imperiului Roman (n. 53)
Traian, pe numele complet Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Optimus Augustus, numit și Caesar Nerva Traianus Germanicus, născut Marcus Ulpius Traianus, 18 sept. 53 – 8/9 aug. 117, primul împărat roman născut în afara Italiei.
Împărat Roman între 98-117, a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.
A căutat să extindă granițele imperiului către est, în special în Dacia, Arabia, Armenia și Mesopotamia. A dus un program vast de construcții și a sporit bunăstarea socială.
La moartea sa, a purtat numele și supranumele Imperator Caesar Divi Nervae Filius Nerva Traianus Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus.
Traian a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă (Ulpii). Familia s-a stabilit în provincia Baetica, în Spania de azi, cândva spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat și după moartea sa.
S-a născut pe 18 septembrie 53, în orașul Italica. A fost primul împărat roman care provenea dintr-o familie stabilită într-o provincie din Spania, dar aceasta era de fapt originară din Italia și s-a stabilit în Baetica drept coloniști.
Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domițian împotriva germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în 96.
A rămas în istoriografie drept „cel mai bun dintre împărații romani” (optimus princeps). După domnia lui Domițian și sfârșitul dinastiei Flaviei, scurta domnie a lui Nerva și mai ales cea a lui Traian au marcat fundamentul așa-numitei dinastii a „Antoninilor”.
Traian a devenit renumit sub domnia împăratului Domițian, ai cărui ultimi ani au fost marcați de persecuțiile și execuțiile senatorilor romani. În septembrie 96, după asasinarea de către membrii curții a lui Domițian, împăratul fără urmași, Nerva, fost consul, a urcat pe tron, dar s-a dovedit a fi nepopular în rândul armatei și avea nevoie de cineva ca să obțină sprijinul legiunilor.
După un scurt și tumultuos an la putere, o revoltă a membrilor Gărzii Pretoriene i-a slăbit puterea și l-a forțat să ia măsuri adoptându-l pe popularul general Traian ca moștenitor și succesor al său, în toamna anului 97 (27 octombrie). Viitorul împărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adopție, obținând astfel bunăvoința lui Traian pentru restul vieții sale.
Nerva, în vârstă și fără urmași, a murit pe 27 ianuarie 98, iar fiul său adoptiv, Traian, i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman ne-italian a devenit împărat.
Traian Optimus: noul împărat a fost primit de oamenii din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a justificat printr-o guvernare pașnică și fără vărsare de sânge, spre deosebire de domnia lui Domițian. A eliberat cetățenii romani care fuseseră închiși pe nedrept de Domițian și a returnat proprietăți confiscate. Popularitatea sa a ajuns să fie atât de mare încât Senatul Roman i-a acordat lui Traian titlul de optimus, adică „cel mai bun”.
În general, se consideră că, sub domnia sa, Imperiul Roman a cunoscut cea mai mare extindere prin cuceririle efemere ale Armeniei și Mesopotamiei și cea mai durabilă a Daciei, precum și prin anexarea regatului nabateean din Petra care a dat naștere provinciei Arabia Petraea (Arabia stâncoasă).
Traian – Dacicus Maximus: în anul 101, Traian a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.
Totuși, la scurt timp, Decebal a provocat din nou probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture. Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre. A reușit să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă. Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construit un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană.
Cucerirea Daciei a îmbogățit foarte mult Imperiul, noua provincie având mai multe mine de metale de mare valoare. Pe de altă parte, cucerirea teritoriilor parților a rămas incompletă și fragilă în urma unei mari revolte iudeo-parte. Când a murit, a lăsat o situație economică globală slabă; partea de est a Imperiului, în special, era foarte slăbită.
În paralel cu această politică expansionistă, Traian a efectuat lucrări majore de construcție și a inițiat o politică de măsuri sociale la o scară fără precedent. Este cunoscut mai ales pentru programul său extins de construcții publice care a remodelat orașul Roma și a lăsat mai multe monumente de durată, precum Termele, Forumul și piețele lui Traian, ca și Coloana lui Traian. De asemenea, a întărit rolul preponderent al Italiei în Imperiu și a continuat romanizarea provinciilor.
Traian a fost ridicat la rang de divinitate de Senat, iar cenușa sa a fost îngropată la poalele Coloanei lui Traian. Fiul său adoptiv și nepotul său Hadrian l-au succedat, în ciuda unor probleme în timpul preluării puterii. Hadrian nu a continuat politica expansionistă a lui Traian, a renunțat la toate teritoriile nou cucerite ale părților și și-a reorientat politica internă punând provinciile în prim plan.
1719: Christoph Ludwig Agricola, peisagist german (n. 1667)
1824: Friedrich August Wolf, savant german, filolog, istoric și critic literar
1827: George Canning, politician britanic, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1770)
1828: Karl Thunberg, botanist suedez (n. 1743)
1847: Samuel Bogumił Linde, lexicograf polonez
1872: Eduard Magnus, pictor german
1879: Immanuel Hermann Fichte, filosof german (n. 1797)
1897: Jacob Burckhardt, istoric de artă elvețian
1897: Viktor Meyer, chimist german (n. 1848)
1921: Juhani Aho, scriitor finlandez și jurnalist (n. 1861)
1929: Karl Auer baron von Welsbach, chimist austriac (n. 1858)
1942: Rudolf Abel, biolog german
1943: Haig Acterian, soțul Marietei Sadova, scriitor, om de teatru român de etnie armeană (n. 1904)
1965: Constantin P. Bogdan, matematician român (n. 1910)
1982: Boris Caragea, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1906)
1973: José Villalonga Llorente, antrenor de fotbal spaniol
1973: Vilhelm Moberg, scriitor suedez
1974: Baldur von Schirach, politician german
1982: Eric Brandon, pilot britanic
1983: Emanoil Petruț, actor român de teatru și film (n. 1932)
1985: Louise Brooks, actriță americană
1989: Brian Naylor, pilot britanic
1996: Nevill Francis Mott, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1905)
2005: Barbara Bel Geddes, actriță americană
2010: Patricia Neal, actriță americană
2013: Karen Black, actriță americană
2014: Aurel Cioranu, actor român (n. 1929)
