Aniversari 8 august
1931: Sir Roger Penrose, fizician matematician, matematician, astrofizician și filosof al științei britanic. Laureat al premiului Nobel pentru Fizică pe anul 2020.
Este profesor de matematică emerit, Emeritus Rouse Ball la Universitatea din Oxford, membru emerit al Wadham College, Oxford, membru onorific al St John’s College, Cambridge și al University College din Londra.
Rouse Ball Professorship of Mathematics este una din catedrele pentru seniori în cadrul departamentului de matematică de la Universitatea din Cambridge și Universitatea din Oxford. Cele două funcții au fost fondate, în 1927, ca o moștenire din partea matematicianului britanic W. W. Rouse Ball.
Penrose a contribuit în fizica matematică a relativității generale și a cosmologiei. A primit mai multe premii și medalii, inclusiv Premiul Wolf în Fizică, în 1988, împreună cu Stephen Hawking pentru teoremele singularității Penrose – Hawking, și Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 2020 “pentru descoperirea faptului că formarea găurii negre este o predicție precisă a teoriei relativității generale”, împreună cu germanul Reinhard Genzel și americanul Andrea Ghez.
A predat matematica la Birkbeck College din Londra, unde a dezvoltat teoria care descrie prăbușirea (colapsul nucleului) stelelor, între 1964 și 1973, și unde l-a cunoscut pe celebrul fizician Stephen Hawking. Apoi au lucrat împreună la o teorie a originii universului, Penrose contribuind ca matematician la teoria relativității generale aplicată cosmologiei și la studiul găurilor negre.
În 1974, a publicat un articol în care a prezentat primele sale pavaje non-periodice: pavajele Penrose, descoperite în anii 1970. În 1984, acestea au fost folosite ca un model interesant al structurii cvasicristalelor. Îi datorăm câteva obiecte imposibile, precum triunghiul Penrose.
1079: Împăratul Horikawa al Japoniei (d. 1107)
1779: Benjamin Silliman, chimist american (d. 1864)
1802: Germain Henri Hess, chimist elvețiano-rus (d. 1876)
1819: Ștefan Emilian, matematician român (d. 1899)
1824: Țarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soția Țarului Alexandru al II-lea (d. 1880)
1866: Karl Rauber, pictor elvețian (d. 1909)
1870: Béla Ágai, scriitor, jurnalist și medic maghiar de origine evreiască (d. 1944)
1875: Constantin Giurescu, istoric și istoriograf român (d. 1918)
1879: Emiliano Zapata, revoluționar mexican (d. 1919)
1900: Robert Siodmak, regizor de film german (d. 1974)
1900: Victor Young, compozitor, violonist și dirijor american (d. 1956)
1901: Ernest Orlando Lawrence, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (d. 1958)
1901: Nina Berberova, scriitoare rusă (d. 1993)
Nina Berberova, pe numele complet Nina Nikolaevna Berberova, 8 aug. 1901 – 26 sept. 1993, scriitoare, autoare de biografii, editoare și traducătoare emigrantă, de origine rusă, cunoscută pentru examinarea situației dificile a exilaților. A vizitat Rusia post-sovietică.
Născută în Imperiul Rus, tatăl său fiind armean, iar mama, rusoaică, Nina Berberova a crescut la Saint Petersburg, scriind poezii încă din copilărie. Ultimul său an de liceu a fost marcat de evenimente majore: Revoluția Rusă, pacea de la Brest-Litovsk cu Germania.
Nina Berberova a cunoscut exilul încă din adolescență: considerat anti-revoluționar, în 1917, tatăl ei a fost obligat să demisioneze și să părăsească orașul Saint Petersburg. În vara anului 1922 a avut loc o expulzare în masă a intelectualității ruse și au început represiunile sistematice.
A părăsit Rusia, în 1922, alături de poetul Vladislav Hodasevici (care a murit în 1939). Cuplul a locuit în mai multe orașe europene, inclusiv la Berlin, până în 1924. La Berlin, s-au întâlnit cu alți scriitori, inclusiv cu Boris Pasternak. În 1924 s-au alăturat lui Maxim Gorki în Sorrento, Napoli, unde au rămas o vreme înainte de a se stabili la Paris.
La Paris, cu pașapoartele lor de apatrizi, nu li s-a permis să lucreze ca salariați, nici măcar ca muncitori. Berberova a trăit în sărăcie materială, dar în lux intelectual. La Billancourt, s-a întâlnit cu imigranți ruși, grupați în jurul fabricilor Renault.
Tot la Paris, s-a întâlnit cu mulți artiști ruși, făcând parte dintr-un cerc de exilați literari ruși, săraci, dar distinși, printre care Anna Ahmatova, Vladimir Nabokov, Boris Pasternak, Marina Țvetaeva și Vladimir Maiakovski.
A devenit o colaboratoare permanentă la publicația rusă de emigranți Posledniye Novosti (Ultimele știri), unde a publicat nuvele, poezii, critică de film și cronici ale literaturii sovietice.
De asemenea, a colaborat la alte publicații ale emigrației ruse la Paris, Berlin și Praga. Povestirile din Ușurarea destinului și nuvelele din Cronicile din Billancourt au fost scrise în această perioadă. Nuvelele au fost publicate în Franța, abia după 68 de ani, sub titlul „Cronicile din Billancourt”.
S-a despărțit de Vladislav Hodasevici în 1932 și s-a căsătorit cu pictorul Nikolai Vaslievici Makeiev (1889-1975) care a fost membru al Adunării Constituante (1917-1918). Se vor separa după Al Doilea Război Mondial.
În perioada interbelică, Nina Berberova s-a simțit izolată de grupurile dadaiste, suprarealiste și de avangardă, care au dominat scena literară pariziană, indiferenți, în opinia sa, față de scriitorii emigranți ruși.
În 1950, obosită de indiferența francezilor, Berberova a plecat la New York. Șapte ani mai târziu, a predat literatura rusă la Yale și apoi la Princeton.
A scris, de asemenea, și prima biografie a compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski, în 1936, o carte controversată din cauza deschiderii sale față de anumite aspecte ale vieții private ale acestuia.
De la înființarea sa în 1940, a devenit o colaboratoare permanentă la săptămânalul Russkaia Mysl (Gândul rus).
În 1950, după ce a trăit 25 de ani la Paris, Berberova a emigrat în Statele Unite și a devenit cetățean american în 1959. În 1954, s-a căsătorit cu George Kocevițki, pianist și profesor rus. În 1959, a dobândit cetățenia americană.
Și-a început cariera academică, în 1958, la Universitatea Yale, unde a predat literatura rusă. În paralel cu activitatea de profesoară, a continuat să scrie, publicând mai multe povestiri, articole de critică și istorie literară și câteva poezii.
În 1963, a părăsit Universitatea Yale pentru Universitatea Princeton, unde a predat literatura rusă până la pensionarea sa în 1971. În 1991, Berberova s-a mutat din Princeton, New Jersey, în Philadelphia, unde a murit doi ani mai târziu.
Cu toate acestea, opera sa a trebuit să mai aștepte un timp până când să fie recunoscută. Consacrarea sa literară a început abia în anul 1985, când, datorită unei traducătoare, Lydia Chweitzer și flerului unui editor, Editura Actes Sud a publicat, în traducere, primul ei roman, Acompaniatoarea care a avut un succes răsunător.
Spre sfârșitul vieții, a avut mare succes în Franța, iar o mare parte din lucrările sale vor fi publicate postum. Dintre cele mai faimoase, pot fi citate autobiografia sa, Sublinierea îmi aparține, publicată în franceză, în 1989, și romanul Acompaniatoarea, publicat în franceză, în 1985, care a dat naștere filmului cu același nume în regia lui Claude Miller.
Autobiografia Ninei Berberova, care detaliază viața timpurie și anii petrecuți în Franța, a fost scrisă în limba rusă, dar a fost publicată mai întâi în limba engleză sub numele Sublinierea îmi aparține, 1989. Ediția rusă, Kursiv Moi, nu a fost publicată decât în 1983. “Toate romanele mele sunt povestiri alcătuite din glorie, nefericire, nebunie și noroi”, scria Berberova în finalul memoriilor sale.
1902: Sașa Pană, scriitor român (d. 1981)
1902: Paul Adrien Maurice Dirac, fizician și matematician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică și cofondator al fizicii cuantice (1933)
1904: Achille Varzi, pilot italian (d. 1948)
1905: André Jolivet, compozitor și dirijor (d. 1974)
1907: Gheorghe Cartianu, inginer și inventator român (d. 1982)
1908: Chivu Stoica, politician român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961 (d. 1975)
1920: Carol Lambrino, fiul lui Carol al II-lea al României (d. 2006)
1921: Esther Williams, înotătoare americană și actriță (d. 2013)
1924: Mircea Crișan, actor și regizor român (d. 2013)
1925: Alija Izetbegović, politician bosniac, președinte al Republicii Bosnia-Herțegovina și activist islamic (d. 2003)
1926: Herbert H. Ágústsson, compozitor islandez și muzician
1931: Roger Penrose, matematician britanic
1931: Paul Anghel, prozator, eseist și dramaturg român (d. 1995)
1937: Dustin Hoffman, actor american
1940: Dennis Tito, antreprenor american și primul turist în spațiul cosmic
1951: Martin Brest, regizor de film american, scenarist și producător
1951: Mohamed Morsi, politician egiptean, președinte al Egiptului în perioada 2012-2013 (d. 2019)
1952: Jostein Gaarder, scriitor norvegian
Jostein Gaarder, profesor de școală și autor de cărți care a examinat istoria filosofiei și a religiei pentru tinerii cititori. Romanul său Lumea Sofiei, 1991, a fost un best-seller internațional.
Gaarder a studiat istoria ideilor, religia și literatura nordică la Universitatea din Oslo. După absolvire, în 1976, a lucrat ca profesor de filozofie, religie și literatură la Oslo și Bergen.
Și-a început cariera literară treptat, ținând prelegeri ocazional, trimițând articole și poezii la ziare și coordonând manuale.
Gaarder a debutat ca autor de ficțiune cu două nuvele publicate în 1982 și 1986 și apoi au urmat două cărți pentru copii: „Copiii din Sukhavati”, în 1987 și Castelul broaștei, în 1988. În ambele cărți, Gaarder a creat o lume fantastică, opusă lumii reale, oferind personajelor centrale posibilitatea de a explora și a pune la îndoială ideile și valorile.
În 1990, a urmat Misterul Solitaire, cu un băiat, Hans Thomas și tatăl său aflați într-o călătorie în căutarea mamei băiatului, care fusese pierdută cu opt ani mai devreme. Gaarder a simțit că tânărul Hans Thomas avea nevoie de o mai bună înțelegere a filozofiei și așa a ajuns să scrie istoria filozofiei în romanul Lumea Sofiei.
Ironizat de mulți critici – The Times of London a numit romanul „un ghiveci de introducere în filozofie, mascat într-un roman de idei” – best-seller-ul lui Gaarder și-a datorat, fără îndoială, popularitatea, atracției sale la intersecția dintre genuri și generații. Personajul central este Sofia, o elevă de 14 ani, care primește într-o zi o notă anonimă care conține două întrebări: „Cine ești?” și „De unde vine lumea?” Acest lucru o va conduce pe ea – și pe cititor – într-o examinare a istoriei filozofiei occidentale, de la presocratici la G.W.F. Hegel, Søren Kierkegaard și Jean-Paul Sartre.
Așa cum a fost stilul său și în alte cărți, Gaarder a condimentat intriga Lumii Sofiei cu elemente de mister și a conceput filosofia într-un mod blând și accesibil. Publicată în Germania în 1993, cartea a urcat în topul listei revistei Der Spiegel al celor mai bine vândute cărți și a rămas acolo cea mai mare parte a anului. Ulterior a fost publicată în toată Europa, Asia și America.
Următorul roman al lui Gaarder, Misterul Crăciunului, 1992, este o călătorie prin istoria creștinismului, în timp ce Ca într-o oglindă, în chip întunecat, 1993, care și-a luat titlul dintr-un rând de text din Prima Scrisoare a lui Pavel către corinteni a fost scrisă ca un dialog între un înger și o fată care moare de cancer.
Romanele ulterioare ale lui Gaarder au inclus Vita Brevis, 1996; Fata directorului de circ, 2001, Castelul din Pirinei, 2008 și Păpușarul, 2016.
1952: Norbert Glante, politician german, MdEP
1953: Nigel Mansell, pilot de Formula 1, campion mondial britanic
1956: Miron Mitrea, politician român
1957: Gábor Tompa, regizor român de etnie maghiară
1961: The Edge, chitarist irlandez (U2)
1963: Jon Turteltaub, regizor de film american și producător
1964: Klaus Ebner, scriitor austriac
1964: Jan Josef Liefers, actor german, muzician, regizor și producător
1964: Elisabeta Tufan-Guzganu, scrimeră română
1969: Faye Wong, cântăreață chineză și actriță
1972: Yvonne de Bark, actriță germană
1981: Harel Skaat, cântăreț izraelit
1981: Roger Federer, jucător de tenis elvețian
1987: Katie Leung, actriță britanică
1988: Caitlyn, cântăreață română
1998: Shawn Mendes, cântăreț canadian